687 matches
-
încercat să râdă, dar gestul nu i-a reușit, iar râsetul ei a fost mult prea zgomotos și de-a dreptul înfricoșător. Și-a acoperit gura cu palma, iar Helena i-a atins umărul. Sub unghiile femeii întotdeauna era un firicel de mizerie, iar de-a lungul încheieturilor degetelor avea niște cicatrice albăstrui. Trebuie să pleci ? a întrebat-o Helena. Nu de ales ? Dar soția lui Ellis n-a mai așteptat să primească vreun răspuns și a clătinat din cap, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Și totuși ce altă soluție avea ? Era acum ori niciodată. Amândoi sau nici unul. Irene s-a întors către Ahmad și-a plecat capul. Te rog, a șuierat ea printre dinți. Când a ridicat ochii, a văzut că Ahmad fixa ultimele firicele de fum din grădină. Poate c-o să merg, a răspuns el. Irene și-a pus în bagaj cele mai simple haine pe care le avea, hainele care-i plăceau cel mai mult lui Naji. Chiar înainte să plece, agentul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ca și cînd ai căuta o casă Într-un oraș În care casele nu sînt numerotate. — N-aș zice chiar așa. Își scoase Încet mănușile și se frecă tare la ochiul drept cu degetul mijlociu; i-o fi intrat vreun firicel de praf. Mi-am dat imediat seama că ai pornit pe o pistă greșită cînd te-am văzut la cafenea, dar mi s-a părut interesant că-ți merge mintea, că ai ales tocmai localul acela... ca să-l cercetezi... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
decît intermediar și o cunoștință Îl rugase să-i caute un șofer particular. Bineînțeles că mi s-a spus că găsiseră de mult. Era și firesc. Anunțul apăruse cu o lună mai Înainte. CÎnd s-a Întors cu berea, avea firicele de spumă albă În colțul buzelor. — Mă Întreb dacă nu făcea tot timpul pe intermediarul. Mai știu și-un consătean care avea nevoie de un șofer bun cunoscător al orașului Tokyo și el i-a găsit. Dacă nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
parcă milă. Nasul lung și subțire era puțin curbat spre stînga, iar buzele aveau o linie perfectă de parcă fuseseră trasate cu linia. Buza de sus, subțire și nervoasă, cea de jos, groasă și calmă. În stînga gurii se zăreau niște firicele de barbă scăpate de aparatul de ras. PÎnă atunci Îmi lăsase impresia unui temperament de om de afaceri, dar astă-seară - poate dădusem prea mult frîu liber imaginației - chipul lui avea ceva din cel al visătorilor. N-am simțit nici ostilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
are cineva problema asta? Oare sunt singura?) În New York, depilatul este o acțiune la fel de necesară pentru supraviețuire ca respiratul și ești acceptat cu adevărat în cercuri onorabile doar dacă ești aproape spân. Poți avea păr în cap, gene și două firicele de sprâncene, dar atât. Tot restul trebuie să dispară. Chiar și părul din nas, ceea ce nu fusesem în stare să înfrunt încă. N-aveam să scap însă - dacă îmi propuneam să am o carieră de succes în domeniul produselor cosmetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
milioane de dolari și cifra e în creștere. Pune-ți curu-ntr-un avion, moșule, și hai să facem Bad Money. Acum pot să mă văd. Mă aflu în secția de proiectări din Silicone Valley. Soarele strălucește, dar nu se ridică nici un firicel de praf. Trec plin de încredere printre tehnicieni, oameni de idei și designeri, ingineri și specialiști în ajustarea detaliilor. Cineva îmi arată urechile și nările cele noi. Mă aplec deasupra unei planșete pentru a-mi da acordul cu privire la o mostră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmi cerea să țip și să o iau la fugă, dar am încetinit și m-am apropiat prevăzător de el. Shadow stătea năuc în mijlocul unui miniciclon de gunoaie - doar știi cum se învolbură gunoaiele câteodată, ceasuri întregi, în câte-un firicel de vânt: cutii de carton pentru alimente, pachete de țigări, cutii de bere, toate trăindu-și viața post-mortem de pui decapitați... M-am apropiat și mai mult. Shadow părea să fie într-o stare ciudată, botul lung îi tremura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe el îl cuprinsese febra. Puterea începea să-i revină, inundându-l. Maleabila substanță se întindea într-un tunel din ce în ce mai lung. Virgil Jones privea, simțea o ușurare enormă. Și în final zăriră la capătul cel mai îndepărtat al tunelului un firicel de lumină îmbietoare. — E timpul să mergem, zise Virgil. Vultur-în-Zbor nu răspunse. Toate eforturile sale urmăreau acum să mențină tunelul, să-i conserve existența până se stabiliza definitiv. Așa că Virgil Jones, mereu dispus să colaboreze, se concentră asupra creării unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
