883 matches
-
acestor spuse, cel puțin la nivel oficial și a retransmis acest mesaj către suedezi și britanici. Când războiul a izbucnit numai două săptămâni mai târziu, este de la sine înțeles că atât suedezii cât și englezii s-au considerat înșelați de finlandezi. În primăvara anului 1941 au fost discutate cu autoritățile militare germane planuri comune de luptă, ca și problemele de comunicații și de securizare a rutelor maritime. Finlanda a făcut importante cereri pentru ajutor material. Finlanda era de acord să se
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
Finlanda era de acord să se alăture Germaniei în atacul împotriva Uniunii Sovietice în condițiile sadisfacerii anumitor cereri peliminare: garantarea independenței țării, recuperarea teritoriilor pierdute în urma Războiului de Iarnă, eventual și a altora noi, continuarea livrărilor de cereale. În plus, finlandezii nu aveau să treacă fontiera mai înainte de atacul trupelor sovietice. Sosirea trupelor participante la Operațiunea Barbarossa a început la 7 iunie la Petsamo. Parlamentul Finlandei a fost informat despre situația generală la 9 iunie, zi în care au fost date
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
Finlanda nu a permis germanilor să atace direct de pe teritoriu național Uniunea Sovietică, astfel încât trupele germane ajunse în Petsamo și Salla au trebuit să nu deschidă focul. Au existat schimburi ocazionale și individuale de focuri între grănicerii sovietici și cei finlandezi, dar frontul a rămas în rest liniștit. După trei zile, în zorii zilei de 25 iunie, Uniunea Sovietică a dezlănțuit o masivă ofensivă aeriană asupra 18 orașe cu ajutorul a 460 de avioane, țintind în special aeroporturi, dar lovind grav de
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
era batalion de blindate, și care folosea echipament capturat de la sovietici). Au mai intrat în luptă și un număr redus de batalioane separate de grăniceri, care au fost folosite în special în misiuni de recunoaștere. Planificatorii militari sovietici estimaseră că finlandezii ar fi fost capabili să mobilizeze numai 10 divizii, așa cum făcuseră în timpul Războiului de Iarnă, dar nu au luat în calcul echipamentul militar pe care finlandezii reușiseră să-l procure între cele două conflicte armate și ampla acțiune de antrenare
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
au fost folosite în special în misiuni de recunoaștere. Planificatorii militari sovietici estimaseră că finlandezii ar fi fost capabili să mobilizeze numai 10 divizii, așa cum făcuseră în timpul Războiului de Iarnă, dar nu au luat în calcul echipamentul militar pe care finlandezii reușiseră să-l procure între cele două conflicte armate și ampla acțiune de antrenare pentru luptă a tuturor bărbaților mobilizabili. În nordul Finlandei erau staționate și două divizii germane de vânători de munte la Petsamo și două divizii germane de
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
din încercuire un număr de luptători ai Armantei Roșii. La 10 iulie armata finlandeză a început înaintarea spre Istmul Karelia și nordul Lacului Ladoga. Ordinele lui Mannerheim erau clare în privința caracterului ofensiv al acțiunilor finlandeze. Până la sfârșitul lui august 1941, finlandezii atinseseră vechile granițe de dinaintea Războiului de Iarnă. Traversarea acestui aliniament a dus la tensiuni în armată, guvern, partidele parlamentare și în opinia publică. Continuarea atacului a câștigat numeroși adepți, dar și numeroși opozanți. Relațiile internaționale ale Finlandei erau încordate în
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
dus la tensiuni în armată, guvern, partidele parlamentare și în opinia publică. Continuarea atacului a câștigat numeroși adepți, dar și numeroși opozanți. Relațiile internaționale ale Finlandei erau încordate în special cu Marea Britanie și Suedia, în special după ce ministrul de externe finlandez afirmase cu tărie că nu există absolut nici un fel de plan ofensiv și nici o cooperare militară coordonate cu germanii. Toate pregătirile militare finlandeze erau numai defensive, mai afirma ministrul finlandez. Membrii de frunte ai guvernului suedez au sperat să îmbunătățească
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
a redus simțitor după declarația "teaca sabiei" lui Mannerheim și mai ales după începerea a ceea ce putea fi definit clar ca război de cucerire. Rezultatul imediat a fost scăderea sprijinului suedez, ceea ce a dus la o mai mare dependență a finlandezilor de aprovizionarea cu alimente și muniții din Germania. Commonwealthul a trecut imediat la blocada împotriva Finlandei, iar ambasadorul Marii Britanii a fost retras de urgență. La 31 iulie 1941, RAF au efectuat un raid aerian împotriva portuluii finlandez Petsamo. Pagubele au
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
