828 matches
-
mult mai frecvent și se datorește hiperproducției hormonilor de contra-reglare (catecolamine, glucagon, cortizol și STH) (fig. 1 ). În ambele situații catabolismul proteic și lipidic sunt mult crescute. Ele accentuează hiperglicemia indusă de deficiența insulinică, care la rândul ei declanșează secvențele fiziopatologice care duc la pierdere de apă și electroliți pe cale urinară. Aceste pierderi sunt accentuate uneori de vărsături și diaree, dar și de perspiratio insensibile din stările febrile (prin care se pierd 350 ml/24 h pentru fiecare 1oC peste 37oC
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
capabil să accentueze deshidratarea hipertonă (pierdere mai mare de apă decât de electroliți sau pierdere de lichide hipotone), va crește brusc gradul de deshidratare, realizând o osmolaritate plasmatică hiperglicemică și hipernatremică a cărei valoare se apropie de 400 mOsm/l. Fiziopatologic, coma hiperosmolară este dominată de absența cetoacidozei. Explicația clasică este următoarea: insulinemia plasmatică, întâlnită în această formă de diabet este suficientă pentru a inhiba cetogeneza, dar prea mică pentru a preveni hiperglicemia. Aceasta din urmă s-ar datora, în primul
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
sau dilatare pe baza datelor clinice, radiologice, ECG, ecocardiografice și invazive. Aceste trei criterii orientează diagnosticul spre una din grupele de cardiopatii congenitale, după care diagnosticul complet poate fi stabilit cu ajutorul datelor clinice coroborate cu explorări complementare adecvate. Principalele consecințe fiziopatologice ale cardiopatiilor congenitale sunt: insuficiența cardiacă, cianoza, hipertensiunea pulmonară, endocarditele infecțioase, durerea toracică, sincopa și moartea subită, fiecare dintre acestea sau împreună manifestându-se specific și cu complicațiile secundare lor (degete hipocratice, policitemie, abcese cerebrale, embolii paradoxale, retinopatie, hemoptizie, squatting
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
a”proeminentă; - examenul radioizotopic-scintigrama de perfuzie și ventriculografia radioizotopică; - cateterismul cardiac, angiocardiografia, coronarografia; - biopsia endomiocardică [10, 20]. CARDIOMIOPATIILE RESTRICTIVE Cardiomiopatiile restrictive (CMR) constituie un grup de afecțiuni miocardice primare caracterizate prin diminuarea funcției diastolice cu prezervarea funcției sistolice. Clinic și fiziopatologic CMR se aseamănă cu pericardita constrictivă [10, 20]. ETIOLOGIE 1. Cauze miocardice - noninfiltrative - idiopatice, sclerodermie; - infiltrative - amiloidoza, sarcoidoza; - boli prin stocaj - hemocromatoza. 2. Cauze endomiocardice - endomiocardofibroza, sindromul hipereozinofilic. TABLOU CLINIC Simptome subiective: - dispneea, fatigabilitatea; - dureri anginoase la efort. Semne obiective
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
pacienții cu IC este de 50%. Costurile spitalizării pentru pacienții cu IC sunt de 2 ori mai mari decât cele necesare diferitelor forme de cancer și IM combinate. NOȚIUNI INTRODUCTIVE Progresele obținute astăzi în conceptul de IC rezultă din aprofundarea fiziopatologică a sindromului, noi metode de evaluare a pacienților, utilizarea de noi medicamente, extinderea transplantului cardiac. Consecințele lor au condus la: redefinirea IC, elaborarea de noi criterii de diagnostic, schimbarea viziunii asupra sindromului în sensul trecerii de la un concept hemodinamic la
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
din anul 1832 fiind dată de James Hope. În 1893 Thomas Lewis definește IC ca și „condițiile în care inima este incapabilă să-și descarce în mod adecvat conținutul”. E. Braunwald în anul 1980 descrie insuficiența cardiacă ca și „Stare fiziopatologică în care o funcție cardiacă anormală este răspunzătoare de insuficiența inimii de a pompa sângele într-o proporție adecvată nevoilor metabolice tisulare”. C. Carp în Tratatul de Cardiologie (2002) stabilește următoarele criterii de definire și diagnostic ale IC: CRITERII OBLIGATORII
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