protejatului ei, optează pentru a-i lăsa averea și a-și lua rămas-bun de la această lume făcînd vîlvă, spre și mai marea slavă a protectoratului artelor. Așa sînt parizienii. Poate că era o iubire adevărată, am zis eu cu un firicel de voce. — Ascultă, Daniel. Te simți bine? Te-ai albit la față și asuzi În valuri. — Mă simt perfect, am mințit eu. — Ce spuneam... Iubirea e ca un cîrnat: există mușchiuleț tras În maț și există mortadelă. Fiecare element Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
simțiți bine, domnule Romero de Torres? Pe mine, apariția subită a lui Fumero În relatarea părintelui Fernando Ramos mă Înghețase, Însă efectul asupra lui Fermín fusese fulgerător. Pălise și mîinile Îi tremurau. Mi-a scăzut tensiunea, improviză Fermín cu un firicel de voce. Uneori, clima asta catalană ne mortifică pe noi, cei din sud. — Pot să vă ofer un pahar cu apă? Întrebă preotul, consternat. — Dacă luminăția voastră nu vedeți nici un inconvenient... Și poate și o ciocolățică, pentru treaba cu glucoza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Nimic. — Eu și mai puțin. — Nu te cred. Bea zîmbi. MÎna Îmi alunecă Între coapsele ei și m-am repezit să-i caut buzele, convins că, la ceasul acela, canibalismul era incarnarea supremă a Înțelepciunii. — Daniel? zise Bea cu un firicel de glas. — Ce-i? am Întrebat. Răspunsul nu-i mai ajunse pe buze. Dintr-o dată, o limbă de aer rece șuieră pe sub ușă și, În acea secundă interminabilă, Înainte ca vîntul să stingă lumînările, privirile noastre se Întîlniră și simțirăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ochi. Tata mă contemplă cu tristețe, clătinînd din cap. — Doamne sfinte, nici nu vreau să mă gîndesc ce-o fi simțind bietul Isaac, murmură tata ca pentru sine. — Eu nu sînt vinovat că a murit, am zis eu cu un firicel de glas, crezînd că, poate, dacă o repetam de destule ori, aveam să Încep s-o cred și eu. Tata se retrase În spatele prăvăliei, tăgăduind În șoaptă. Vei fi știind tu pentru ce ești răspunzător sau nu, Daniel. Uneori, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Lilith...” Degete subțiri de damă Înfulecă ficat. Mânuiesc cu multă Îndemânare cuțitele și furculițele de pe masă. Taie ficatul cu gingășie. Bucăți-bucățele. Îl Împing la marginea farfuriei. Ce clinchet plăcut. Ți se face foame și mai ales sete. Buzele sunt crăpate. Firicele de sânge se preling din gingii. „Lilith, Lilith, te hrănești cu celulele mele pline de sevă, Lilith. Ficatul meu e ferfeniță. Limba e Încărcată. Ai grijă... Ai grijă. Sufletul nu simte nimic, doar trupul... De ce această soartă ne-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ce ne-a mai înviorat! Ciprian: Copii, Dănuț n-a venit in curte la gimnastică ! Bogdan: Parcă-i prima oară? Zi-i “Fofolici” și gata ! Ciprian: Cum gata? Trebuie să-l dezvățăm. Umblă tot timpul înfofolit, se ferește de orice firicel de vânt de soare se ascunde, de miscat se mișcă precum un moneguț... așa nu mai merge! Bogdan: Păi... să-l dezvățăm... dar cum? Ciprian: Stați! Am o idee! (își pune masca de soare, timp în care toți copiii formează
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
a ajunge în satul lui, venind dinspre Iași, treci pe o uliță numită Trei Fântâni. La capătul acestui drum te întâmpină botul unui deal numit Căprița. Din acest loc și până în satul camaradului meu, drumul curge la pas alături de un firicel de apă, care clipocește adormit pe adâncitura unui pârâu, printre fire de papură și pănușiță. În dreapta drumului, dealul Căprița își întinde parcă un braț care până la urmă ajunge în culmea Păunului... Cică în vremuri străvechi, începând încă dinainte de a se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
