567 matches
-
următor: "Unitățile lexicale ale limbii conserva în structura lor semantica ecoul tuturor propozițiilor care le-au generat; ba putem spune, cum se știe, ca orice cuvânt, în primul rând autosemantic, a fost, la origine, o propoziție. "După cum o formă gramaticala [flexionara] nu este decât o construcție sintactica condensata, tot așa sensul cel expres nu este decât o condensare a ideii latențe. [...] Ideea latentă și construcțiunea sintactica sunt cele două principii primitive oarecum fluide, al căror contact cu sonul, ca materie sau
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
primul loc, urmat de adverbele relative cum, când și de ce. Relativul de are cea mai mică frecvență (0,013%) și este inclus în Tabelul 1 alături de alți conectori cu mică frecvență (compuse cu ori-, și adverbul încotro). În ceea ce privește distribuția formelor flexionare ale lui care, datele din corpus, exprimate în procente, se află în Tabelul 211: Tip Caz academic beletristic colocvial jurnalistic RP RIS RP RIS RP RIS RP RIS N 64% 44% 66% 50% 75% 70% 61% 56% Ac prep 27
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
respectiv sintaxa, considerate foarte importante pentru pregătirea oricărui învățător, precum și ce trebuie să știe în fiecare caz în parte un elev la sfarsitul clasei a IV-a. NOȚIUNI DE MORFOLOGIE Morfologia este partea gramaticii care cuprinde regulile privitoare la modificările flexionare ale cuvintelor; obiectul ei îi constituie cuvântul, considerat atât sub aspectul flexiunii, cât și sub aspectul valorilor gramaticale exprimate de formele lui flexionare. Morfologia se ocupă astfel de paradigmele cuvântului (totalitatea formelor lui flexionare), de categoriile gramaticale (gen. număr, caz
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
clasei a IV-a. NOȚIUNI DE MORFOLOGIE Morfologia este partea gramaticii care cuprinde regulile privitoare la modificările flexionare ale cuvintelor; obiectul ei îi constituie cuvântul, considerat atât sub aspectul flexiunii, cât și sub aspectul valorilor gramaticale exprimate de formele lui flexionare. Morfologia se ocupă astfel de paradigmele cuvântului (totalitatea formelor lui flexionare), de categoriile gramaticale (gen. număr, caz etc.) și de clasificarea cuvintelor în părți de vorbire (clase de cuvinte caracterizate prin particularități morfologice comune în raport cu anumite categorii gramaticale și prin
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
care cuprinde regulile privitoare la modificările flexionare ale cuvintelor; obiectul ei îi constituie cuvântul, considerat atât sub aspectul flexiunii, cât și sub aspectul valorilor gramaticale exprimate de formele lui flexionare. Morfologia se ocupă astfel de paradigmele cuvântului (totalitatea formelor lui flexionare), de categoriile gramaticale (gen. număr, caz etc.) și de clasificarea cuvintelor în părți de vorbire (clase de cuvinte caracterizate prin particularități morfologice comune în raport cu anumite categorii gramaticale și prin trăsături sintactice comune). Cuvintele limbii române se grupează în zece clase
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
își modifică formă pentru a exprima noțiunile morfologice fundamentale, numite categorii gramaticale. Categoriile gramaticale ale limbii române sunt: genul, numărul, cazul, persoana, modul, timpul, diateza, gradele de comparație, fiecare dintre ele cuprinzând un ansamblu de valori opozabile, exprimate prin forme flexionare specifice. Părțile de vorbire se clasifică sintactic după funcțiile pe care le Îndeplinesc în propoziție, precum și după posibilitățile și limitele lor de combinare. Analiza sintactica a părților de vorbire trebuie să aibă în vedere vecinătățile sintactice în care apar cuvintele
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
cerințe vizând formă și scopul comunicării; · să aplice regulile învățate privind logică construcției propoziției; · să sesizeze corectitudinea gramaticala a unei propoziții orale sau scrise, ordinea logică a cuvintelor, acordul predicatului cu cu subiectul, pronunțarea și scrierea clară, corectă a formelor flexionare specifice părților de vorbire învățate; · să identifice propoziții în texte date, pe baza identificării verbelor predicative; · să stabilească numărul propozițiilor în funcție de verbele predicative; · să alcătuiască scurte fraze; · să utilizeze corect în comunicarea orală curentă și în comunicarea scrisă, sensul adecvat
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
vorbire învățate; · să identifice propoziții în texte date, pe baza identificării verbelor predicative; · să stabilească numărul propozițiilor în funcție de verbele predicative; · să alcătuiască scurte fraze; · să utilizeze corect în comunicarea orală curentă și în comunicarea scrisă, sensul adecvat al cuvintelor, formele flexionare ale părților de vorbire învățate, topica propozițiilor, intonația sau semnele de punctuație adecvate, normele ortografice în vigoare. Comparativ cu programa în vigoare, cunoștințele precizate mai sus sunt mai multe. Acumularea acestora nu duce la o supraîncărcare a elevilor ci îi
