2,868 matches
-
aflu aici, într-o capitală a francofoniei, într-o capitală a culturii, care rămâne pentru noi un punct important pe hartă, aproape de strada care poartă numele generalului Berthelot, să celebrăm împreună, prin această ascensiune, deschiderea Zilelor Francofoniei... Aplauze și mai firave. Primesc flori și se îndreaptă, pe covorul întins, spre scărița balonului. O țin doi soldați. Excelența Sa urcă lejer, cu haina descheiată, e destul de sprinten pentru cei aproape șaizeci de ani ai săi, e deja în nacelă și face cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să‑și creadă ochilor, ceea ce trebuia să fie trupul muritor al lui Simon Făcătorul de Minuni răzbise până‑n nori; o pată neagră, pe care pentru o clipă o pierdu din ochi, dar care acum, pe fundalul lăptos al norilor firavi, se contură iar, ca apoi să se mistuie În Încețoșarea alburie. Liniștea mai dură o clipă, după care, din mulțime, răsunară suspine de slăvire, oamenii se lăsară În genunchi făcând mătănii, ținându‑se cu mâinile de cap, cuprinși de extaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate‑ți pălăria“, Îi zise Bandura interlocutorului său. Johan sau Jan Valtin (cred că așa se numea), Într‑un acces de jelanie, căuta să‑și redeștepte chipul Marietei. Își aminti doar trupu‑i firav și zâmbetu‑i stins. Iar pentru o clipă Îi apăru În minte zâmbetul ei, umbra chipului ei, ca apoi să i se șteargă brusc. „Fii fără grijă“, zicea Bandura, „nici o altă domnișoară de familie bună n‑a fost mai duios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cântările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
miel, iar izul lânii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum până atunci moțăise ca‑ntr‑un leagăn, scuturat de scâncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele‑i firave, cu măruntaiele‑i secătuite, cu inima‑i tihnită, cu pielea‑i veștejită se lăsa acum În voia sfârșelii, Într‑o suflare lină, simțindu‑se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela nu mai era vis, acea sfârșeală, acea iluminare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ceva sau să ne dăm seama de ceea ce se petrece în jur, dar ceea ce știu sigur este că Octar hotărâse să n-o atingă pentru moment, poate pentru că încă o considera prea mică sau poate pentru că, văzând-o așa de firava, se temea să n-o omoare și pe ea, la fel ca pe Purúa, așa că o păstra pentru mai tarziu. În plus, într-o noapte au atacat încă o insulă și, de-acolo, le-au răpit pe astea trei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
gândul că dragostea și sexul reprezintă ceva frumos, simplu și natural, și că fuseseră create de bunul zeu Taaroa pentru că odraslele lui să se bucure de ele, acea absurdă relație între un monstru uriaș și plin de tatuaje și o firava adolescență li se părea la fel de aberantă și de greu de înțeles cum li s-ar fi părut și o legătură între o țestoasă-de-mare și o delicată a’á, pasărea aceea mică și timidă, cu pene roșii, care era considerată reprezentarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
într-o nemișcare de moarte, în care totul era tăcut; nici macar apă nu mai clipocea, nici nu le mai șoptea vorbe dulci carenelor vasului. Urcară iarăși fantome din adâncuri și, după miezul nopții, Tapú Tetuanúi bagă de seamă că silueta firava a prințesei își părăsise ascunzișul și se îndreptase spre prova de la babord, unde rămase mai mult de trei ore, scrutând întunericul din spatele navei. La ce s-o gândi? Miti Matái o privea și el, iar băiatul citi pe chipul eroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fetița sosea și pleca, într-o zi cu urechile găurite, apoi cu un piercing în buric, apoi cu buzele rujate, apoi duhnind a parfum. Băiatul a sosit, la un moment dat, cu un tatuaj. Un lanț de spini în jurul mușchiului firav de la pulpă. Altă dată, cu sfârcurile găurite de niște inele de argint. Apoi cu penisul găurit. Odată, cu părul blond mirosind acru. Mirosind a gălbenele. Ca pungile de marijuana din camera cu probe. Camera aia plină cu pistoale și cuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