latul armei peste față, catapultându-l în peretele vărgat cu sânge. Grasul scoase un strigăt, văzu grozăvia de pe perete și căzu în genunchi, cu mâinile împreunate, gata să se roage. Danny se lăsă pe vine lângă el, cu țeava ațintită la firicelul de sânge ce se scurgea de pe fața omului. Insul bolborosea rugăciuni. Danny își scoase cătușele, puse revolverul în toc, apoi încătușă încheieturile celuilalt în poziția aceea de rugă. Nou-venitul se uită la Danny de parcă ar fi fost Iisus. — Polițist? Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cutie pusă subt perină, fiindcă nu era voie să fumeze. . . Mamă pentru zece zile a acelui făt, în care se sfârșeau istoviți străbunii saxoni. Una sau cealaltă! 1 - Evocativ! "Je le vois ncitre". In paharul abia turnat se fac niște firicele galbene. N-am să mai pot bea șampanie, fără să nu mi se pară că înghit pe oberchelnerul tău! Crescuse repede oberul! Totuși venise pe lume prea devreme pentru a fi pensionarul meu. Nu eram încă pe atunci tutoarea viermușilor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
foc ce arde ne’ncetat? Nici gheața iernii nu-l topește ... Dar oare crezi c-a încercat? Auzi cum țipă doru-n tine Cu un ecou prelung și trist? Cum lacrima abea se ține în ochii tăi de ametist? Auzi cum firicelul fraged Al vieții tale zbuciunate Se frânge ca podețul putred Ce-i rupt și-apoi purtat de ape? Și simți cum inima îți bate în zbuciumul lăuntric, surd? Din lanțuri parcă-ar vrea să scape Spre cerul depărtat și crud
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe vreun șarpe sau pe vreo șopârlă. Pentru că muncise cel mai puțin, puse mâna pe oul cel mai mic, pe roșia cea mai storcită și, din găinușă, pe o bucată de coșcovelniță din care nu izbuti să aleagă decât câteva firicele de carne și puțină piele care mirosea a fulgi arși. Ceilalți, mărinimoși, Îl poftiră să ia și bucățele bune, mai ales că fricosul avusese o idee care le Îmbunătățise ospățul: Înfipsese felii groase de mămăligă În țepușă și le fripsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căzută la pământ. „Și la femei ce le face, mă?” se băgase unul În vorbă. „La femei nu se dă”, răspunsese atotștiutorul din ceata de copii, „de-aia le și zice nevăstuici, că se au bine cu femeile!” Ajunseră la firicelul de apă ce abia clipocea În albia sa de lut cenușiu. „Mergi ușor, nu face zgomot, nu fâșâi prin frunze, nu pleoscăi prin apă, nu fleșcăi prin nămol. Trage numai dacă ochești bine și numai când Îți spun eu. Na
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și-și ștergea cu mâneca sângele care Îi scălda toată fața, Îi intrase În ochi, usturându-l, În gură, În nas și urechi, i se scurgea de pe bărbie În jos, de-a lungul gâtului și ajunsese să simtă cum un firicel fierbinte cobora pe piept, răscolindu-l. Lui Ectoraș, gol de gânduri și de simțiri, purtând pe chip sângele Încă viu al animalului pe care avea să-l Înghită curând prefăcut În tot soiul de bucate grele, dar alese, atât Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
repezise spre odaia În care sălășluia monstrul, odaie botezată birou de lucru, trudă, chin. Primul obiect de care dăduse cu ochii după ce Împinsese cu umărul ușa fusese vârful de pin proptit Într-un colț. În ramurile lui atârnau, legate cu firicele de sfoară de cânepă, covrigi rotunzi și uscați, mere, gutui, nuci Învelite În poleială păstrată de la ambalajele de ciocolată și un fel de mici icoane pictate În acuarelă și Înfățișând nu neapărat sfinți, ci ființe și lucruri blânde și naive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prezentul nostru, mă bucur de liniștea și confortul modest în care trăiesc, sunt mulțumit și uneori chiar fericit! De pildă, astăzi, după ora 16, când m-am trezit din somn, fredonam - în vis - refrenul unei romanțe cunoscute și mult îndrăgite: „Firicel de floare albastră, floare de nu mă uita, poartă tu, iubirea noastră, prinsă-n gingășia ta” etc. Trezindu-mă din visul meu, am continuat încă frumoasa și duioasa melodie a celebrei romanțe care a încântat generații de români de toate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de curând voi ști dacă am ales persoana potrivită. IV. Cu un fluierat distrat, preaonorabilul Poha urca spirala scării care ducea undeva deasupra cabinetului său de lucru. Sub greutatea lui, treptele de lemn scrâșneau încet din încheieturi, împrăștiind pe alocuri firicele subțiri de praf. Scârțîitul surd, pe alocuri sugrumat îi inducea preaonorabilului o stare de relaxare, ca întreaga clădire de altfel. O găsise după căutări îndelungate, plătind pentru ea un morman de credite. Dar efortul depus meritase pe deplin. Clădirea devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]