5,600 matches
-
năzbâtiile. Drumul la poștă și drumul lung, de o oră și jumătate, momentele tihnite la barul lui nenea Sepp. Un băiat care coboară de pe munte spre ea, după ce mai înainte urcase pe același munte. Un sentiment foarte ciudat, ca un fluid care circulă de la mine la tine și de la tine la mine. Bunicuța care dă aprobator din cap. Plimbare, discuții, masa de prânz. Plimbare până în crângul de zadă. Cineva care nu‑și dorește nimic mai mult decât să privească iarba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care nu se datora oaselor ramolite, ci pielea sau carnea de sub ea părea flască precum un burete. Era o senzație atât de stranie Încât mă temeam ca nu cumva să-mi fi rămas lipite de palmă bucăți de carne sau fluide ale corpului lor, a cărui piele părea să se topească. — Crezi că din cauză că Înnebunise? Bărbatul Își Îndreptă din nou privirile spre mine. — Nu sunt sigur, am răspuns eu vag, aplicând tehnica folosită la analiza informațiilor privind riscul de țară. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
senzație de caldă intimitate. Vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare Îmi erau atât de amorțite Încât atunci când se atingeau de ceva scoteau un sunet opac. Aveam senzația că toate celulele corpului meu se contractau una câte una și că fluidele corporale deveneau un fel de spumă. Fiecare particulă a acestei spume era cât se poate de moale și de fină și cuprindea toată căldura pe care o ființă umană sau un animal o putea resimți. Spărgându-se, bulele de spumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aș mai fi În stare să supraviețuiesc. Am discutat cu el, deschis, despre diverse lucruri. Câteodată mă Întrebam dacă nu cumva aveam să murim de câtă heroină, cocaină și pastile de ecstasy ni se dizolvaseră În sânge și În celelalte fluide ale corpului... Eram hotărâți să mergem până la limită. Da, până la limită... Keiko Kataoka nu m-a Întrebat dacă știam unde se situa această limită. Până acum se Îndoise de reacțiile mele ori de câte ori pronunțase un cuvânt-cheie pentru povestea ei, Însă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ființei mele, că toate sentimentele mele, toate experiențele, tot ceea ce Învățasem vreodată cădeau pradă asaltului lor nemilos. Mai ales după ce o auzisem spunând, cu privirea căzută, cu fața Întoarsă În profil, că era hotărâtă să meargă până la limită, până când toate fluidele corpului i s-ar fi transformat În heroină, În cocaină și În ecstasy, mi-era imposibil să stau liniștit și să o ascult În continuare. Simțeam nevoia de a face ceva, ceva de neînțeles chiar și pentru mine. Era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-ne amândouă pe picioare, ne-am dus să privim scena mai de-aproape. Reiko era o fată inteligentă și, chiar sub efectul drogurilor, găsi forța să spună: O! Extraodinar!, apoi se lipi de mine, În timp ce dintre coapse i se prelingeau fluidele. În timpul acesta, Mie era pătrunsă pe la spate, cu brațele sprijinite de canapea, dar, cum era mică de Înălțime, fundul Îi sălta ușor la fiecare Împingere a bărbatului. Simțindu-se privit, bărbatul s-a aprins și mai tare, intensificându-și mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
le puse pe noptieră. — Ce e aia? l-am întrebat cu o voce lipsită de convingere. — Atropină, răspunse el frecându-mi brațul cu un tampon îmbibat cu spirt medicinal. Injecția mi se păru rece atunci când pătrunse în braț ca un fluid de îmbălsămare. La câteva secunde după ce mi-am dat seama că va trebui să găsesc o altă noapte în care să adulmec prin clinica lui Kindermann, am simțit legăturile care mă țineau ancorat în starea de veghe slăbind și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
rar? Vei fi atunci Izbăvitoarea? Deși umbrit de-un mort trecut, Îmi vei aduce totuși floarea Neprihănitului sărut? Și-n pacea-ntinderii, cuvântul Pe-atîtea buze bănuit. Dar iar intrat în noapte, sfântul Cuvânt, va fi, va fi rostit? III Miraj fluid, formă fugară, Străbate surele poteci Șerpuitoare și coboară În toamna vânturilor reci. Dorința mea îți va aprinde Ardori ce nu se pot grăi Și-n ciuda umbrei ce se-ntinde Ne vom iubi, ne vom iubi, Până când anii vor așterne
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
au limitat veșnicia, fărâmând ziua în pumnul voinței clipei. răsărit sau apus au devenit umbre, în ochiul albastru din peștera prezentului... lumina aprinsă de aripile tale, nasc Zborul în trupul Dorului... trezite nervuri regăsesc viața în fiecare celulă prin care, fluid alb, alunecă mângâietor, căutând infinita bucurie a seninului, întrupat în fiecare floare a așteptării... ...înălțării... Ești. Referință Bibliografică: pășești vână de aur... / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de Autor
