12,214 matches
-
de neînțeles cum ceilalți pot trăi fără ea. Din păcate, mînzul nu are dreptate: omul nu numai că poate trăi fără filosofie, dar astăzi s-a ajuns într-un punct al istoriei cînd societatea nu mai are deloc nevoie de filosofi. Și asta nu pentru că filosofii sînt desprinși de realitate, nu pentru că bat cîmpii cu o fandoseală doctă, și nici măcar pentru faptul că, în rarele clipe cînd izbutesc să nu fie plictisitori, paradoxurile pe care le plăsmuiesc sînt de-a dreptul
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
trăi fără ea. Din păcate, mînzul nu are dreptate: omul nu numai că poate trăi fără filosofie, dar astăzi s-a ajuns într-un punct al istoriei cînd societatea nu mai are deloc nevoie de filosofi. Și asta nu pentru că filosofii sînt desprinși de realitate, nu pentru că bat cîmpii cu o fandoseală doctă, și nici măcar pentru faptul că, în rarele clipe cînd izbutesc să nu fie plictisitori, paradoxurile pe care le plăsmuiesc sînt de-a dreptul ininteligibile; nu, ci pentru simplul
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
pentru faptul că, în rarele clipe cînd izbutesc să nu fie plictisitori, paradoxurile pe care le plăsmuiesc sînt de-a dreptul ininteligibile; nu, ci pentru simplul motiv că vor să atribuie realității o structură ce nu aparține decît minții umane. Filosofii personifică realitatea, transformînd-o în niște esențe abstracte ce țin locul zeilor din mitologie. Vorba aceasta pare banală deoarece a fost repetată de nenumărate ori de la August Comte încoace. Drama e că vorba aceasta banală e adevărată. Filosofii parcă suferă de
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
decît minții umane. Filosofii personifică realitatea, transformînd-o în niște esențe abstracte ce țin locul zeilor din mitologie. Vorba aceasta pare banală deoarece a fost repetată de nenumărate ori de la August Comte încoace. Drama e că vorba aceasta banală e adevărată. Filosofii parcă suferă de mania clăbucilor suflați în aer cu intenția de a dovedi că aerul e făcut din clăbuci, sau, mai lămurit, aproape toți suferă de mania de a arunca asupra lumii o plasă de cuvinte cu intenția nemărturisită de
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
lucrurile în filosofie, înțelegînd-o de la sine, în virtutea faptului că pot face uz de niște cuvinte învățate de-a gata, asupra cărora nu au stat nici o clipă să reflecteze. Așadar, neamțul gîndește de-a-ndoaselea decît grecul. Exemplul acesta ne arată cum doi filosofi care împărtășesc aceeași viziune asupra lumii - și anume că lumea este în esența ei logos - ajung să fac afirmații contrare în privința filosofiei. De aici încolo am putea să-i lăsăm deoparte pe Aristotel și pe Hegel și să începem să
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
comic al lui Scarron. Și totuși, studentul nostru un curs tot frecventa, și anume cel despre elite și revoluții. Portretul respectivului profesor este printre puținele personaje scăpate de vitriolul menippean al autorului, simpatizat pentru figura sa de intelectual decepționat de filosof distins, sceptic și aproape rănit, un anticomunist "cu vagi referințe sonjenițniene" și cu o părere execrabilă despre mase și rolul lor în istorie (p. 262). Către sfârșitul cărții, naratorul și prietenul său sunt actori într-o parodia ludens, film eroicomic
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
prin înscenarea propriului "sfârșit"1. În primul rând, este vorba de fenomenele textuale petrecute în orizontul metafizicii, a cărei critică devine o formă aproape eminenta de manifestare. Situația devine cu atât mai paradoxala cu cat unul din reflexele textuale ale filosofilor, cel puțin în tradiția continentală, este acela de a-si denunță antecesorii că metafizicieni reziduali (astfel procedează Heidegger cu Nietzsche, apoi Derrida procedează la fel cu Heidegger, ceea ce i se poate întâmpla și lui Derrida, așa cum ne avertizează un alt
