871 matches
-
și Mraz, 1992; Runco, Okuda și Thurston, 1987). Un impediment specific testelor de gândire divergentă este posibilul efect al fluenței de contaminare mai ales asupra cotelor de originalitate (Hocevar, 1979c, 1979; Runco și Albert, 1985). În urma detașării efectelor scorurilor de fluență la teste divergente de gândire, Hocevar (1979a, 1979c) a detectat un nivel redus de fidelitate a scorurilor de originalitate și flexibilitate. Studiul său prezintă însă multiple inconveniente din punct de vedere experimental (Runco și Albert, 1985) și teoretic 2 (ca
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
reactualizate prin încercarea lui Runco și Albert (1985) de a combina probele verbale și nonverbale, fiindcă Hocevar (1979a, 1979c) a întrebuințat numai teste verbale. Runco și Albert (1985) au demonstrat că scorurile la originalitate au devenit valide după îndepărtarea efectelor fluenței asupra probelor nonverbale, relevând variații semnificative ale performanței grupurilor experimentale (prin compararea elevilor dotați cu elevi fără abilități speciale). În ansamblu, acest studiu indică un nivel mai ridicat de complexitate al acțiunii fluenței decât fusese estimat inițial. Deși administrarea și
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
originalitate au devenit valide după îndepărtarea efectelor fluenței asupra probelor nonverbale, relevând variații semnificative ale performanței grupurilor experimentale (prin compararea elevilor dotați cu elevi fără abilități speciale). În ansamblu, acest studiu indică un nivel mai ridicat de complexitate al acțiunii fluenței decât fusese estimat inițial. Deși administrarea și interpretarea corectă a testelor de gândire divergentă întâmpină anumite obstacole, ele nu sunt insurmontabile și vor fi depășite în viitorul apropiat. Din punct de vedere istoric, testele de gândire divergentă acoperă însă aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de măsurare a gândirii sau a abilităților creative” (p. 61). Într-o analiză a cercetării psihometrice de creativitate citată frecvent, Wallach (1976) afirmă că „există o variație mare și sistematică a performanțelor subiecților - însă rezultatul diferențelor individuale la testele de fluență ideativă captează doar în mică măsură sau deloc acea variație sistematică” (p. 60). Presupusele cauze ale inexistenței validității predictive variază considerabil. În timp ce unii desconsideră metodele psihometrice în totalitate (Gardner, 1988b; Weisberg, 1993), alții susțin că testele de gândire divergentă sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
îndemnat să se relaxeze, să se destindă și să lucreze liber (de exemplu, aveau posibilitatea să revină asupra probelor sau să le efectueze în ordinea dorită). Corelațiile au relevat că inducerea anxietății a influențat în mod considerabil numai scorurile de fluență matematică. Pentru a explica acest rezultat, Smith și colaboratorii săi au apelat la teoria inferenței cognitive și de capacitate a atenției (Tobias, 1985), care susține că anxietatea poate influența procesele de stocare, care, la rândul lor, inhibă fluxul ideatic. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
notată pe tabla din clasă. În prima sesiune de cinci zile a studiului fiecare elev a fost recompensat. Proba experimentală a fost administrată în a șasea zi a investigației și a inclus: a) o dezbatere a tipurilor de gândire divergentă (fluență, flexibilitate, elaborare și originalitate); b) o competiție între cele două grupuri (create prin împărțirea clasei în două jumătăți egale). Echipa care a obținut cele mai ridicate scoruri a fost recompensată în pauză cu lapte și biscuiți. Între a șaptea și
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
corespunzătoare acestuia, în mod special în cazul factorului de elaborare (detaliile adăugate unei idei) și un nivel minim al factorului de originalitate (care desemnează ideile rare sau neobișnuite). În condițiile instructajului dat, au rezultat modificări de o relevanță moderată pentru fluență și flexibilitate (numărul de idei, respectiv diversitatea lor). Investigația mai sus menționată constituie încă un exemplu al eficacității instructajului explicit. Însă în cadrul designului experimental utilizat de Glover și Gary (1976) nu se poate invoca influența specifică a instructajului datorită caracterului