mare dependență a finlandezilor de aprovizionarea cu alimente și muniții din Germania. Commonwealthul a trecut imediat la blocada împotriva Finlandei, iar ambasadorul Marii Britanii a fost retras de urgență. La 31 iulie 1941, RAF au efectuat un raid aerian împotriva portuluii finlandez Petsamo. Pagubele au fost limitate, portul fiind aproape lipsit de vase la ancoră.. La 11 septembrie ambasadorul SUA Arthur Schoenfeld a fost informat că ofensiva în Istmul Karelia a fost oprită la frontiera de dinaine de Războiul de Iarnă și
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
oprită la frontiera de dinaine de Războiul de Iarnă și, în mod necondiționat, Finlanda nu avea să participe la o ofensivă împotriva Leningradului, ci avea să treacă pe poziții defensive și urma să aștepte o hotărâre politică. Ministrul de externe finlandez l-a rugat pe ambasadorul american ca aceste informații să nu ajungă la urechile germanilor. La 22 septembrie, prin intermediul ambasadorului norvegian, guvernului finlandez i-a fost prezentată o notă a britanicilor prin care se cerea expulzarea tuturor trupelor germane din
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
În decembrie 1941 armata finlandeză a atins malurile râului Svir, (care leagă extremitatea sudică a Lacului Ladoga cu Lacul Onega, râu care marchează limita sudică a Karelia Răsăriteană. La sfârșitul anului 1941 frontul s-a stabilizat pe aceste poziții, iar finlandezii nu au mai întreprins alte acțiuni ofensive majore în următorii doi ani și jumate de război. Moralul trupelor a scăzut când soldații și-au dat seama că războiul nu părea să se sfârșească în curând. Se afirmă în zilele noastre
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
se sfârșească în curând. Se afirmă în zilele noastre că executarea pacifistului Arndt Pekurinen din noiembrie 1941 a fost datorată încercării de evitare a demoralizării armatei în urma activismului împotriva războiului. La fel ca și în timpul Războiului de Iarnă, în sprijinul finlandezilor au sosit voluntari suedezi. Până în decembrie voluntarii au păzit baza navală sovietică de la Hanko, iar după evacuarea acesteia, suedezii au fost în mod oficial demobilizați. Un număr de peste 1.600 suedezi au luptat pentru Finlanda pentru perioade de 3 - 6
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
aveau să fie suficient de mult sleite de lupte pentru ca germanii și sovieticii să caute la rândul lor pacea, sau cel puțin să lase libertatea Finlandei să ia o decizie în privința încetării războiului. Au existat și responsabili militari și politici finlandezi care probabil au sperat în victoria finală a germanilor. Participarea Finlandei în război a asigurat numeroase avantaje Germaniei Naziste. Flota sovietică era blocată în Golful Finic, astfel încât Marea Baltică era un excelent teren de antrenament pentru submarinele germane și era liberă
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
Eliberare. Cei mai mulți dintre cei rămași erau ofițeri și ofițeri politici. 74 dintre ei, care după nume păreau evrei, au fost predați Gestapoului pentru interogare sau murit în lagărele de concentrare naziste. Dintre cei 64.188 prizonieri sovietici căzuți în mâinile finlandezilor, 18.318 au pierit în lagărele finlandeze de prizonieri . După încheierea războiului, pentru fapte documentate prin mărturiile foștilor prizonieri, 1.381 de finlandezi din efectivele care asigurau administrarea și paza lagărelor au fost acuzați de crime de război. Dintre aceștia
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
interogare sau murit în lagărele de concentrare naziste. Dintre cei 64.188 prizonieri sovietici căzuți în mâinile finlandezilor, 18.318 au pierit în lagărele finlandeze de prizonieri . După încheierea războiului, pentru fapte documentate prin mărturiile foștilor prizonieri, 1.381 de finlandezi din efectivele care asigurau administrarea și paza lagărelor au fost acuzați de crime de război. Dintre aceștia, 658 au fost achitați, iar 723 au fost condamnați. Un mare număr de emigranți sovietici care au fost colonizați în Karelia Răsăriteană după
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
anul 1917 au fost internați în lagăre de concentrare. Populația rusească a fost fie evacuată, fie, în cazul bărbaților, înrolată în armată. Doar o treime dintre cei 470.000 de locuitori pe care îi avea Karelia Răsăriteană în momentul sosirii finlandezilor au mai rămas în regiune, și, dintre aceștia, doar jumate erau karelieni. Cam 30% (24.000) din populația rusescă rămasă a fost internată, 6.000 de ruși fiind capturați când încercau să se refugieze peste lacul Onega, iar 3.000
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
3.500 prizonieri ruși au murit de foame. Condițiile de detenție s-au îmbunătățit într-o oarecare măsură, în următorii doi ani mai murind în lagărele finlandeze doar 500 de oameni. Cam 2.100 de prizonieri sovitici au fost predați finlandezilor de către germani. Cei mai mulți dintre ei erau estonieni sau karelieni care au dorit să se înroleze în armata finlandeză. Aceștia, împreună cu voluntarii din Karelia Răsăriteană ocupată de finlandezi, au format așanumitul ""Heimopataljoona - batalionul celor de-un sânge"". După încheierea războiului, URSS