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
și evacuarea VP 56 2.6 Concluzii. Rezumat 62 3 Nivelul deplasării verbului și structura nucleului propozițional 63 3.1 Nivelul deplasării verbului în româna contemporană 64 3.1.1 Deplasare V-la-I 64 3.1.2 Structura internă a domeniului flexionar și rafinarea tipologiei deplasării verbului 68 3.1.2.1 Proiecții discrete de mod, timp și aspect 69 3.1.2.2 Nivelul deplasării verbului în română din perspectivă romanică 71 3.1.2.3 Instanțiere paradigmatică vs deplasare 73
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
1, elementele funcționale sunt cele care oferă indicația reală a nivelului deplasării verbului în proiecția verbală extinsă. Una dintre schimbările fundamentale din trecerea de la latină la limbile romanice moderne este apariția și consolidarea fenomenului de deplasare a verbului în domeniul flexionar (deplasare V-la-I) în majoritatea varietăților moderne, trecându-se însă printr-o fază romanică veche și medievală cu gramatică V2 relaxată (v. distincția gramatică V2 relaxată / gramatică V2 rigidă formulată de Ledgeway 2007), i.e. deplasare a verbului în domeniul Complementizator (deplasare
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
domeniul C, interpretată ca gramatică V2 în lucrarea noastră, este prezentă într-o măsură semnificativă în textele de limbă veche, însă nu este opțiunea dominantă, gramatica dominantă a acestei faze a românei fiind V-la-I (i.e. verbul se deplasează în domeniul flexionar). Statistica arată deci că gramatica V2 reprezintă opțiunea marcată în limba veche; așadar, este de așteptat ca opțiunea marcată să se asocieze cu valori speciale. Un fapt bine-cunoscut de gramatică diacronică este că, atunci când două opțiuni sunt în competiție, raportul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sunt grupuri ale complementizatorului (CP; engl. Complementizer Phrase); structura propoziției se împarte astfel în trei domenii care găzduiesc o serie de proiecții sintactice, organizate ierarhic (43): un domeniu lexical (vP), în care se generează verbul și argumentele sale; un domeniu flexionar (IP; engl. Inflectional Phrase), în care se verifică trăsăturile verbale; și domeniul complementizatorului (CP), care include și periferia stângă propozițională (§2.2 infra): (43) CP > IP > vP (ii) grupurile nominale referențiale sunt grupuri ale determinantului (DP; engl. Determiner Phrase) (Abney
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
62): (62) Atunci trimise pre el în casa lui (NT.1648: 51v) poziția verbului este ambiguă între o gramatică cu ridicare la C (V-la-C), diagnosticată prin inversiune V-CL (63), și o gramatică în care verbul se plasează în domeniul flexionar (V-la-I), diagnosticată prin procliză pronominală (64), dat fiind faptul că ambele opțiuni sunt prezente în gramatica aceluiași text: (63) Trimise-i cătră Iisus zicând (NT.1648: 76r) (64) și-l trimise la Pilat (NT.1648: 101r) Necesitatea de a reda
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
formularea autoarei) sunt limbi cu deplasare medie a verbului; în schimb, în portugheză poziția verbului este joasă; în spaniolă, deplasarea verbului este foarte joasă. Este important să menționăm că termeniiînalt / mediu / jos / foarte josse referă la deplasarea verbului în interiorul domeniului flexionar (IP, în ierarhia CP > IP >vP, v. §II.2); cu excepția englezei, în limbile germanice deplasarea verbului în domeniul C este obișnuită 1, mai ales în propozițiile principale, caracterizate de regula V2. Odată cu propunerea lui Pollock (1989) privitoare la scindarea nodului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
verbului în domeniul C este obișnuită 1, mai ales în propozițiile principale, caracterizate de regula V2. Odată cu propunerea lui Pollock (1989) privitoare la scindarea nodului flexiune (IP) în cel puțin două proiecții (Agr și T), s-a constatat că domeniul flexionar trebuie conceput mai degrabă în termenii unui câmp sintactic care găzuiește o serie de proiecții flexionare verbale, dintre care cele mai importante sunt proiecțiile de mod, tip și aspect (v. Cinque 1999). O altă fațetă a variației privitoare la deplasarea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Odată cu propunerea lui Pollock (1989) privitoare la scindarea nodului flexiune (IP) în cel puțin două proiecții (Agr și T), s-a constatat că domeniul flexionar trebuie conceput mai degrabă în termenii unui câmp sintactic care găzuiește o serie de proiecții flexionare verbale, dintre care cele mai importante sunt proiecțiile de mod, tip și aspect (v. Cinque 1999). O altă fațetă a variației privitoare la deplasarea verbului este variația intralingvistică sincronică (Ledgeway și Lombardi 2005; Ledgeway 2015c) (1)-(2) și diacronică (v.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