PĂŞEŞTI VÂNĂ DE AUR... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361291_a_362620]
-
în cincisprezece volume. „Colocvială, fără stridențe de nici un fel, poezia Aurei Christi atinge corzile grave ale meditației profunde, instrumentând imnic și memorabil angoasa existențială, care impulsionează fiecare poem.” (Cezar Ivănescu) „Iată, în cuvintele Aurei Christi, curgând abundent, din surse ascunse, fluidul vivifiant al poeziei, să nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii.” (Nicolae Balotă) „Aura Christi este cea care posedă cel mai profund sensul tragicului. Discursul său liric, de o forță verbală și imaginativă excepționale, nu evită pathosul, mai
OPERA LITERARĂ A SCRIITOAREI AURA CHRISTI ACCESIBILĂ ÎN FORMAT DIGITAL de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363796_a_365125]
-
impozanta instituție în care lucra. Și niciodată nu fusese cu adevărat fericit. Abia acum putea spune că în sfârșit știa ce este fericirea. Șeful îi întinse mâna. Nedumerit Costache Agarici i-o întinse la rându-i emoționat. Apoi, ca și cum un fluid înălțător i se strecurase prin degetele subțiri și palide, își simți tot trupul zvâcnind scurt. A fost o tresărire de bucurie, a fost un spasm al trupului surprins; n-ar fi putut preciza. Simți doar o imensă bucurie. Atât de
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
impozanta instituție în care lucra. Și niciodată nu fusese cu adevărat fericit. Abia acum putea spune că în sfârșit știa ce este fericirea. Șeful îi întinse mâna. Nedumerit Costache Agarici i-o întinse la rându-i emoționat. Apoi, ca și cum un fluid înălțător i se strecurase prin degetele subțiri și palide, își simți tot trupul zvâcnind scurt. A fost o tresărire de bucurie, a fost un spasm al trupului surprins; n-ar fi putut preciza. Simți doar o imensă bucurie. Atât de
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
pot, sunt toată a ta! Iubește-mă cum știi tu mai bine! Nu-mi mai puteam controla simțurile, gândurile mi se învălmășeau în cap. Eram în transă, atât eu, cât și ea... O zvâcnire a pornit din amândoi și un fluid cald a umplut cavitatea atât de dornică de a îmbrățișa tăria voinicului. Câteva clipe nici n-am știut ce s-a întâmplat cu noi. Nu ne-a mai interesat dacă prin zonă a trecut vreo barcă, sau vreo altă ambarcațiune
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca un ritual mistic al vrăjitoarelor deasupra focului sacru. Apoi, mișcările deveneau unduitoare și plăcute, tresăreau de plăcere, iar eu încercam să-mi controlez pornirea de a da drumul fluidului. Se ridică și își schimbă poziția, cu fața spre prova și continuă dansul șoldurilor. Tăria fundului bărcii a început să-mi producă dureri în fese și omoplați, dar nimic nu mai conta în acele momente... Se lăsă pe spate, iar
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
Acasa > Poezie > Delectare > TIMPUL DRAGOSTEI Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului timpul dragostei ne trece timpul dragostei i-a zis nu vezi că prin vene furtuna dă semne opririi auzeam fluidele nopții aseară trecând și nu am avut la îndemână o patimă în calea lor să adun m-au găsit zorii tot căutând începutul poveștii pe un drum alergând să întâmpin roua buzelor nopții cu un sărut neavut timpul dragostei vine
TIMPUL DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363401_a_364730]
-
Georgeta Resteman, o poetă care aleargă pe miriștea lumii cu picioarele goale, o creatoare în adevăratul sens al cuvântului, care îndrăznește și reușește să ne arate că dincolo de toate cele cunoscute unui Om pe Pământ, Cuvântul este Regele-regilor. *** Ilie CORNOIU: Fluidul versului croit cu măiestrie E un privilegiu să deschizi, cu puterea minții și căldura sufletului, o carte de versuri care adună în ea trăiri și cumințenii binecuvântate de taine - ”Descătușări - Fărâme de azimă”. Minodora Georgeta Resteman vine și întregește fluidul
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
Fluidul versului croit cu măiestrie E un privilegiu să deschizi, cu puterea minții și căldura sufletului, o carte de versuri care adună în ea trăiri și cumințenii binecuvântate de taine - ”Descătușări - Fărâme de azimă”. Minodora Georgeta Resteman vine și întregește fluidul versului croit cu măiestrie și neprihană ducându-l de la poalele Vlădesei pretutindeni pe unde destinul i-a hărăzit să întâmpine lumea și să îmbrățișeze frumosul cu sinceritatea tainică, de multe ori, numai de ea știută. Fiecare vers, fiecare strofă și
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