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
cand ajungea într-un impas, acesta ieșea din încurcătură prin crearea unui teren neutru, de la înălțimea căruia putea să discearnă cu claritate, o dată pentru totdeauna, care era drumul cel mai sigur de urmat. Or, constată Rorty, "Lucrurile nu stau ca si cum filosofii au reușit să găsească vreun teren neutru pe care să stea"27. Prin urmare, pentru a evita ridicolul unei promisiuni neonorate, ar fi mai prudent că filosofia să renunțe la presupoziția acestui teren neutru. Altfel spus, neutralitatea este imposibilă din
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
salută sau chiar se opun unor astfel de rezoluții care condamna crimele comunismului pentru că li s-ar compromite și discredita propriile ideologii și partide. În acest sens a amintit o frază a lui Sartre care, deși poate fi apreciat că filosof, ca lider de opinie și ca om politic de stânga a fost unul dintre idioții utili Moscovei staliniste: "sigur, credem ce a spus Hrușciov (frază apare în contextul denunțării de către Hrușciov a crimelor staliniste) dar dacă noi vom vorbi despre
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
sociale a generat - de la nivelul imaginarului la cel al practicilor politice -, volumul de față este mai mult decat necesar. Ce pot spune despre această carte unui prezumtiv cititor pentru a i-o recomandă? Lucrarea este structurată din perspectiva metodologica a filosofului, dar are în mod cert o trimitere consistentă la științele politice, în care autoarea lucrează de ceva vreme. Prin natura temei, textul glisează în zona literaturii, așa încât el poate fi citit de un public mult mai larg decât cel arondat
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
cu angajamentul în viața publică este semnul distinctiv al unui intelectual veritabil. Pentru un autor capabil de o asemenea performanță, scrisul devine o obligație morală față de semeni. Jürgen Habermas este recunoscut pe plan internațional ca unul dintre cei mai importanți filosofi implicați în soluționarea problemelor teoretice și practice cu care se confruntă societatea contemporană. Tot astfel, Andrei Marga, prin opera filosofică de primă mărime și prin acțiunile de reformare a instituțiilor autohtone, este considerat corespondentul său în spațiul românesc. Nu este
Vigilența gândirii by Ana Pantea () [Corola-journal/Journalistic/10550_a_11875]
-
filosofice care călăuzesc luarea deciziilor în țările occidentale. Pe de o parte, monografia scrisă de Andrei Marga este o expunere clară și cuprinzătoare, fără rest, a unei teorii de maximă complexitate asupra societății. Căci, așa cum afirmă teoreticianul român, "pentru un filosof este crucial să-și dovedească capacitatea de a prelua și soluționa într-un mod nou problemele cât mai multor domenii ale cunoașterii și ale acțiunii oamenilor. Filosofiile de referință sunt, de fapt, acele filosofii care și-au confirmat această capacitate
Vigilența gândirii by Ana Pantea () [Corola-journal/Journalistic/10550_a_11875]
-
așa cum afirmă teoreticianul român, "pentru un filosof este crucial să-și dovedească capacitatea de a prelua și soluționa într-un mod nou problemele cât mai multor domenii ale cunoașterii și ale acțiunii oamenilor. Filosofiile de referință sunt, de fapt, acele filosofii care și-au confirmat această capacitate." (p. 400) Pe de altă parte, sunt aduse în prim-plan polemicile în care s-a angajat J. Habermas - fiind vorba de mai toți marii gânditori contemporani -, oferindu-ni-se astfel o cheie de