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fost deja abordate. Aplicabilitatea instructajelor explicite în mediul educațional, de exemplu, este evidentă. Impactul instructajelor s-a dovedit valid pentru numeroase segmente din populație, iar un control adecvat reflectă faptul că acest impact vizează aspecte specifice ale gândirii divergente, precum fluența ideativă, originalitatea sau flexibilitatea (Runco și Okuda, 1991). Deși trebuie luate în considerare anumite diferențe individuale și de grup (vezi Houtz, Jambor, Cifone și Lewis, 1989), li se recomandă educatorilor să ofere cunoștințe și strategii procedurale și să se concentreze
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
modern. Parker este persoana care a jucat cel mai mare rol, alături de Dizzy Gillespie, în trecerea de la swingul anilor ’30 la bebop și la jazzul modern din anii ’40 și de la începutul anilor ’50. Parker a intrat în legendă pentru fluența interpretării și viteza incredibilă, unele dintre solouri fiind înregistrate în tempo de 400+ bătăi pe minut. (În acest tempo, un ascultător nu reușește nici măcar să țină ritmul bătând din picior.) Era celebru și pentru faptul că nu se repeta niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
singur răspuns corect dintre mai multe variante. Guilford (1975) a identificat câțiva factori implicați în rezolvarea creativă a problemelor (vezi și Ochse, 1990, pentru o trecere în revistă), printre care: a) sensibilitatea la probleme - capacitatea de a recunoaște problemele, b) fluența - numărul ideilor, c) flexibilitatea - variația abordărilor și d) originalitatea - caracterul neobișnuit. Aceste aptitudini pot fi, la rândul lor, împărțite mai departe. De exemplu, Guilford a făcut distincția între fluența ideatică (capacitatea de a produce rapid diferite idei ca reacție la
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
care: a) sensibilitatea la probleme - capacitatea de a recunoaște problemele, b) fluența - numărul ideilor, c) flexibilitatea - variația abordărilor și d) originalitatea - caracterul neobișnuit. Aceste aptitudini pot fi, la rândul lor, împărțite mai departe. De exemplu, Guilford a făcut distincția între fluența ideatică (capacitatea de a produce rapid diferite idei ca reacție la anumite cerințe prestabilite), fluența asociativă (capacitatea de a enumera cuvintele asociate cu un cuvânt dat) și fluența formulării (capacitatea de a organiza cuvintele în expresii sau propoziții). La rândul
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
flexibilitatea - variația abordărilor și d) originalitatea - caracterul neobișnuit. Aceste aptitudini pot fi, la rândul lor, împărțite mai departe. De exemplu, Guilford a făcut distincția între fluența ideatică (capacitatea de a produce rapid diferite idei ca reacție la anumite cerințe prestabilite), fluența asociativă (capacitatea de a enumera cuvintele asociate cu un cuvânt dat) și fluența formulării (capacitatea de a organiza cuvintele în expresii sau propoziții). La rândul ei, flexibilitatea poate fi împărțită în flexibilitate spontană (capacitatea de a fi flexibil, chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
rândul lor, împărțite mai departe. De exemplu, Guilford a făcut distincția între fluența ideatică (capacitatea de a produce rapid diferite idei ca reacție la anumite cerințe prestabilite), fluența asociativă (capacitatea de a enumera cuvintele asociate cu un cuvânt dat) și fluența formulării (capacitatea de a organiza cuvintele în expresii sau propoziții). La rândul ei, flexibilitatea poate fi împărțită în flexibilitate spontană (capacitatea de a fi flexibil, chiar și atunci când nu este nevoie) și flexibilitate de adaptare (capacitatea de a fi flexibil
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