clar care este această proiecție înaltă la care verbul se deplasează. Ledgeway (2015a: 14) subliniază faptul că atât formele sintetice, cât și formele analitice pot fi precedate de adverbul de negație propozițională nu și de clitice pronominale, componente ale domeniului flexionar. Faptul că verbul precedă adverbe de tipul des, mereu (v. Alboiu 2002) arată că verbul este plasat în domeniul flexionar (se aplică deplasarea V-la-I) (5a-b). De asemenea, cuantificatorii flotanți (e.g. toți) (5c) arată că verbul se deplasează la stânga poziției în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cât și formele analitice pot fi precedate de adverbul de negație propozițională nu și de clitice pronominale, componente ale domeniului flexionar. Faptul că verbul precedă adverbe de tipul des, mereu (v. Alboiu 2002) arată că verbul este plasat în domeniul flexionar (se aplică deplasarea V-la-I) (5a-b). De asemenea, cuantificatorii flotanți (e.g. toți) (5c) arată că verbul se deplasează la stânga poziției în care este generat subiectul (Spec, vP); Sportiche (1988) arată că acest tip de cuantificatori diagnostichează pozițiile argumentale. (5) a. nu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de cuantificatori diagnostichează pozițiile argumentale. (5) a. nu îlvăd des b. nu l-am văzut mereu c. copiii n-au răspuns la întrebare toți Din această perspectivă, unul dintre obiectivele noastreîn capitolul de față este să determinăm poziția din domeniul flexionar la care se deplasează verbul în româna contemporană; acest rezultat va fi exploatat în analiza diacronică prezentată în capitolul al IV-lea. Un obiectiv implicit este determinarea limitelor domeniului flexionar verbal prin raportare la domeniile adiacente (CP și, respectiv, vP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
noastreîn capitolul de față este să determinăm poziția din domeniul flexionar la care se deplasează verbul în româna contemporană; acest rezultat va fi exploatat în analiza diacronică prezentată în capitolul al IV-lea. Un obiectiv implicit este determinarea limitelor domeniului flexionar verbal prin raportare la domeniile adiacente (CP și, respectiv, vP). O altă observație de importanță majoră pentru a înțelege morfosintaxa verbului în româna contemporană, cunoscută din lucrările tradiționale (Guțu Romalo 1962) și discutată din perspectivă generativă pentru prima dată de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
dintre aceste operațiuni nu se aplică este dovedit neechivoc de comportamentul adverbelor clitice în raport cu fenomenele de inversiune de mai sus. Adverbul clitic mai este un modificator aditiv aspectual al predicației (Donazzan și Mardale 2010), generat în câmpul ASPECT din domeniul flexionar; sub inversiune, mai se deplasează odată cu verbul, distribuție care indică faptul că verbul tranzitează domeniul flexionar (argument împotriva analizei (a)); comportamentul adverbului clitic mai arată că nici analiza (b) nu este posibilă pentru că ar presupune excorporarea a mai mult de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
inversiune de mai sus. Adverbul clitic mai este un modificator aditiv aspectual al predicației (Donazzan și Mardale 2010), generat în câmpul ASPECT din domeniul flexionar; sub inversiune, mai se deplasează odată cu verbul, distribuție care indică faptul că verbul tranzitează domeniul flexionar (argument împotriva analizei (a)); comportamentul adverbului clitic mai arată că nici analiza (b) nu este posibilă pentru că ar presupune excorporarea a mai mult de un centru, iar excorporarea este permisă pentru un singur centru 3. (10) a. Mai citește-mi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
puternic contrazis empiric 4. Predicțiile de linearizare incorecte sunt încă un argument împotriva formării de centre complexe. O altă soluție (implicită la unii autori, explicită la alții) de a explica efectele de adiacență este presupunerea că specificatorii proiecțiilor din domeniul flexionar nu se proiectează (Avram 1999; Alboiu 2002; cf. și Dobrovie-Sorin 1994). În formatul pe care îl oferă teoria X-bar, conform căreia proiecțiile sintactice au formatul universal Specificator - Centru - Complement, este greu de înțeles și de explicat de ce unele proiecții nu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de Laenzlinger și Soare (2004) pentru română. Avantajul sincronic direct este că, în conjuncție cu ridicarea înaltă a verbului în română, strategia de deplasare XP explică în mod direct efectele de adiacență a componentelor nucleului verbal: specificatorii proiecțiilor din domeniul flexionar se proiectează, însă sunt ocupați de verbul însuși deplasat ca grup. Mai mult, cel puțin prin raportare la româna contemporană, deplasarea de tip XP a verbului poate fi văzută ca o stategie de satisfacere a trăsăturii EPP a unei proiecții
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
însă sunt ocupați de verbul însuși deplasat ca grup. Mai mult, cel puțin prin raportare la româna contemporană, deplasarea de tip XP a verbului poate fi văzută ca o stategie de satisfacere a trăsăturii EPP a unei proiecții din domeniul flexionar (IP), complementară cu strategia deplasării subiectului în limbi ca engleza (v. Alexiadou și Anagnostopoulou 2001); această complementaritate rezultă invariabil din faptul că, în română, nominativul se atribuie în mod liber în poziție postverbală (Cornilescu 2000; Alboiu 2002), ceea ce face ca
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]