Vigilența gândirii by Ana Pantea () [Corola-journal/Journalistic/10550_a_11875]
-
contemporani -, oferindu-ni-se astfel o cheie de lectură pentru înțelegerea lumii în care trăim, din prisma celor ce au articulat-o. Sunt prezentate, rând pe rând, dezbaterile pe care Habermas le-a purtat cu Heidegger, Carl Schmitt, Popper, Luhmann, filosofii postmoderni, Rorty, Dieter Henrich, Ch. Taylor și alții. "Artileria grea" pentru aceste dezbateri provine din "teoria acțiunii comunicative", în care limba are poziția privilegiată de a institui interacțiunile umane. Într-o spectaculoasă teorie a modernității, filosoful Andrei Marga dă un
Vigilența gândirii by Ana Pantea () [Corola-journal/Journalistic/10550_a_11875]
-
Carl Schmitt, Popper, Luhmann, filosofii postmoderni, Rorty, Dieter Henrich, Ch. Taylor și alții. "Artileria grea" pentru aceste dezbateri provine din "teoria acțiunii comunicative", în care limba are poziția privilegiată de a institui interacțiunile umane. Într-o spectaculoasă teorie a modernității, filosoful Andrei Marga dă un diagnostic lucid al crizelor pe care le traversează societatea contemporană, oferind terapii pentru ieșirea din această stare. La nivel politic, se impune "democrația, ca formă instituțională de articulare a Ťvoinței politiceť, fiind legată nu numai de
Vigilența gândirii by Ana Pantea () [Corola-journal/Journalistic/10550_a_11875]
-
lumii. Fundamentalismul, atât de mult problematizat astăzi, este privit ca un fenomen tipic modern - expresie a tensiunii create între secularizare și religie. În situația creată odată cu atacarea Americii, trebuie, mai presus de toate, să fie prestată dezbaterea" (p. 348) - afirmă filosoful român. În ce privește Europa, este cert faptul că procesul globalizării a slăbit importanța statului național, cedând locul "constelației postnaționale". Naționalismele, care de fapt i-au slăbit forța, trebuie înlocuite cu un "patriotism constituțional" fundamentat în tradițiile culturale comune ale bătrânului continent
Vigilența gândirii by Ana Pantea () [Corola-journal/Journalistic/10550_a_11875]
-
o identificare parțială ce duce la comunicare implicită. Toate bune și la locul lor, numai că ,,celălalt” (fie el, individul, fie grupul din viața cotidiană, are mai multe ,,imagini”, mai multe „fete” (aș aminti și teoria idolilor la Francis Bacon, filosof englez, apoi teoria imitației la Gabriel Tarde, sociolog francez) și anume: imaginea cu care vrea să apară în ochii altei persoane, imaginea cu care realmente apare în ochii altei persoane, imaginea cu care își apare sieși, imaginea lui cea adevărată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Îi scriu nu numai istoricii (N. Bănescu, Al. Lapedatu, C. Marinescu, I. Ursu, Ștefan Meteș, Silviu Dragomir, Victor Motogna, G. G. Mateescu, I. Lupaș) și filologii (Vasile Bogrea, Sextil Pușcariu, G. Bogdan-Duică, Th. Capidan, N. Drăganu, Ion Breazu), dar și filosofi (Marin Ștefănescu, Ștefan Bezdechi), medici (Gh. Popovici, Iuliu Orient, Iuliu Moldovan, Valeriu Bologa), pedagogi (Onisifor Ghibu), istorici de artă (Coriolan Petranu, G. Oprescu) și chiar matematicieni (Petre Sergescu), psihologi (Fl. Ștefănescu-Goangă), etnografi (Romulus Vuia), agronomi (Marin Chirițescu-Arva), economiști (George Leon
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
dovadă mai bună se poate găsi despre admirația nemăsurată pe care o aveau ardelenii imediat după Marea Unire pentru Nicolae Iorga? Elogiile universitarilor clujeni pentru Nicolae Iorga depășeau convenționalul, oricât ar părea de patetice sau de conjuncturale. În august 1930, filosoful Marin Ștefănescu îi scria, după o victorie în alegerile din București, cu o simpatie nemăsurată: "cu toată imoralitatea în care ne zbatem, totuși s-a dovedit că există o conștiință a demnității naționale în această țară. Și această conștiință este
