3,170 matches
-
ai ce, mama lui de sugaci! Mă, păduchioșilor, mai întâi banii, 50! Ăsta nu stă de bună voie, am de muncit la el, da, 50! Ce vă uitați așa? Să vadă Dora două căciuli a lu Vladimirescu și-l fac flăcău. Dacă nu aveți, vă aștept până la soldă, nu mi-e frică, intru peste voi în cazarmă, vă fut pe toți de la comandant până la ultimul răcar. Dar eu, Vlade, am venit la aniversare. Sora ta, cadoul, florile... Vlade, eu plec. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
amăgire, visul este o realitate neinflu-ențabilă, se deschide ca o oglindă, se consumă ca o lumânare, se înalță ca un zbor, se prăbușește ca o piatră, moare ca o frunză. Le-ai încuiat pe toate? Pe toate, domnule doctor. Bine, flăcău, vezi ca la 4 este o budă înfundată, neonul de la bec s-a ars, injectorul de la blocul alimentar nu bagă bine. Termini și te culci, la 5.30 mă trezești. Am înțeles, domnule doctor. A, și încă ceva. Dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vină neinvitați la petrecere, veselia le resuscitează invidia de oameni singuri. Casă de piatră, casă de frunză, casă de melc, pentru tristețile noastre comune! Neîncrederea putrezește tocul ferestrelor. Dansează, Genia mea, dansează! Noaptea de după nuntă sapă fântâni în icoană. Dansează! Flăcăii pulsează erecții perene scotocind ascunzișuri; fetele, umezite de rouă, după fereastră, așteaptă rândul; babele cercetează frânghia de rufe pe care soacra expune neprihănirea miresei. Dansează, Genia mea, dansează! O astfel de nuntă se va întâmplă deasupra norilor, fumul întrupă îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
traistă cu cele trebuincioase vieții de zi cu zi și o cergă de Învelit. Vor veni jandarmii și-i vor Însoți la tren și În tren pînă la destinație. — Ați Înțeles tot? — Da. — Aveți Întrebări? — Nu. Atîta doar că socotelile flăcăilor se băteau cap În cap cu noul program. Au decis să refuze Înrolarea În brigăzile de muncă și, odată ieșiți În ceată din reședința de comună, s-au pornit să cînte Pe-al nostru steag e scris Unire și altele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fie mai În rîndul lumii, și-i freacă cu hîrtie creponată roșie. Îi cade cu tronc nu oricui, ci tocmai feciorului primarului Pomean din Pișcari, om Înstărit, cu nume În satele de pe toată valea. Foc mare, de nestins la inima flăcăului, drept care primarul hotărăște o vedere a celor doi, iar cum, dintre toți, el era omul cel mai adîncit În treburi, n-a putut alege pentru ospeție În casa fetei decît o zi de miercuri. Gazdele s-au trezit cu chipuri
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
plecat pînă la urmă, la fel făceau și alții după ce prindeau ceva cheag. Bani aveau și ei acum atîția cît să-și cumpere o „farmă“ la Hegewisch, un town la sud-vest de Chicago. L-au luat cu ei și pe flăcăul din Cernăuți. — Nu că n-am răbdat a ședea la Hegewish, povestea mama Floare, că doară am produs farma și bani faini am scos după ea. Da’ o aveam pe Măriuca de trei ani cînd mi s-o născut un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că scrie cîte o carte pe an, dar se pare că nu primește nimic din ce i se trimite. S-a sfîrșit pînă la urmă și războiul, iar soldații americani au prins a se Întoarce unul cîte unul. Mulți dintre flăcăii români Înrolați la apelurile Floarei Nodului nu au mai trecut ocea nul Înapoi În America, ci s-au Îndreptat spre casă. Ea Însă a chibzuit că e bine să mai stea pe acolo pînă va fi aflat mai multe despre
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
găinili meli?” „Ci sî facî șî el saracu’ dacî le-o sfârșât di calcat pi ali meli? ȘÎ undi mai pui cî a tali Îs puicuțî? Vorba ceea: ochi’ văd, inima ceri... Și asta mai Însamnî cî porumbacu’ meu Îi flăcău vrednic, fa Catincî”. „Apâi la tini În ogradî ci-i a tundi chelbosu’, Ileanî? CÎ din douî călcături o mântuit treaba, bietu’ cocoș. Cautî șî el prospăturî” - răspundea bunica Catinca râzând. ― Parcă sunteți de acolo, domnule profesor, așa de frumos
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
timp și să-l rog pe bunul meu profesor - care știe atâtea despre Iași - să-mi povestească câte ceva despre această Academie”... ― SÎ trăiț’, domnu’ doctoru’ scump șî bun la Dumnezău - s-a trezit salutat de o țigancă, Însoțită de un flăcău tăciuniu. A privit la femeie și repede și-a dat seama că este fosta lui pacientă de la Pomârla și cea cu inelul bulibașei... ― Apăi, bunule, am vinit cu ficioru’ meu sî videm di târguieli pintru nuntî. SÎ Însoarî, mânca ț
