29,920 matches
-
pentru tineri el se citește ca un roman de forță epică, în caruselul lui de personaje care se numesc Ionesco, Cioran, Goma, Țepeneag, proză, totodată de investigație a ethosului uman, de ciocniri de caractere, de procese comportamentale, de portret, în fine, al unei puternice personalități ce nu-și înșeală condiția de luptător/gânditor, de literat, de om de cultură. În cele din urmă zile ale anului 1993, Monica Lovinescu își punea întrebarea: „Ora va fi a compromisului? Înțeleg, desigur, dar îmi
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
Ieronim Tătaru îi închină scriitorului și eseistului francez (7 noiembrie 1913 - 4 ianuarie 1960) un admirabil editorial. Noi, ca noi, dar oare francezii și l-or fi amintit, cu acest prilej, pe autorul Ciumei? N-am văzut încă revistele de la finele anului trecut. * În numărul pe sept.-oct. 2003 din revista sibiană Euphorion, o pagină din jurnalul Mihaelei Stănișor. N-am uitat-o pînă acum pe tînăra eseistă. Jurnalul este admirabil gîndit și scris. O mică revelație de sfîrșit de an
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
Mircea Mihăieș La finele anului preelectoral, pesedeii nu fac nici un secret din tactica de campanie adoptată: un amestec de șantaj, amenințare și violență. După ce-au anexat zeci și sute de primării, după ce-au atras, cu morcovul sau cu bățul, mii de consilieri
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
-le care vor deveni motiv de discordie cu camarazii avangardiști, care-l vor exclude de la “unu” pentru “trădare”: își publicase cartea la o editură “oficială”, Cultura Națională, dădea târcoale Societății Scriitorilor Români, de la care va și obține un premiu... În fine, tipărind Patmos și alte șase poeme (1933), Ilarie Voronca va mai atinge un punct maxim al scrisului său, în care onirismul suprarealist e fructificat cu rafinament într-o lirică vizionară, de așezat undeva între transparențele eluardiene și orizonturile de explorator
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
din care practic fac parte, tînărul profesor scrie și susține o teză de doctorat în conformitate cu un set de constrîngeri care trebuie să fie respectate de discursurile sale scris și oral, pentru a accede la stratul superior al geosferei frecventate. În fine, profesorul universitar este de cele mai multe ori un autor doar formal pentru că nu-l interesează deloc audiența textelor publicate - poate doar una limitată la un mai mult sau mai puțin variabil și legitim cerc științific de colegi și cerc instituțional furnizor
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
austeritatea lăuntrică și monumentalitatea indescriptibilă a sacralității. Fără cea mai elementară descripție și fără nici o aluzie individualizatoare, hieratica Rugăciunii constă în resorbția substanței în atitudine, în dematerializarea formei sub presiunea unui sentiment energic și imponderabil în același timp. Și, în fine, ultima ipostază a resurecției nonfigurativului în concepția lui Brâncuși, este momentul purismului, al definițiilor, al axiomelor tridimensionale. Fie că este vorba de Pește, de Focă, de Țestoasă, de Cocoș sau de oricare alta din aceeași categorie, aceste lucrări pot fi
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
rămas după reforma edilitară modernă a cartierului, cu simpatica rue de la Gaité, plină de teatre, la doi pași de piața Edgar Quinet, Odessa, rue de Froidevaux mărginind marele cimitir ce poartă numele cartierului, unde dorm Cioran și Eugen Ionescu; în fine bulevardul Montparnasse, propriu-zis, cu cafenelele lui celebre, una după alta, La Coupole... La Rotonde... Le Dôme... Le Select... unde își beau cafeaua pe vremuri Lenin și Troțki, întâmplarea a făcut ca, în locuința-atelier de pe rue Jay, cu tavanul de sticlă
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
la Galimard, eu îl citesc aici cu pasiune, în apartamentul luminos. E ca o a doua trecere prin Paris ce o fac zi de zi. Acțiunea petrecându-se în cartierul latin, e cu atât mai atrăgătoare. Astfel, fac cunoștință în fine cu Gertrude Stein, - care locuiește lângă grădina Luxemburg pe strada Fleurus la nr. 27, - Miss Stein, cum îi spune de obicei Hemingway, care se duce des la ea și despre care până atunci știam că ar fi fost autoarea faimoasei