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
schimbat ortografia pentru conclusiv și oclusiv - care se scriu acum concluziv și ocluziv, ca și concluzie și ocluziune (ortografii care erau deja impuse) - și pentru filozof (cu întreaga familie lexicală: filozofie, filozofic etc.) - la care se recomandă grafia cu s: filosof (filosofie, filosofic), acceptându-se ca variantă literară și cea cu z. Au rămas neschimbate - adică scrise (și pronunțate, conform normei) cu s - cuvintele disertație, disident, desinență (fr. dissertation, dissident - dar désinence, cu șzț). De fapt, acestea sînt frecvent pronunțate cu
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
mă aflu! Copilăria rămîne pentru mine culmea vieții mele. Este, așadar, cu totul normal ca Rășinarii să fie în ochii mei punctul privilegiat al universului". "Adevărul", mai jos admis, că e "un apatrid", în sensul mai mult "legal" al rezidenței filosofului, e în felul acesta energic corectat de realitatea lăuntrică a unui "atașament pur sentimental" față de vatra sa. Totodată se cuvine subliniată ferma detașare a lui Cioran, dintr-o scrisoare din 1947, către Petru Comarnescu, de "entuziasmul" său din junețe față de
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
o identificare parțială ce duce la comunicare implicită. Toate bune și la locul lor, numai că ,,celălalt” (fie el, individul, fie grupul din viața cotidiană, are mai multe ,,imagini”, mai multe „fete” (aș aminti și teoria idolilor la Francis Bacon, filosof englez, apoi teoria imitației la Gabriel Tarde, sociolog francez) și anume: imaginea cu care vrea să apară în ochii altei persoane, imaginea cu care realmente apare în ochii altei persoane, imaginea cu care își apare sieși, imaginea lui cea adevărată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
The Fountain of His lips: Desire and Divine Union in Gregory of Nyssa’s Homilies on the Song of Songs”, în Spiritus: A Journal of Christian Spirituality, vol. 7, nr. 1, 2007, p. 40 sq. footnote>. Sfântul Grigorie de Nyssa - filosof speculativ și Părinte al Teologiei mistice Sfântul Grigorie de Nyssa este pe drept cuvânt numit „Părintele Părinților” sau „Luceafărul Nyssei”<footnote Sarah Coakley, Re-Thinking Gregory of Nyssa, Oxford, Editura Blackwell Publishing, 2003, p. 7. footnote>. Face parte din treimea capadociană
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
treimea capadociană, alături de Sfinții Vasile cel Mare și Grigorie de Nazianz sau Teologul. Sfântul Vasile s-a distins ca om de conducere, Sfântul Grigorie de Nazianz ca orator, iar Sfântul Grigorie de Nyssa mai mult ca gânditor, fiind și un filosof mai metodic decât ei, depășindu-i prin puterea sa de speculație. Putem spune, pe drept cuvânt, că, „dintre cei trei mari Capadocieni, Vasile era cel practic, Grigorie din Nazianz, vorbitorul și scriitorul, iar Grigorie de Nyssa, gânditorul”<footnote Ibidem, p.
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
este un bun exemplu al modului în care un creștin dotat, care este și un reprezentant al epocii sale, a răspuns la provocări atât particulare, doctrinare și de altă natură. Trebuie considerat marele Capadocian un orator, sau un gânditor și filosof, și sunt oare aceste roluri mutual exclusive? Învățătura spirituală a Sfântului Grigorie de Nyssa a atras din ce în ce mai multă atenție în ultimii ani, atât în Occident, cât și la noi. Din nou, după cum am văzut, Sfântul Grigorie va utiliza uneori argumentele
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]