aparent nou și îndrăzneț. Nu întâmplător insulinorezistența, acest element unificator a venit din lumea diabetologilor, familiarizați mai bine cu interpretarea valorilor insulinei plasmatice. Insulinorezistența și hiperinsulinismul au fost asociate cu fiecare componentă clasică a sindromului dismetabolic, oferind astfel o legătură fiziopatologică între ele. Continuând această gândire se ajunge firesc la concluzia următoare: sindromul dismetabolic reprezintă o tulburare complexă a metabolismului energetic, strâns legată de alterarea secreției de insulină, determinată la rândul său de sensibilitatea / rezistența la insulină. În anii ce au
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
numai stadiile „prediabetice” (IFG și IGT), dar și diabetul clinic manifest. În fapt, T2DM este cea mai ilustrativă manifestare clinică a sindromului dismetabolic (de insulinorezistență). Excluderea diabetului zaharat tip 2 din acest sindrom este arbitrară și lipsită de orice sens fiziopatologic, motiv pentru care ne depărtăm clar de poziția recentă a Colegiului American al Endocrinologilor (1). (4) Includerea acidului uric printre componentele sindromului dismetabolic, susținută de același colegiu (1), ni se pare importantă și cu semnificație particulară, deși o creștere a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
asociați sindromului insulinorezistenței a proliferat în ultimii ani, paralel cu dezvoltarea teoriei proinflamatorii a aterosclerozei și a disfuncției endoteliale, ambele comune atât aterosclerozei cât și macroangiopatiei diabetice. De altfel, între cele două procese există numai mici deosebiri de nuanță, fondul fiziopatologic fiind identic. În Tabel 5 redăm o listă a factorilor biochimici, care deși pot fi identificați la pacienții cu sindrom al insulinorezistenței, sunt prea nespecifici pentru a fi incluși în lista componentelor de bază ale sindromului. Din punct de vedere
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
care prin suprafața lor mare de contact sunt supuse mai ușor oxidării. 14. Insulinorezistența și hipertensiunea arterială Există numeroase date epidemiologice în care este demonstrată relația diabet-hipertensiune, obezitate-hipertensiune și, ceva mai rar, dislipidemie-hipertensiune. Interpretarea acestor relații prin prisma unei tulburări fiziopatologice comune, precum insulinorezistența și hiperinsulinismul, este de dată mai recentă. În 1987, Ferrannini a arătat că valorile glicemice și insulinemice înregistrate în cursul unei hiperglicemii provocate oral, au fost semnificativ mai mari la pacienții prezentând hipertensiune arterială , comparativ cu valorile
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
hipolipemiantă, să scadă tensiunea arterială folosind medicația hipotensoare sau a hiperglicemiei, folosind antidiabeticele orale sau insulina. În cazuri izolate, acest tip de intervenție poate da unele ameliorări tranzitorii ale tulburărilor menționate. Menținerea rezultatului necesită, practic, un tratament indefinit. O abordare fiziopatologică a acestui sindrom, care permite corectarea tuturor componentelor lui, trebuie să includă: l. Scăderea în greutate, apelând la dietele hipocalorice, în care proporția de glucide trebuie să fie de circa 55%, cea de lipide de circa 25%, iar cea de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
frecventă cale de insulinorezistență este diabetul zaharat de tip 2, care de altfel, asociază aproape invariabil toate componentele ce definesc sindromul dismetabolic. Din acest punct de vedere separarea T2DM de sindromul dismetabolic este în mare măsură arbitrară, întrucât mecanismul lor fiziopatologic este comun. Deoarece atât T2DM cât și sindromul dismetabolic reprezintă tulburări ale metabolismului energetic, legătura lor cu funcția mitocondrială este strânsă (16). Așa se explică asocierea frecventă a acestor două tulburări metabolice cu bolile degenerative nervoase (1, 10, 16), miocardice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
un proces patologic caracterizat prin tumefierea celulară, ruptura membranei plasmatice cu distrugerea organitelor celulare, care sunt eliberate în mediul din jur, împreună cu întregul lor aparat enzimatic. Aceasta declanșează un proces inflamator local (118, 158). (b) Apoptoza celulară este un proces fiziopatologic de „moarte celulară programată”. Dispariția celulei se face prin mecanisme moleculare reglate. Semnificația „fiziologică” a acestui proces este aceea a menținerii masei celulare adecvate, prin suprimarea celulelor în exces sau a celulelor inutile (118). Declanșarea procesului poate fi făcută din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