trăire din cele mai profunde. Când dădea gol, striga să-ți spargă timpanele iar când râdea, o făcea cu toată gura, cu ochii, cu întreaga ființă. Ema zâmbea și ea, fără să se poată abține. Copila asta mică, atât de firavă că abia o zăreai printre ceilalți, le făcea pe toate cu o pasiune impresionantă. Emanuela nu înțelegea de ce mama Vanda nu o place. Dacă lui Dan îi ierta obrăzniciile și în unele situații chiar îl lăuda, Luana nu se bucurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
până când băiatului i se înmuiară genunchii. Luana țâșni în picioare și strigă: Nu-l mai bateți! Realizând că sărise calul se înmuie: Vă rog, nu-l mai bateți... Niciodată învățătoarea nu fusese mai mirată. Nu se așteptase ca această copilă firavă, cuminte și politicoasă, să-i facă asemenea probleme. Mai întâi, să lovească un coleg, apoi să o înfrunte astfel. Ce se întâmpla, îmbătrânea? Nu se mai pricepea să-i cunoască pe copiii din clasă? Deși se aștepta să se repeadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o impresionase încă din prima zi de școală. Când fata, pentru a-și demonstra cât de curajoasă este, își lipi palmele de fața fină, tresări puternic la atingerea ca de puf a firelor de păr periate cu grijă în mustața firavă. Rosti îi pipăi atent mâinile și tresări la rândul său și fără nici o ezitare spuse cu o voce ce trăda un simțământ aparte: Luana! Se duse pe apa sâmbetei tot curajul iar elanul de moment, provocat de cei din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de acolo decât împreună cu ea. Ce ți-au făcut, iubito? Cu ce te-au supărat atât de tare? Sanda și Iuliana Darie veniră spre seară, îngrozite, speriate de moarte. Se apropiară cu lacrimi în ochi de patul în care trupul firav al Luanei se odihnea, vorbind în șoaptă, ca în fața unui catafalc. Îl trecură fiorii. Vorbiți tare. Trebuie să ne audă, să se trezească. De data asta n-am să mai fac ce vrea ea. Nu accept să se mai joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
iubi, îl va alunga și-l va dori înapoi, în egală măsură. Trecuse prin așa ceva. Știa, cu exactitate, ce urma să se întâmple în inima și mintea Luanei. Pentru el fusese simplu, pentru el existase ea și numai ea, femeia firavă, însă, ce se pregătea să înceapă o nouă viață, avea să lupte cu nenumăratele comparații provocate de existența celor doi bărbați. Nu avea să-i fie ușor dar lui nici prin cap nu-i trecea să se retragă, să piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gonea nebunește, se întrebase cum de ajunsese acolo, dacă, într-adevăr, ea era aceea care parcursese această cale încununată de atâtea realizări. Cristian Bariu, cu ochii pironiți pe fereastră, își măcina frământările bărbătești. Nu putea înțelege cum reușea acest trup firav, ce sta cuminte lângă el, să ascundă atâta forță, o așa energie. Da, știa, din înaltul unui cer luminos și lipsit de orice nor, se poate stârni uraganul cel mai dezlănțuit dar Luana nu avea nimic care s-o poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
deasă a tufișurilor, iată ce a văzut. Soldații săriseră din camion pe pământul nisipos. S-au scuturat de praf, și-au Îndreptat pantalonii suflecați, și-au potrivit cămă șile. Mânecile rulate până deasupra coatelor le scoteau la iveală brațele slabe, firave, și erau strânși În centuri atât de late, Încât li se Întin deau până peste piept. Râdeau, glumeau și se prefăceau că dau cu piciorul unii Într alții. Erau Încălțați cu bocanci prea mari pentru ei, iar când alergau arătau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vedem mâine, a zis Margaret și a făcut cu mâna un semn discret de rămas bun. — Sigur, a convenit Din și a zâmbit, nu unul dintre zâmbetele acelea enervant de inexpresive, ci un surâs delicat și obosit. Părea teribil de firav când a pornit cu pași repezi pe aleea În curbă, pe lângă șirul de limuzine negre și strălucitoare, Înainte de-a se face nevăzut În puhoiul circulației. Din pricina luminilor, În partea asta a orașului cerul arată palid și cețos până și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