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
nu al avioanelor franțuzești. Și ce bine ar suna: „Guvernatorul Ion Iliescu preia în aplauzele întregii țări primul său mandat la palatul gubernial Cotrocensk”! Această simpă mișcare șahistă ne-ar scăpa de toate belelele, iar Adrian Năstase ar răsufla, în fine, ușurat că nu mai trebuie să se confrunte cu buldozerul Băsescu. Deși tocmai am adoptat o Constituție care, teoretic, retează cariera politică a lui Ion Iliescu, subtilitatea iorgovanilor din subordine ar produce dovezile (constituționale, firește!) că e spre binele țării
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
acela că accesul într-o Europă Unită e de neconceput fără reconcilierea reală între cele două popoare la un loc trăitoare de peste un mileniu. Iar al doilea stă în faptul că, într-adevăr, chestiunea trebuie mereu amintită, reluată, activată, în fine, transgresată de pe tărâmul retoricii emoționale, pasionale, pe acela al realizărilor concrete. Și aceasta pentru că puterea, „emanată” din structurile național-comuniste, cu propensiuni șovine, nu e de bună-credință și nu depășește nivelul discursului demagogic, ba mai și provoacă periodic sau încurajează tacit
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
haz interviu acordat dnei Gabriela Gavril de către poetul Emil Brumaru (merită să afli, între altele, citindu-l, la ce sînt buni criticii: de exemplu, pe Cocteau, Brumaru l-a descoperit după ce Negoițescu i-a comparat poezia cu a lui!). În fine, dl Liviu Antonesei începe, se pare, un serial despre cărți: cum apar sau dispar și în ce constă eternitatea lor. Abia așteptăm urmarea. În Ardealul literar (nr. 2-3) de la Deva, dl Valeriu Bârgău, directorul publicației, propune o rubrică intitulată În
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
din confesiunile Ninei Cassian se desface precum rachetele de la NASA, în trei trepte: primul nivel îl constituie un jurnal ținut de poetă în perioada 1948-1953. Comentariile asupra acestui jurnal, datînd din anul 1975, constituie cel de-al doilea nivel. În fine, stabilită în SUA autoarea are o nouă viziune - să-i spunem, definitivă - asupra jurnalului, dar și asupra comentariilor din 1975. Întregul funcționează ca o versiune personală a Ninei Cassian la ceea ce, pe urmele lui François Furet, s-ar putea numi
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
uzinelor Roman, și oamenii au ieșit din nou în stradă. Problemele sunt aceleași, muncitorii la fel. Singurul element nou sunt dosurile muncitorești, expuse înaltelor priviri de partid și de stat. Oricum, la câte șuturi au primit românii în partea în fine vizibilă a corpului, trebuia să vedem și secțiunea nefardată a realității! Mă gândesc, însă, cu groază la părțile anatomice pe care le vor exhiba studenții când, în loc de burse și camere la cămine, vor contempla fotografiile cu palid-zâmbitoarele buze ale Abramburicii
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
despre Petrică Ionescu. Aproape nimeni nu a uitat valurile de indignare produse de viziunea lui Andrei Șerban asupra acestei partituri acum opt ani, dacă nu mă înșel, valuri, o spun și astăzi, supradimensionate, emoționale și nu întotdeauna argumentate estetic. În fine, după atîția ani, tot un regizor de teatru vine să pună în scenă această partitură grea și să-i ofere o dimensiune epatantă vizual, modernă, în perfectă concordanță cu dinamica secolului 21. Petrică Ionescu a părăsit România acum treizeci de
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
Oana Petrovschi, MĂI, MUNTENE, MĂI, VECINE/ VINO SĂ TE PRINZI CU MINE!, dedicat antrenorului Octavian Belu (pastișă); CEI TREI CARE AU DERUTAT PD-ul, vol. antologic de Cozmin Gușă, Lavinia Șandru și Aurelian Pavelescu. Și ultima apariție editorială, anunțată la finele telejurnalelor: Ardelean anonim: AY, trăzni-m-ar, Noa, așă ne trebă!