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
suntem, boierule! - l-a atenționat birjarul, care se găsea chiar lângă trotuarul unde s au oprit ei. ― Atunci, să urcăm - a hotărât Gruia, cu inima venită la loc... Când i-a văzut așezați, birjarul a Îndemnat calul la drum. ― Hai, flăcăule, că ne apucă noaptea și dumnealor or fi flămânzi, venind atâta drum! - a vorbit birjarul privind spre cercetaș și mama Maranda, care, la auzul acestei remarci, au zâmbit. Odată ajunși, birjarul a anunțat: ― Toată călătoria vă costă doar cincisprezece lei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nenea Mitru să meargă să-l ajute. ― Asta ar Însemna o probozeală serioasă pe care aș Încasa-o când ajung acasă. ― Din partea cui? ― De la nimeni altul decât de la tata Toader. Este un om mândru, care nu se dă pe doi flăcăi - cum spune el. ― Așa sunt țăranii, dragule. Mândri. Și cred că aceasta li se trage din spiritul dacilor, care se credeau nemuritori, fapt ce l-au Învățat de la conducătorii lor: Burebista, Deceneu, Comosicus, Coryllus, Dorpaneus și Decebal... ― Cât de mult
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pleacă de pe loc cu greutate În spate. Zgomotul a venit de undeva din stânga. Tensiunea pe care o strecura Petrică În povestire se oglindea cu limpezime pe chipurile celor din preajmă. A continuat pe același ton: „Treaba Îi cam albastră, Petrică, flăcăul moșului Dacă o luăm la stânga, Îi călcăm pe coadă pe cercetașii lui Ivan” - a apreciat Toader. Atunci mi-am spus și eu părerea: „Eu cred că ar fi bine să mergem drept Înainte și, după spusa colonelului, trebuie să Întâlnim
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Într-o clipită, rusul se afla În fața noastră. „Întreabă-l care-i depozitul din Îngrămădirea ceea declădiri?” - a poruncit Toader lui Păpădie. Rusul s-a cam codit... „Nu vrei să spui? Aflăm noi și fără tine. Petrache, și tu, Undiță, flăcăii moșului, vă apropiați de gară cât puteți de mult și supravegheați În special magaziile. Când v-ați făcut o părere, vă Întoarceți. Tu nu-ți iei ochii de pe clădirile din centrul satului - s-a adresat Toader șefului din grupul celor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ce ați aflat, Petrache băiete?” Asistat și ajutat de Undiță, i-am prezentat situația constatată la fața locului. Pe măsură ce afla ce am făcut, chipul lui Toader se lumina și mă privea cu alți ochi. La sfârșit, a rostit un „bravo, flăcăii moșului!” Și, În „mărinimia” lui, mi-a așezat o mână pe umăr... ― Am făcut eu asta? - s-a mirat tata Toader pe ton șugubăț. ― Ai făcut-o, Toadere, dar să știi că eu m-am simțit tare mândru atunci. Ca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
chindie. Când soarele dă să apună - chiar dacă este Înnorat, putem aprecia momentul - ne adunăm aici și vom hotărî cum să acționăm mai departe. Aveți altă părere? Vă ascult”. „Nu” - a fost răspunsul nostru dat doar din priviri... „Atunci, la treabă,flăcăii tatii!”... ― Doamne, ce om cum se cade! - s-a mirat Elena. ― Acesta era căpitanul nostru... Un bărbat trecut doar de prima tinerețe, dar cu un comportament de bunic. Nu prea Înalt, cu chip luminos și privire ocrotitoare... Mereu zâmbitor... De
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
povestește tata Toader? - a Întrebat Într-un târziu Nicu. ― Aș povesti eu multi, da’ tare mă tem că s-o cam făcut de miezul nopții și unii dintre cei de față mai au treabă mâine. Și unde mai pui că flăcăul Tudorel trebuie să să trezască În pătucul lui... Că așa sî cadi: un bărbat să ajungă acasă până dimineață. Spuni tu, fata moșului, dacă eu nu mă trezăm dimineața În patu’ meu? - a Încheiat vorba Toader, râzând, În timp ce o pierdea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pășteau pe islazul Întins până sub pădurea Împestrițată cu zeci de culori furate din curcubeu... Când au ajuns În inima satului, căruța șetrarilor a intrat Într-o curte cu o casă arătoasă. Cât ai bate din palme, au apărut doi flăcăi, care au pus stăpânire pe căruță, debarcându-i ceremonios pe țărani... În spatele casei, Îi așteptau deja bulibașa și piranda, nevasta lui... ― Da’ mari-i