KorAP: Find »[drukola/base=flăcău & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...129 >

3,215 matches

Corola-blog/BlogPost/354124_a_355453

spune: „am cules cu migală flori alese de pe Dealul Viilor, apoi le-am semănat în Grădina Raiului Folcloric spre a bucura pe dragii mei români cu melodii izvorâte din patimă și dor, din foșnetul frunzelor, murmurul izvoarelor, hăulitul fetelor, chiuitul flăcăilor la nunți și horele satului, să ofer iubitorilor de muzică populară câteva clipe de fericire pentru a nu uita niciodată limba, portul, tradițiile și plaiul nostru strămoșesc”. Activitatea sa reașează firesc și limpede o lume în care a fost devastat

GHIOROIU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Elena_buica_1396344147.html [Corola-blog/BlogPost/354124_a_355453]
Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729

încuraja. - Este ultima încercare, apoi vei putea să îți iei locul de prințesă fără să mai poată spune cineva ceva. Și atunci, poate... Prințesa Violeta, care se ținea după prinț ca scaiul după coada câinelui, îl luă de braț pe flăcău, aruncând spre Cora doar câteva cuvinte: - Ce mai pierzi vremea prin sala de bal? Du-te și caută Inelul Vieții unde vezi cu ochii, căci nimeni n-a mai auzit de el de multă vreme. Vrăjitoarea noastră care dorea aprig

PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1486117673.html [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
Vezi bine că nu! Nici nu am spus că aș fi. - Dar încercările... Orice fată poate fi prințesă dar nu orice fată poate fi vrăjitoare! Pleacă acum! Urmează drumul pietruit și vei ieși imediat din ținutul vrăjitoarelor. Nu apucă bine flăcăul să se facă nevăzut printre copaci că Baba-Cloanța apăru trăgând după ea un buștean găunos. Privi în jur și ochii prinseră a-i arde în flăcări de mânie. - Ce-ai făcut nesocotito? - N-am putut să văd asta bunicuțo! - Tinerețea

PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1486117673.html [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557

îndoială: de ce lega ea fericirea ei de fericirea mea? M-am dus în cameră și mi-am luat coli cu gândul să-i scriu acolo, pe câmp, cu caii. Am plecat cu o bucurie nespusă, cântând și fluierând ca un flăcău de la țară care a avut o noapte frumoasă cu iubita lui. Fericirea vine, deci, și din altă parte, nu numai din mâncare și bani, cum credea tata. A doua scrisoare am scris-o la pădure cu lacrimi în ochi, întâi

ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1442040483.html [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
Corola-blog/BlogPost/343116_a_344445

întoarce nici el. Singura nădejde a familiei mai era doar Lili. Și iată cum dintr-o familie unită, cu cinci suflete în ea, s-au trezit că au rămas doar părinții și fetița. Nu se mai auzeau contrazicerile celor doi flăcăi despre care meserie este mai bănoasă sau mai interesantă, Ticu având înclinații spre cea a tatălui - motoarele și mecanica, pe când Melu spre comerț și meșteșugurile casnice. Vestea terminării războiului a umplut de speranță întreaga țară. Fiecare familie aștepta ca cei

DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1478015749.html [Corola-blog/BlogPost/343116_a_344445]
Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310

încet, încet, îi luă locul tatălui său. Se simțea bine alături de animalele care nu îi aruncau vorbe urâte, așa că rareori îl mai zărea cineva prin cetate și atunci, nu prea vorbea el cu nimeni. Într-una din zilele în care flăcăul nostru adusese turmele acasă, se trezi înconjurat de străjeri și aruncat în temnița cetății, fără să i se spună măcar motivul pentru care fusese închis. Cu toate că era speriat bietul de el, nu strigă, nu se opuse soldaților și nu puse

PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
din fața lui, era întemnițată o bătrână cu un nas atât de mare și de încovoiat, că aproape i se sprijinea de bărbie. Ochii bătrânei străluceau prin beznă, întocmai ca ochii animalelor de pradă și îl fixau cu atâta atenție că flăcăul simți ace de gheață pe spinare. - Da, tu ești Ionuț, șopti baba, arătând înspre el cu un deget lung și noduros. Nu îți cunoști numele? Sigur că nu, ce prostie să te întreb asta! Nu cunoști multe nici despre tine

PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
prostie să te întreb asta! Nu cunoști multe nici despre tine! Vezi tu, păstorul și nevasta lui, cărora le spui părinți, nu au putut avea copii! Ei te-au găsit la marginea Pădurii Neumblate și te-au luat de suflet. Flăcăul încremeni în partea sa de temniță. Și-ar fi dus mâinile la urechi, să nu mai audă cuvintele babei, dar, undeva în sufletul său, știa că acele cuvinte nu erau minciuni. Voia să afle adevărul despre nașterea sa, despre părinții

PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
anunțară miezul nopții, se mișcă din locul lui și încercă barele de fier de la intrare. Baba se apropie de barele din partea ei. - Nu așa, Ionuț, folosește-ți puterile! - Nu am altă putere decât pe cea a brațelor mele, mormăi înciudat flăcăul! - Trebuia să-mi dau seama că încă nu ți-ai descoperit puterile, ce dezamăgire pentru mine! Ia, apropie-ți degetele mari unul de altul și cuprinde mâna dreaptă în căușul celei stângi. Urmând sfatul babei, flăcăul era cât pe ce

PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
brațelor mele, mormăi înciudat flăcăul! - Trebuia să-mi dau seama că încă nu ți-ai descoperit puterile, ce dezamăgire pentru mine! Ia, apropie-ți degetele mari unul de altul și cuprinde mâna dreaptă în căușul celei stângi. Urmând sfatul babei, flăcăul era cât pe ce să cadă pe spate de surprindere atunci când flacăra verde țâșni din unirea degetelor sale. Se lăsă îndrumat, reușind să deschidă poarta de pe partea lui și pe cea din fața lui. Nu mică îi fu mirarea văzând lanțurile

PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
femeia lui stăteau la masă și povesteau. - Ți-am spus că nu trebuie să-l luăm, zicea bărbatul, dar tu, nu că vrei să crești un copil! - Ești sigur că Botosu’ e de vină? De data aceasta, auzindu-și porecla, flăcăul simți un junghi în inimă. - Cine crezi că are curajul să o răpună pe regină și să o fure pe prințesă? - Dar el nici măcar nu le cunoaște! - De unde știi tu asta? - De ce s-ar fi întors atunci în cetate? - Să

PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
urma, drumul către Pădurea Neumblată. Cu toate că era noapte, când intră în pădure îl învălui o beznă atât de adâncă, încât nu-și putea vedea nici degetele de la mâini. Brusc, brățara prinse să lumineze, împrăștiindu-și razele verzui la picioarele lui. Flăcăul rămase mut, cu ochii la crengile care brodau o țesătură stranie între pământ și cer. Un vânt rece îi zburli părul și țipete prelungi se ridicară din adâncurile întunecate. Nu făcu mai mult de zece pași când fu înconjurat de

PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
Vreau să îl înfrunt și să o salvez pe prințesă. - După ce te vei odihni, murmură Sânziana, mângâindu-l pe plete. Ionuț simți cum i se închid ochii și se cufundă în lumea viselor. Zâna își chemă suratele și, adunate în jurul flăcăului, începură să îngâne un descântec puternic. Imediat ce sfârșiră, vraja de pocire se rupse și sângele curat porni să curgă în trupul tânăr cu puterea pietrelor, auzul i se deprinse cu graiul animalelor și păsărilor, privirea i se obișnui cu întunericul

PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
sfârșiră, vraja de pocire se rupse și sângele curat porni să curgă în trupul tânăr cu puterea pietrelor, auzul i se deprinse cu graiul animalelor și păsărilor, privirea i se obișnui cu întunericul umbrelor, încât, atunci când deschise în sfârșit ochii, flăcăul nu se mai recunoscu. - Acesta ești tu cu adevărat, îi spuse Sânziana, îndemnându-l să se scalde în lacul din adâncul pădurii. Apa verzuie, răcoroasă și prietenoasă, îi spori puterea. Era pregătit pentru înfruntarea cu Udor. Însoțit de Sânziana, porni

PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
lupii tot îi simțeau mirosul. Se hotârî să se lupte cu ei, folosindu-și toate puterile. Își cuprinse o mână în căușul celeilalte, își uni degetele mari și, de îndată, se formă în palma sa o spadă luminoasă cu care flăcăul reuși să-i supună pe slujitorii lui Udor. De îndată ce erau atinși, lupii se transformau în iepuri care o luau la goană în adâncurile pădurii. Mai apoi, fură atacați de niște lilieci uriași, cu colți chiar mai mari și mai ascuțiți

PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
atacați de niște lilieci uriași, cu colți chiar mai mari și mai ascuțiți decât cei ai lupilor. Spada lui Ionuț îi transformă în vrăbii care se risipiră printre copacii neguroși. Sânziana nu mai revenise la forma ei de femeie, dar flăcăul o simțea plutind pe lângă el, ca un scut în fața primejdiilor din ce în ce mai dese. Ajunseră în preajma castelului abia după încă trei zile de mers. Zidurile negre erau atât de înalte încât păreau să se sprijine de cer și nu aveau nici o fereastră

PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
mișca precum un șarpe otrăvit. Își adună puterile, iar cand spada verde îi apăru în mână, lovi cu ea cingătoarea. Baba scoase un țipăt ascuțit și se aruncă spre el, cu degetele adunate în față, gata să-i scoată ochii. Flăcăul reuși să se ferească pentru început, dar se trezi curând prins cu totul într-o plasă fermecată, care îi lua toate puterile. - Ce vrei de la mine? Cu ce ți-am greșit? Strigătul lui se pierdu pe coridorul lung, urmat de

PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
a lungul coridorului. Un răcnet cumplit sparse apoi liniștea care se lăsase de-a lungul coridoarelor și scărilor. - Cine a cutezat să intre în castelul meu? - Udor, îi șopti Sânziana lui Ionuț, ce ne facem? - Aripă Verde, unde ești, strigă flăcăul? Șoricelul chițăi lângă picioarele lui. Ionuț îl ridică și îi șopti ceva la ureche, după care îl lăsă să fugă lângă ușa pe care intră val-vârtej vrăjitorul. Era înalt, cu părul negru coborând până la jumătatea spatelui și ochii întunecați ca

PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
Îl privea rugător, cu ochii mari și albaștri, ca și când i-ar fi cerut să n-o lase în grija oștenilor. Atunci, cavalerul cu armura strălucitoare, își scoase arcul și trase. Era atât de priceput încât săgeata se înfipse în gâtul flăcăului. Ionuț șopti un nou descântec și se transformă într-o nălucă, pierind din fața armatei și a prințesei. - Ce-ai făcut? L-ai ucis pe salvatorul meu, strigă cu deznădejde frumoasa fiică a regelui! - E un ucigaș! Botosu’ ți-a ucis

PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
cetate, începu să umble zvonul că unul dintre cavalerii regelui le venise de hac vrăjitorilor din Pădurea Neumblată și că, în curând, regele își va da fiica de soție în schimbul inimilor vrăjitorilor. Auzi și femeia păstorului că fusese ucis Botosu’, flăcăul găsit de ea la marginea pădurii și tare se mai necăji, căci mare drag prinsese de copil. Vru să se convingă cu ochii ei când cavalerul anunță că a adus inimile vrăjitorilor în cetate, așa că se alătură mulțimii adunate în

PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290

supliciu. Ce va urma de acum încolo cu ea? Dac-ar fi știut, și-ar fi luat zilele din chiar noaptea asta. Acum o săptămână, până a fi luată de osmanlâu, zburda prin satul ei, așezat pe coasta unui deal. Flăcăii toți îi făceau curte, dând ocol căsuței sale părintești ce-și afla poarta în dreptul fântânii satului. Acolo îl cunoscuse pe Vasile al Irinucăi, femeie necăjită, rămasă fără cei patru băieți și omul ei, căzuți sau luați în robia otomanilor. Îi

DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
departe de Voloveții Sucevei, feciorul Irinucăi își pusese în gând să-și facă o gospodărie mare, cu aleasa inimii lui, așa cum fusese casa pe vremea când tatăl său, țăran răzeș, trăia. Slujbaș al vornicului Bucioc, tatăl își luase mai mereu flăcăul la curte, când treburile boierului cereau mare grabă în a fi duse la capăt. Și aici, Vasile îl zărise pe coconul Constantin și pe coconul Alexandru, feciorii lui vodă, în contăș de postav fin, albastru de Flandra, cu ciubote roșii

DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948

aceeași vârstă cu Dragu, deși complet diferiți. Dragu avea o sensibilitate și o percepție a energiilor locurilor și a persoanelor, ieșită din comun. Profesorul Gabriel Dacian, aflând despre capacitățile sale, susinea că este un senzitiv. Harapu, amicul său era un flăcău dintr-o bucată, tipul de acțiune care de obicei nu se împiedica în sensibilități și prefera să ia taurul de coarne, metaforic vorbind. Se completau excelent cei doi prieteni. Grace era o fată subțirică precum un lujer de floare, în

FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1497046091.html [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
chema nerăbdător din capul scărilor, a lăsat totul și a alergat degrabă cu butelca în întâmpinarea lui. - Dragule! Dragule, ce faci fătul tatii, te- ai pierdut prin pivniță? Ai găsit vinul? - Da tătucă, l-am găsit! Iată-l! - No, bine flăcăule! Credeam că te-ai rătăcit prin acele tainițe. Doar ț-am explicat unde să cauți, ca să nu pierzi vremea și nu te știam greu de cap. - Ei tătucă, și tu! Nu m-am pierdut, doar că e cam întunecos aici

FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1497046091.html [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110

iubirii. Tânărul părea a fi un dansator priceput, poate de aceea a și îndrăznit să invite o fată necunoscută. Cine știe? Poate că era și el în căutarea unei noi iubiri sau, cel puțin a unei aventuri la malul mării. Flăcăul, un visător incurabil, dansa lângă Dalia cu gândul că atunci când a intrat în local, briza mării aducea cu ea o răcoare reconfortantă dinspre larg. Și-ar fi dorit ca această briză a nopții de august să poposească dacă se putea

ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1495259418.html [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]