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
care am citat mai sus, intitulat cumva polemic Atracția romanului, Constantin }oiu face apologia genului scurt vorbind despre "capacitatea de a fi exact în expresie", stilul devenit adevărată obsesie, densitatea extraordinară a textului "obținută tocmai prin înlăturarea oricărui prisos", în fine, concluzionând: "Schița e dificilă. Ea cere conflict ascuțit, un adevăr uman sesizant, luminat cu maximum de forță și de sinceritate." Am insistat asupra acestui articol pentru că găsesc în el cam tot ce aș fi putut spune eu despre prozele din
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
devenea un loc al reinventării artei, opus în aparență fiecărui aspect din activitatea sculptorului". Alte studii din acest catalog reflectă câteva din noile direcții de exegeza brâncușiana. În Reconfiguring Brancusi's formative years: Hobița-Craiova-Bucharest, Sanda Miller examinează climatul cultural de la finele secolului XIX, care a făcut cu putință forjarea proiectelor brâncușiene. Provocarea pe care opera lui Brâncuși o adresează și astăzi convențiilor limbajului sculpturii este analizată de Alexandra Parigoris în The road to Damascus, iar studiul lui Jon Wood, We are
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
și Convorbiri literare și a luat premii la concursurile de poezie la care a participat. Și tot în Dacia literară nr. 1/2005, continuă publicarea Scrisorilor către prieteni, ale regretatului Aurel Dumitrașcu. Aflăm că o carte a sa, proiectată pe la finele lui 1986, trebuia să se numească Pătrat negru pe fond negru, "sugerând atmosfera întunecată în care poezia devenea chiar refugiul speranței" și câteva rânduri, datate în final: "Scrii și tu cărți. Un cabotin de tip special. Te expui numai singurătății
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
logodnă între ură și interese. De tot interesul modalitatea analitică a situației Tinerei generații (Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu) în raport cu Legiunea, rolul lui Nae Ionescu în fasonarea disponibilei generații, opiniile acestuia despre creștinism, Dumnezeu, morală - refuzul iubirii de aproapele, despre, în fine, cultul morții. Doctrină ce nu i-a fost străină nici lui Mircea Eliade - nu tot tineretul vremii împărtășea încântarea de a aparține unui mic Paris! Mai cu seamă tăcerea filosofului religiilor până la moarte îl încruntă pe Iordan Chimet. Fostul legionar
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
dintre "eroi" și dintre evenimente sînt flotante, ambigue mai degrabă decît articulate. Putem însă găsi, cu relativă ușurință, trei "puncte cardinale": politica universitară și, prin extindere, națională, "bovarismele" unei reprezentative (și în poezia lui Andrei Bodiu...) "studente Alina" și, în fine, poftele și planurile înnăbușite oblomovian ale unui lector trecut de prima tinerețe. El, Liviu Tudose, este un soi de raissoneur, un speculativ care aude voci ale "conștiinței", care-și pune cu glas tare probleme, care prevede totul și nu rezolvă
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
medalii, dar și György Frunda spunând la emisiunea "%" de la Realitatea Tv: -"Foarte multe deservicii au adus României oamenii politici duplicitari..." 2) -"Dumneata ești mai aproape,/Ia-l de mânecă puțin", i-ar fi șoptit Topârceanu lui Robert Turcescu... Și, în fine, domnul președinte Traian Băsescu vizitând orașul de pe malurile Tamisei... Faptul ceva mai divers: Nedumerirea doamnei Mariana Bitang, din seara zilei de 31 ianuarie, la Jurnalul TVR: -Aș vrea să știu cum ne-a ținut lumânarea domnul Nicolae Vieru de la o
Obeliscul realităților noastre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12056_a_13381]
-
Heredero Salinero, Din înalturi până-n străfundul amărăciunii, în traducerea lui Horia Bădescu. l Revista RAMURI, a intrat în al 100-lea an de la înființare. Le urăm viață cât mai lungă și trecem mai jos premiile revistei pe 2004, acordate la finele anului trecut: Opera Omnia - D.R. Popescu, Proză - Dumitru }epeneag, Critică literară - Gabriel Dimisianu, Poezie - Ioana Dinulescu și Bucur Demetrian, Debut - Augustin Cupșa, arte vizuale - Suzana Fântânariu. Primul număr din acest an al revistei reproduce prezentările scriitorilor de la festivitatea de premiere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12038_a_13363]
-
aparatului) este susținută de Elena Ceaușescu în procesul de la Tîrgoviște (unde este împărtășită și de soțul său) și dezvoltată de o serie de ziariști români și străini: Liviu Vălenaș, Victor Loupan, Michel Castex, Elisabeth Spencer, Călin Cernăianu, Antonia Rados. În fine, ideea mixajului revoluție-complot apare la mai mulți, dar este susținută cu preponderență de Iulian Vlad (revoluție-amestec străin), Ștefan Gușe (soarta României s-a decis la Malta, dar revoluția au făcut-o românii), Dumitru Mazilu (a fost o revoluție cu sensurile
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
elucubrațiile era cât se poate de serios, n-am putut să nu izbucnesc în râs. Un râs, ce e drept, nervos: în acele clipe, în văzul unei întregi țări, un individ iresponsabil atenta, cu aplomb, la siguranța națională. Aveam, în fine, o ilustrație a sintagmei cu care mă înțeleg atât de greu. Din două, una: ori dl Timofte și-a pierdut uzul rațiunii, ori, pe fondul amenințării de-a fi dat afară, a încercat ultima și cea mai sinistră dintre diversiuni
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
altfel spus, instabil, în proiectul căruia intră mai degrabă revolta față de mesajul care și-a identificat limbajul decît nostalgia galantarului și aspirația către tihna vitrinei. În mod real, arta contemporană poate constitui materie primă pentru un centru, un institut, în fine, o instituție de cercetare a formelor proteice, a marilor responsabilități asumate cu elanuri juvenile și, evident, a fascinației pentru domeniile pe care le ataci frontal, dar în care nu ai o competență certă. 2. Pentru că Muzeul... s-a făcut la
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]