al lui Guilford, dar mai puțin complexă. Lista alcătuită de Cattell cuprinde următoarele aptitudini primare: verbală, numerică, spațială, viteza de percepție (identificarea figurală), viteza de concluzionare (cunoașterea vizuală, percepția gestaltică), raționarea inductivă, raționarea deductivă, memoria mecanică, cunoașterea și îndemânarea mecanice, fluența vorbirii, fluența ideației, concluzionarea restructurantă (flexibilitatea concluzionării), raportul dintre flexibilitate și fermitate (originalitate), coordonarea motoare generală, abilitatea manuală, sensibilitatea la înălțimea și tonul muzicii, capacitatea de reprezentare prin desen, fluența exprimării, viteza motoare, ritmul și sincronizarea muzicale, judecata. Ulterior, Cattell
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Guilford, dar mai puțin complexă. Lista alcătuită de Cattell cuprinde următoarele aptitudini primare: verbală, numerică, spațială, viteza de percepție (identificarea figurală), viteza de concluzionare (cunoașterea vizuală, percepția gestaltică), raționarea inductivă, raționarea deductivă, memoria mecanică, cunoașterea și îndemânarea mecanice, fluența vorbirii, fluența ideației, concluzionarea restructurantă (flexibilitatea concluzionării), raportul dintre flexibilitate și fermitate (originalitate), coordonarea motoare generală, abilitatea manuală, sensibilitatea la înălțimea și tonul muzicii, capacitatea de reprezentare prin desen, fluența exprimării, viteza motoare, ritmul și sincronizarea muzicale, judecata. Ulterior, Cattell a considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
raționarea inductivă, raționarea deductivă, memoria mecanică, cunoașterea și îndemânarea mecanice, fluența vorbirii, fluența ideației, concluzionarea restructurantă (flexibilitatea concluzionării), raportul dintre flexibilitate și fermitate (originalitate), coordonarea motoare generală, abilitatea manuală, sensibilitatea la înălțimea și tonul muzicii, capacitatea de reprezentare prin desen, fluența exprimării, viteza motoare, ritmul și sincronizarea muzicale, judecata. Ulterior, Cattell a considerat că aptitudinile relevante pentru creativitate, originalitatea și fluența ideației, sunt subansambluri ale aptitudinilor primare. Cattell (1971) a criticat procedurile alternative analitice factoriale folosite de Guilford, care, după părerea
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
flexibilitate și fermitate (originalitate), coordonarea motoare generală, abilitatea manuală, sensibilitatea la înălțimea și tonul muzicii, capacitatea de reprezentare prin desen, fluența exprimării, viteza motoare, ritmul și sincronizarea muzicale, judecata. Ulterior, Cattell a considerat că aptitudinile relevante pentru creativitate, originalitatea și fluența ideației, sunt subansambluri ale aptitudinilor primare. Cattell (1971) a criticat procedurile alternative analitice factoriale folosite de Guilford, care, după părerea lui, l-au făcut pe acesta să supraevalueze rolul gândirii divergente în creativitate. (Găsiți o critică similară în Horn și
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mult mai multe șanse ca din astfel de stări să rezulte creativitate. Heinzen (1989) a constatat și el că niveluri moderate de dificultate duc la producerea unui mare număr de soluții posibile ale unei probleme. S-a demonstrat că această fluență a ideației este legată de creativitate. Cu cât apar mai multe soluții, cu atât sunt mai multe șanse ca unele dintre ele să fie creative. Forța motivației intrinsece este atât de mare, încât simplul fapt că ne gândim la motivele
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
aibă succes, adică „să fie creativi”, în îndeplinirea unui anumit tip de activitate și au fost recompensați pentru creșterea nivelului acestor comportamente. În mod specific, numeroase studii au folosit o formă de test de creativitate în care comportamentele vizate erau fluența (numărul de răspunsuri diferite), flexibilitatea (varietatea răspunsurilor), complexitatea (de exemplu, numărul cuvintelor din răspunsuri) și originalitatea (raritatea statistică a răspunsului). Efectul benefic al recompensei a fost cel mai vizibil la comportamentele care puteau fi modificate cu ușurință prin intermediul unor procedee