crescută. 5. Aportul proteic Plecând de la cercetările experimentale ale lui Aukema et al. (1992), în care dieta hipoproteică a întârziat dezvoltarea chiștilor și progresia spre IRC la șoarecele PKD, a fost recomandat scăderea aportului proteic și în ADPKD. Totuși, suportul fiziopatologic nu este la fel de clar ca în nefropatiile glomerulare, având în vedere, așa cum s-a arătat, că mecanismul hemodinamic de hiperfiltrare nu joacă un rol important în progresie. în fapt, toate studiile efectuate la om (3 studii: Rosman et al., 1989
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
roidiene, glitazone). Majoritatea pacienților diagnosticați cu ICA sunt pacienți vârstnici, la care s‑a produs o înrăutățire a IC cronice (80%), iar manifestările dominante sunt edemele și dispneea. 27.1. Fiziopatologie Indiferent de modul de instalare a ICA, principala modificare fiziopatologică este congestia ( figura 27.1):pulmonară - produsă prin creșterea presiunii venoase pulmonare și manifestată prin dispnee;sistemică - manifestată prin jugulare turgide, edeme periferice, creșterea greutății corporale. Creșterea presiunii diastolice ventriculare (PTDV) în absența semnelor clinice de con - gestie poartă denumirea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Daniela Bartoș, Cristina Tîrziu () [Corola-publishinghouse/Science/91944_a_92439]
-
turgide, edeme periferice, creșterea greutății corporale. Creșterea presiunii diastolice ventriculare (PTDV) în absența semnelor clinice de con - gestie poartă denumirea de congestie hemodinamică. Aceasta poate precede cu săptămâni sau zile congestia clinică. Acest lucru poate fi legat de unele modificări fiziopatologice adaptative, cum ar fi: creșterea drenajului limfatic, creșterea presiunii în capilarul pulmonar și/sau hipertensiune pulmonară (HTP). Teoretic, congestia hemodinamică poate contribui la progresia IC prin activarea neuro-hormonală și prin producerea ischemiei subendocardice, care, la rândul său, poate antrena insuficiență
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Daniela Bartoș, Cristina Tîrziu () [Corola-publishinghouse/Science/91944_a_92439]
-
deoarece nu s -au constatat ameliorări semnificative ale dispneei sau redu cerea greutății corporale. Utilizarea largă a antagoniștilor de adenozină este pusă încă sub semnul întrebării fiind necesare mai multe dovezi ale eficacității lor. 27.4.4. Tratamentul vasodilatator Patternul fiziopatologic al ICA fiind congestia hemodinamică (presiuni de umplere crescute la nivel ventricular), tratamentul vasodilatator are o rațiune clară. Se obțin o îmbunătățire rapidă a semnelor de congestie pulmonară sau sistemică cu condiția să nu existe hipotensiune arterială simptomatică. Nitroglicerina este
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Daniela Bartoș, Cristina Tîrziu () [Corola-publishinghouse/Science/91944_a_92439]
-
La pacienții cu antecedente de infarct miocardic anterior posterior, mușchii papilari sunt deplasați simetric, aria de tenting este simetrică, iar jetul de regurgitare central (14,44,47). Elemente de fiziopatologie, consecințe clinice și evolutive, evaluare hemodinamică Din punct de vedere fiziopatologic, impactul hemodinamic în Im este condiționat de aria efectivă a orificiului regurgitant (AOR), volumul regurgitant (VR), dar și de complianța atriului stâng (AS) și presiunea sistolică intraventriculară stângă (49). În Im acută, orificiul regurgitant convertește cea mai mare parte a
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91940_a_92435]
-
și a presiunii în artera pulmonară. Comportamentul la efort poate astfel detașa subgrupul care va dezvolta dis - funcție VS postoperatorie (55,56). Aspectul capătă o semnificație particulară la vârstnici, la care indicația de tratament chirurgical este mai nuanțată. O particularitate fiziopatologică a Im funcționale este și faptul că disfuncția VS precedă regurgitarea. Deși cele două condiții au efect cumulativ asupra creșterii de presiune în AS care determină hipertensiune pulmonară și insuficiență cardiacă, disfuncția VS determină scăderea VR și, în consecință, Im