Dumnezău! Iaca cî aț’ vinit la noi. Di când așteptăm noi zâua aiasta! - i-a Întâmpinat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că au respect și prețuire față de cei ce le au făcut cândva un bine”... Nici nu și-au dat seama când au ajuns aproape de Hanul Trei Sarmale. Căruța care i-a adus dimineață era trasă Într-un loc ferit... ― Trrr! Flăcăilor! - și-a strunit șetrarul bidiviii. ― Mulțumim pentru că ne-ai adus așa repede și plăcut - a vorbit țăranul În vârstă. ― Mergiț’ cu sanatati! - le-a urat flăcăul, ridicându și pălăria cu bor larg. Cei doi țărani au coborât repede. În clipa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Sarmale. Căruța care i-a adus dimineață era trasă Într-un loc ferit... ― Trrr! Flăcăilor! - și-a strunit șetrarul bidiviii. ― Mulțumim pentru că ne-ai adus așa repede și plăcut - a vorbit țăranul În vârstă. ― Mergiț’ cu sanatati! - le-a urat flăcăul, ridicându și pălăria cu bor larg. Cei doi țărani au coborât repede. În clipa următoare, șetrarul a și pocnit din bici... „Mergi sănătos” - i-au urat cei doi țărani În gând. Când coviltirul a dispărut, Înghițit de colbul drumului, țăranii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ședea pitită după niște tufe mai Înalte de pe marginea drumului. Când i-a văzut venind, vizitiul a sărit din căruță. În timp ce Înhăma calul, Îi vorbea: ― De mâncat ai mâncat, de băut ai băut, acum hai să ne pregătim de drum, flăcăule. Un sforăit al calului a fost semnul că „a Înțeles” porunca. Îndată căruța a fost trasă În drum: ― Bine ați venit. ― Bine te-am găsit. Așteptarea n-a fost prea lungă? ― Nu, fiindcă În timp ce calul ronțăia la fân, eu am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ajuns la Argeș, unchiule?... vru să știe Culae, nerăbdător să se vadă ajuns. Drept răspuns, căruțașul mormăi nu se știe ce și dădu bice cailor. Culae se ținu bine, ca să nu se răstoarne sau să nu cadă. Și așa, mă flăcăule, grăi căruțașul, greu la deal cu boii mici!... Al cui ești tu de pe-aicea, că nu te știu?!... Culae îi spuse al cui era, că venea hăt de departe și că îl prinsese noaptea pe drum, rătăcindu-se. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tu oi fi Culae, ăla de cântă cu găidulca!... Culae se grăbi să încuviințeze, mirat că moșul știa de el, în timp ce el nu-l cunoștea deloc pe moș. Căruțașul îi arătă cu vârful biciului undeva înainte. Ai noroc cu mine, flăcăule! îi spuse. Avem același drum. Eu stau pe-aceeași uliță cu badea Vasile, vreo cinci case mai la deal!... Uite acum o să ajungem!...Diii, haidaaa!... strigă, plesnind cu biciul prin aer, și caii începură să gonească din răsputeri. În fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
uite, ține-te bine, ai s-auzi sârba lui Marinică Ploscă, lăutarul de la Ponoarele, mare scripcar și el... Pe unde i s-or fi odihnind acum ciolanele!... Hora asta, nepoate, o zicea Siminel Șolcanu, de-i spunea lumea Veselu. Eram flăcău pe vremea aia... Hei-hei, că din vremurile alea multă apă a trecut pe Argeș în jos și din oameni s-a scurs duhul de-atunci!... Da, da, n-a mai rămas mare lucru!... Și-acum, uite... Hora de la Greaca... Învârtita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Gerurile năprasnice crăpau fagii și stejarii în pădure și oul corbului în cuibul din vârful bradului de pe creasta dealului. Cu toate vitregiile naturii, deși cu vizibilă lentoare, viața își urma cursul firesc: lumea se veselea, femeile nășteau, bătrânii mureau. Dis-de-dimineață, flăcăii rupeau cărări către pădure, copiii către școală, gospodarii spre fântână și standoală, iar elevii liceeni se avântau cu patinele pe firul înghețat al Siretelui de la Ropcea și până la Storojineț. Gospodarul Emanoil, zis Manole, era vestit peste șapte sate; nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fi dintre cele mai periculoase și care, în câteva rânduri, au ajuns până la niște situații-limită. Dar de fiercare dată l-a salvat Murgul lui cel iute de picior care a trecut fără păs prin barajele de bâte și cuțite ale flăcăilor potrivnici. Asemenea fapte Paraschiva le-a catalogat drept adevărate probe de iubire, depășite fără crâcnire așișderea pețitorilor din poveste și, la prima ocazie, s-a hotărât să-l onoreze cu fetia ei, în urma unor discuții cu mamă-sa care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]