Tăcera închisă-n ochiul tău, îmi spunea câte frunze au căzut, câte ramuri sa-au uscat, câte rădăcini au mai murit! Și pietrele nu au știut... nici roua din ochi de stânjenel, doar cerul făcut inel. De-atunci infinitu-i înstelat, fluid întins în noapte-mi, de-aș fi știut... de-aș fi strigat... mai rămâneam-n poale la tine mamă! Ai tăcut! Numai tu știai gustul rădăcinii... ai fost atât de rea, nu ai vrut să-l împarți cu nimeni! Paris
FĂRĂ SFÂRŞIT de MARIA COZMA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361228_a_362557]
-
înțeleagă clipa. Dar atunci când mizeria socială îți este risipită în sânge amorțindu-ți gândurile, este imposibil ca cineva să poată să-ți înțeleagă prezența și te transformi într-o substanță de Lumină ascunsă în craterul unui vulcan ce plutește în fluidul nopții. Și astfel, viața mea a ajuns o groapă de jăratec. Oare câți se vor încumeta să sufle și vor reuși să scoată scânteile de care avem nevoie, să aprindem cugetul pentru a ne regăsi în normalitatea unei veți care
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
zborului, portretului integrat într-o structură psihologică, culorilor care te tulbură - și a tehnicii în care mă exprim, pentru integrarea în structura valorilor europene. Ca pictor, mă definește plăcerea jocului, un joc văzut ca necesitate.», mărturisea Petru Damir. Pictând un fluid artistic și nu o temă în sine, până la epuizare, artistul încearcă o detașare de tot ceea ce știe, pentru a ne spune ceea ce simte, iar mesajul său este unul strict autentic - bucuria de a descoperi frumusețea eternă a peisajului, încercarea de
PORTRET DE ARTIST PETRU DAMIR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364230_a_365559]
-
pe gânduri, iubito, dă-mi mâna, să facem din momentul acesta un mic început - ne vom împleti degetele, vom alerga spre pădure și poate ca preț de o clipă ni se va părea că prin falange ni se scurge un fluid care nu este sângele niciunuia dintre noi. Acolo, în Poiana cu Flori, ne așteaptă visele noastre de copii inocenți, care nu s-au stins, au căpătat doar contururi de ceață. Ființe diafane, care nu stiu ce-nseamnă povară cărnii și tirania gândurilor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
brațele mele precum un copil? dacă aș fi eu clepsidră nu-i așa că te-ai simți înăuntrul meu ca orice bărbat ? Timpul ar curge atunci orgasmic nici nu i-am simți dinții doar valuri, valuri ne-ar răscoli, acel cosmic fluid încât nu am mai simți suferința. Dacă aș fi clepsidră ziua ar începe și s-ar sfârsi cu mine nu ne-ar păsa de timp n-am avea moarte și nici nu am ști ce este teama de ziua de
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
de toate zilele, pentru că fără jertfă nu se poate face nimic, iar în nimic nu poate exista decât noțiunea de nimic. Inteligentă, elegantă, cu noblețe a firii și generozitate a faptei, Maria Burcă e una dintre nodurile de coasere a fluidelor spirituale și materiale din care s-a plămădit ceea ce, aducând plăcere sau nu, peregrinează prin privire și poate că măcar foarte puțin prin miezul inimii cititorilor, odată cu răsfoirea paginilor cărții "Timp fără ani. Oglinzile unui veac”. Eu aștept ca într-
MARIA BURCĂ. BUNĂTATEA, OMENIE LA CULMEA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366881_a_368210]
-
Adhes, 15:1, pp. 195-206, 2008. • Iacobas DA, Iacobas S, Werner P, Scemes E, Spray DC. Alteration of transcriptomic networks în adoptive-transfer experimental autoimmune encephalomyelitis. Frontiers în Integrative Neurosciences, 1:10, 2008. • Thi MM, Iacobas DA, Iacobas S, Spray DC. Fluid shear stress regulates vascular endothelial growth factor gene în osteoblasts. Ann N Y Acad Sci, 1117, pp. 73-81, 2007. • Spray DC, Iacobas DA. Organizațional principles of the connexin-related brain transcriptome. J Membr Biol, 217(1-3), pp. 39-47, 2007. • Iacobas DA
PERSONALITĂŢI GĂLĂŢENE CU CARE NE MÂNDRIM DUMITRU IACOBAŞ, UN ACADEMICIAN APARTE PREZENTARE FĂCUTĂ DE PROF. UNIV. ASOC. POMPILIU COMŞA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367513_a_368842]
-
strângerea drăgăstoasă a brațelor ei. Nu pot descrie ce se întâmpla în acele momente în creierele noastre și cu simțurile noastre. Era ceva diabolic, nepământean... Ceva ancestral... Prin corpurile noastre, în care sângele circula normal, își făcea simțită prezența un fluid nou, necunoscut, ce alerga grăbit, cu viteza sunetului. Simțeam cârcei în degetele de la picioare, mușchii îmi tremurau de încordare. Era o uniune totală de simțuri. Mișcările ritmice trezeau noi și noi senzații, nemaiîntâlnite până atunci. Curgea transpirația pe abdomenele noastre
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]