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91940_a_92435]
-
Aceste procente au crescut cu 30% până la 40% la femeile vârstnice și cu 67% până la 100% la bărbații vârstnici în intervalele 1988-1994 și 2007-2008. În plus, aproximativ 33% dintre vârstnici sunt supraponderali (IMC de 25-30 kg/m2) (10,14). Mecanismele fiziopatologice principale care generează obezitate la vârstnici constau în scăderea ratei metabolismului bazal și sedentarism, care apar odată cu înaintarea în vârstă. Deși se constată o prevalență înaltă a obezității la vârstnici, studiile privind relația dintre acest factor de risc și bolile
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]
-
La pacienții octogenari se adaugă o serie de factori etiopatogenici suplimentari precum boala renovasculară, fibrila ia artrială (FA) cu răspuns ventricular rapid, anemia, în contextul cărora trebuie efectuat diagnosticul diferențial cu alte afecțiuni (1) ( caseta 28.2). 28.2. Particularități fiziopatologice Modificările cardiovasculare fiziologice la subiecții peste 65 de ani asociază hipertrofia ventriculului stâng (HVS) cu scăderea umplerii ventriculare, augmentarea contribuției auri culare în umplerea atrială, creșterea rigidității arteriale (RA), creșterea impedanței aortice, scăderea sensibilității baroreceptorilor, diminuarea răspunsului la catecolamine,creșterea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91945_a_92440]
-
diagnosticării precoce, uneori incidentală, prin tomografie computerizată (CT), ecografie abdominală și ecocardiografie (1). Riscul de dilatare anevrismală a aortei crește direct proporțional cu înaintarea în vârstă asociată modificărilor degenerative ale peretelui aortic (2) (tabelul 36.1). 36.1.2. Particularități fiziopatologice Anevrismele de aortă ascendentă sunt frecvent secundare degenerării mediei sau progresiei proceselor aterosclerotice. Anevrismele de arc distal, aortă descendentă toracică sau toraco-abdominală sunt de etiologice aterosclerotică (1) . Localizarea variabilă a anevrismelor aortice este determinată de expansiunea disecțiilor cronice. Deși lărgirea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91953_a_92448]
-
protecție cerebrală. Disecția de aortă este considerată acută când pacientul se prezintă în decurs de două săptămâni de la apariția simptomelor (2/3) și cronică dacă simptomele au o durată mai mare de două săptămâni (1/3). 36.2.2. Particularități fiziopatologice Disecția de aortă se caracterizează prin separarea intimei de adventice, sub acțiunea unui eveniment inițiator, reprezentat de obicei de un episod hipertensiv. Disecția mediei aortice determină formarea unui lumen dublu, faldul de disecție (intima și partea internă a mediei) divizând
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91953_a_92448]
-
direcționat spre prevenirea sau minimizarea morbidității cardiace. Această categorie de pacienți va putea fi reevaluată extensiv postoperator. Pacienții care vor suferi o intervenție chirurgicală electivă, care nu este urgentă, pot fi evaluați detaliat preoperator. 47.2. Diferențele la vârstnici: baze fiziopatologice Declinul cardiovascular reprezintă unul dintre cele mai bine studiate efecte ale îmbătrânirii. Cea mai frecventă patologie cardiacă a vârstnicului este ischemia miocardică. Prevalența bolii coronariene crește cu vârsta. De asemenea, odată cu înaintarea în vârstă se produce scăderea elasticității arteriale și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Camelia Diaconu, Daniela Bartoș () [Corola-publishinghouse/Science/91964_a_92459]
-
metabolismelor protidic și lipidic. Astfel, el se caracterizează prin tulburări globale ale metabolismului intermediar (Mincu, 1986). Această definiție este însă criticabilă deoarece Diabetul Zaharat nu este o „boală” în sensul strict al noțiunii, lipsindu-i o etiopatogenie și un tablou fiziopatologic și clinic unitare. De aceea pare mai adecvată definirea sa ca fiind un sindrom ce include un grup de tulburări heterogene din punct de vedere etiologic, fiziopatologic și clinic, tulburări care se caracterizează în principal prin hiperglicemie (asociată cu modificări
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91977_a_92472]