suferit când n-am mai avut nici o știre de la el. Are un fiu, priviți, vă rog. I a Întins o fotografie de-a lui Adam pe suprafața netedă a ghișeului. Fusese făcută când era mult mai mic, arăta timid și firav, zâmbea nervos spre aparat de sub o enormă pălărie de coolie. Margaret o alesese În mod special printre cele aduse de el. E fiul lui adoptiv. Un orfan. Numele lui e Adam. Bietul băiat nu mai are pe nimeni altcineva pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gândurile legate de Karl și să lase În loc un gol desăvârșit. Golul acela i-a adus mângâiere, dar nu și somnul. La o vreme, după miezul nopții, și-a auzit părinții certându-se, iar vocile lor ridicate i-au stricat firava pace a in som niei, a reînceput să-l vadă pe Karl, mâinile lui subțiri, părul blond, noua lui casă cocoțată primejdios pe creastă. Sau pe Nyoman. A auzit și vocea săltăreață a lui Karl, apoi a trebuit s-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
întreg sau nu, slavă Domnului, era întreg! Căldarea aflată la îndemână era plină de tampoane înroșite ce degajau un miros fad, răscolitor. Era atunci vară, doctorul avea un halat cu mânecă scurtă, din porii proeminenți, roșietici de pe braț, ieșeau firicele firave de păr blonziu. Prin fereastra larg deschisă pătrundea către ei vuietul străzii. Cu scaunul rezemat de fișet asistenta moțăia cu o carte în brațe, cu fața învăluită de-o mare împăcare... Carmina coborî din scaun și porni spre ieșire parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să le ceară sprijin. Fiica, tânăra elegantă și rezervată, cu un aer de "nu mă deranja", cu degetele lungi, frumoase, ce nu păreau a fi făcute să ducă vreo plasă cu morcovi, acest lucru fiind, evident o absurditate. Așa slabă, firavă, fără pântec, Carmina și-o imagină, pe plajă, întinsă pe spate, cu genunchii puțin flexați în sus poziția lăsând să se reliefeze, pe sub tegumentele subțiri, osatura toracelui ce poate fi numărată precum clapele unui pian și forma adâncită, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
domnule, Aha, rândunelele. Fata veni târând picioarele. Orez cu lapte, comandă tânărul privind obraznic șoldurile femeii care se depărta legănat. Rândunelele, rândunelele sunt niște făpturi sfinte, nu ai voie să le omori și pe când eram mic... da, sunt niște ființe firave. Și inteligente, desigur. Cineva a legat de piciorul unei rândunici care-și făcuse cuib sub streașina casei lui un fir de ață albastră și în anul următor aceeași făptură a venit la cuib. Avea ața? Sigur c-o avea. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a-și pieptăna cu degetele părul albit la tâmple, mâneca de la cămașă cu unul dintre colțuri îndoit, nodul la cravată destul de stângaci făcut, deja îl percepea, îl urma cu gândul la casa lui, acolo, undeva, departe și mai vedea umbra firavă a soției decedate ce se furișa în mintea bărbatului și apoi se spulbera... Câtă amărăciune se așternuse apoi după ora aceea de taină... Ceru un ceai, îl sorbi încetișor, aparent absentă, fără să știe prea bine ce face, ceru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era frică să nu-și împuște câinele. În vremea asta, puiul cel mare, neascultător, a zburat din cuib. Vânătorul i-a auzit pârâitul aripilor și a tras, lovindu-l la o aripă. Încercând să se târască până în dreptul lăstarului, osul firav al aripii s-a frânt. Socotind că e doar un biet pui, vânătorul nu șia dat osteneala să-l caute prin lăstar. Când m-am întors la cuib, am numărat imediat puii: lipsea unul. Unde e nenea? am întrebat. Nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
puișori și se întorc abia toamna în țările calde. Veverițele își strâng jucăușe hrana, iepurașul iar începe să umble, temându-se chiar de umbra sa, vulpea dă iar târcoale cotețelor de găini și lupul umblă iar după vânat. Un ghiocel firav l-a vestit și pe Moș Martin de sosirea primăverii și greoiul umblă acum prin pădure. Insectele dau și ele o raită prin aer: albinuțe harnice, musculițe, furnici și fluturași viu colorați de parcă i-ar fi stropit cu o stropitoare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]