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
complexitatea (de exemplu, numărul cuvintelor din răspunsuri) și originalitatea (raritatea statistică a răspunsului). Efectul benefic al recompensei a fost cel mai vizibil la comportamentele care puteau fi modificate cu ușurință prin intermediul unor procedee algoritmice sau progresive (cu alte cuvinte, complexitatea, fluența și flexibilitatea). În cazurile în care s-a constatat că recompensa a crescut originalitatea, subiecților li se ceruse anume să încerce să dea răspunsuri neobișnuite. În schimb, în lucrările precedente ce demonstrau efectul subminant pe care îl are recompensa asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
nevoie de o uriașă motivație intrinsecă pentru a determina o persoană să-și însușească „memele” relevante și să persevereze în procesul riscant al inovației. 3. Persoana respectivă are o gândire divergentă și este interesată de descoperiri? Capacitățile cognitive, cum sunt fluența, flexibilitatea și orientarea spre descoperiri, par să-i fie necesare unei persoane pentru a se angaja cu succes în procesul producerii unor lucruri noi. 4. Persoana respectivă are trăsături caracteristice relevante? Pentru a fi capabilă să facă inovații valabile, o
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
riscuri este modelul „economic” al lui Sternberg și Lubart (1995). Atributele stilului cognitiv creativ care au fost cel mai intens studiate sunt gândirea divergentă (Guilford, 1967) și orientarea către descoperiri (Getzels și Csikszentmihalyi, 1976). Gândirea divergentă - descrisă, în general, prin fluență, flexibilitate și originalitatea operațiunilor mentale - este măsurată, de obicei, cu ajutorul testelor psihologice aplicate copiilor; aceste teste arată corelații slabe cu formele de măsurare a creativității aplicate copiilor, cum ar fi originalitatea poveștilor spuse sau a desenelor executate (Runco, 1991). Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sau cu zonele de staționare pe bănci (după Iliescu A.-F., 2003). În proiectarea traseului aleilor sinuoase se evită curbele și contracurbele repetate; acestea sunt necesare numai pe terenurile în pantă accentuată. Un traseu prea contorsionat nu permite o bună fluență a circulației și în același timp generează o stare de tensiune vizuală. În parcurile și grădinile amenajate liber (mai aproape de stilul peisager) aleile nu se impun vizual în acceași măsură ca în compozițiile geometrice; traseul lor sinuos este parțial disimulat
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
statornicii a Totului, iar cuvintele și poezia - atomi ai imperisabilului - sunt „fire de nisip în calea oceanului”. Viziunea e marcată evident de cosmologia organicistă extatic-hipnotică a lui Eminescu și, mai ales, de Lucian Blaga, dar și de stilistica suprarealistă a fluenței somnambulice sau a peisajului antropomorf, în care părul iubitei șerpuiește printre arterele îndrăgostitului și ierburile oceanului. Dar poetul își relevă de la început filtrul personal de percepție, precum în alegoria morții ca o maree domestică, recurentă în poeme până târziu: „Va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
acuitate sentimentul desubstanțializării vieții, al excluderii, al goanei spre neființă, urmărind imaginile tulburătoare din filmul derulat pe ecranul interior. Întâmplările reale deconcertează prin caracterul lor ilogic, halucinant, făcând ca visele să apară mai firești, aproape raționale. În proza lui B., fluența narațiunii, plasticitatea descrierilor, lirismul profund se completează în a reconstitui evenimente, în a concretiza senzații și stări, în a crea cadre și a preciza particularități ale desfășurărilor psihice. Toate atestă o sensibilitate artistică neobișnuită, manifestată atât în finețea observației, cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]