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
doar 500 de oameni. Cam 2.100 de prizonieri sovitici au fost predați finlandezilor de către germani. Cei mai mulți dintre ei erau estonieni sau karelieni care au dorit să se înroleze în armata finlandeză. Aceștia, împreună cu voluntarii din Karelia Răsăriteană ocupată de finlandezi, au format așanumitul ""Heimopataljoona - batalionul celor de-un sânge"". După încheierea războiului, URSS a pretins ca membrii acestui batalion să-i fie predați. Câțiva dintre ei au reușit să evadeze în timpul transportului, dar cei mai mulți dintre ei au fost executați sau
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
două săptămâni, acesta fiind un eveniment rar în istoria războaielor. Armata finlandeză ducea lipsă de arme antitanc moderne cu care ar fi putut opri ofensiva blindatelor grele sovietice. Ministrul german al afacerilor externe, Joachim von Ribbentrop, a oferit asemenea arme finlandezilor în schimbul garanției că Finlanda nu va mai căuta să semneze o pace separată. La 26 iunie, președintele Risto Ryti a dat aceste garanții ca pe un angajament personal, pe care intenționa să-l lase moștenire următorului președinte. În plus fața
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
fața de livrările de materiale de război, Hitler a trimis în Finlanda câteva brigăzi de tunuri de asalt și o unitate de vânătoare-bombardament a Luftwaffe pentru a sprijini apărarea în cele mai periclitate sectoare ale frontului. Odată cu primirea ajutoarelor germane, finlandezii au reușit să oprească ofensiva sovietică la începutul lunii iulie a anului 1944, după o retragere de aproximativ 100 de kilometri, care îi adusese aproximativ pe aceleași linii de apărare pe care se luptaseră în timpul războiului de iarnă, (linia VKT
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
luptă secundar, conducerea militară sovietică având atenția concentrată asupra luptelor din Polonia și Europa de Sud-Est. Debarcarea aliată din Normandia se dovedise un succes, iar sovieticii nu doreau să lase mână liberă anglo-americanilor în Europa Centrală. Deși reușiseră stabilizarea frontului, finlandezii erau sleiți și doreau o ieșire cât mai rapidă din război. Mannerheim afirmase de mai multe ori că în cazul în care trupele germane din Estonia se retrag, Finlanda ar fi fost forțată să ceară pacea chiar și în condițiile
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
oferi rușilor o bază excelentă pentru atacare pe cale aerului a capitalei Helsinki sau a altor orașe și pentru operațiune anfibie care ar fi tăiat accesul pe mare al Finlandei. Când germanii s-au retras din Estonia, dorința de pace a finlandezilor a crescut. Dându-și seama de adevărata situație, reacțiile germane la declarațiile finlandeze cu privire la pacea separată au fost doar proteste verbale. Președintele Ryti și-a dat demisia, iar eroul național și conducătorul militar suprem finlandez, Carl Gustaf Emil Mannerheim, a
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
Estonia, dorința de pace a finlandezilor a crescut. Dându-și seama de adevărata situație, reacțiile germane la declarațiile finlandeze cu privire la pacea separată au fost doar proteste verbale. Președintele Ryti și-a dat demisia, iar eroul național și conducătorul militar suprem finlandez, Carl Gustaf Emil Mannerheim, a fost numit în mod extraordinar de către parlament în funcția de președinte, având sarcina expresă a incetării războiului. La 4 septembrie au încetat acțiunile militare ale Finlandei. Uniunea Sovietică a încetat ostilitățile la exact 24 de
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
Emil Mannerheim, a fost numit în mod extraordinar de către parlament în funcția de președinte, având sarcina expresă a incetării războiului. La 4 septembrie au încetat acțiunile militare ale Finlandei. Uniunea Sovietică a încetat ostilitățile la exact 24 de ore după finlandezi. La 19 septembrie a fost semnat un armistițiu între cele două părți. Finlanda a fost obligată să facă mai multe concesiuni restrictive: Uniunea Sovietică revenea la granițele din 1940, iar în plus căpăta regiunea Petsamo; regiunea peninsulei Porkkala (aflată în
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
a fost însă returnată în 1956); drepturile sovietice de tranzit au fost garantate; armata finlandeză a trebuit să fie demobilizată în grabă, iar trupele germane au trebuit să părăsească rapid țara. Cum germanii au refuzat să părăsească Finlanda de bună-voie, finlandezii s-au văzut obligați să lupte împotriva foștilor aliați în războiul din Laponia. Privind retrospectiv, declanșarea acestui ultim război fino-sovietic poate fi văzută ca rezultat al unui șir întreg de aprecieri politice greșite făcute de conducerea finlandeză, în care capacitățile
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]