7,018 matches
-
a emoțiilor. Religiozitatea însăși se fortifica pe această cale, care e a unei adorații a Creației, percepută cu rafinament, în planul unei unificări sentimental-senzorial-cerebrale, al unui tablou complex care poate da seama de ceea ce Mircea Eliade numește "sacrul camuflat": "Timpurii, fluturii din crîngurile antice, atice,/ pe-un arbust de iasomie, înnebuniți de mirosuri/ jílav-primăvăratec,/ dansînd în jurul miresmei paradisiace.// Paradis terestru de bună seama, iluzoriu și/ efemer,/ fericită inconștiență și extazul aproape păgîn,/ și atunci de ce îi admirăm totuși cu un fel
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
adolescență, să fie/ începutul// Altei vîrste? Cea de dupa bătrînețe, un/ surogat de basm?/ Motelul miraculos - însăși casa lui Circe, mult/ priceputa/ în farmece, de vreme ce, pierduți,/ mestecam/ frunze de oleandru/ și ne-amintim doar copilăria și altceva nimic,/ nici numele?" (Timpurii, fluturii din crîngurile antice). Lipsa de scrupule a figurației mitologice, pentru a ne exprima astfel, a poetului, se sublimează, după cum vedem, deoarece, prin aluviunile melancolice, prin irizările extatice, prin asocierile senin-vinovate ale textului, se deschide zarea unei transcendente. Pagînismul arcadian reprezintă
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
caracteristici ale sale. Noile melodii aduc un val de mare autenticitate a sentimentului, a atitudinii, a atmosferei. Ele se adresează direct, concret, nefalsificat publicului, pe teme care-l interesează cu adevarat. Epoca în care se cântă despre căi frumoși, stele, fluturi, despre chemarea mării și despre epuizanta solicitare a iubirii abandonate și reînnoite într-un refren repetitiv până la obsesie, aceasta epoca pare să fi apus. Ceva s-a deblocat, o comunicare reală, o logică a defulării concurează strivitor producțiile de circumstanță
A apărut o cultură a străzii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18082_a_19407]
-
a lui Horațiu Mălăele (o idee-grafică: să-i spunem "lupta talentului cu sinele, pentru ămplinire, si cu "exteriorul" pentru supraviețuire; sub o linie-plafon, peste care face naveta o umbră amenințătoare, o crisalida se chinuie, se chinuie din greu să ajungă fluture; când fluturele va fi mai frumos și mai gata să-și ia zborul, umbră al ănghite...). Am renunțat și la Negrul (un scriitor celebru - plin de bani, onoruri, premii - are, de fapt, un condeier anonim, plătit, care scrie cu talent
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
Horațiu Mălăele (o idee-grafică: să-i spunem "lupta talentului cu sinele, pentru ămplinire, si cu "exteriorul" pentru supraviețuire; sub o linie-plafon, peste care face naveta o umbră amenințătoare, o crisalida se chinuie, se chinuie din greu să ajungă fluture; când fluturele va fi mai frumos și mai gata să-și ia zborul, umbră al ănghite...). Am renunțat și la Negrul (un scriitor celebru - plin de bani, onoruri, premii - are, de fapt, un condeier anonim, plătit, care scrie cu talent și cu
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
i-au maculat posteritatea. Dar de fiecare dată, expresie a unei voințe care se anima convinsă că restituirea este o fidelitate imaginata. Frumusețea clipei. Faust știa că minunea nu se întâmplă! Chopin a căutat tocmai o astfel de răpire a fluturilor manipulând "en trompe oeil" viziunile lui secrete. Nimic din ceea ce reprezenta până în anii ă30 ai secolului 19, forma muzicală cu anume funcție determinată nu a mai rămas, de îndată ce el i-a atins numele, în tiparul statutului originar. Preludiul, a rămas
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
teleormăneni. Se ducea o dulce lupta prin siropul liric al epocii franco-italienizant. În fine, ceva comic mai mult. Că viziunea poeticeasca de azi de la Ț. V. "Locuința mea de vară E la țară; Acolo eu voi să mor Ca un fluture pe floare Beat de soare De parfum și de amor..." (Vară la țară) Zău, a repet a dacă, în general, partea sentimentală a masmediei de azi bate simțirea bardului din Roșiorii de Vede (azi linie de cale ferată importantă). * * * Trebuie
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
nesemnificative. Ele cuprind personificări naive, exclamații de un sentimentalism școlaresc, imagini pur ornamentale etc., care îi divulgă... vârstă. Iată, ca exemplu, poemul S-a întâmplat: "S-a întâmplat într-o zi/ Să ningă cu soare;/ Furnicile să se transforme în fluturi,/ Codrii/ Să se lase cuprinși de gânduri.// S-a întâmplat într-o zi/ Să rasară/ Grâul din lumina,/ Florile din zâmbet;/ Să ne lăsăm cuprinși de somn,/ De frică,/ De paginile codrului,/ De visul cerului,/ De norii de pe clapele curate
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
efectuat săriturile în apă a fost considerabil mai mare, dovedind astfel faptul că prin intermediul jocurilor ei și-au dezvoltat calitățile moral-volitive Obiectivul care nu a fost realizat, este constituit de insuccesul subiecților de a-si însuși caracteristicile tehnice ale procedeului fluture. Explicația acestui fapt poate fi numărul mic de ore alocat acestui procedeu, precum și dificultatea procedeului în sine, care necesită calități fizice, precum și deprinderi specifice, care nu pot fi asimilate atât de rapid, în cadrul procesului de inițiere.
ÎNVĂȚAREA RESPIRAȚIEI ACVATICE PRIN METODA JOCURILOR DINAMICE. In: ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Răzvan Sandu Enoiu () [Corola-journal/Journalistic/247_a_558]
-
margine de tine, pe lumina crengii cu ochi de dimineață. ploua imens la streașină de sân, Florile plecate-n vacanță, se spânzurase cerul într-un buric de ziuă, fredonau nostalgia emoției cu înc-un vers plecarea mi-o amân. întârziate pe fluturii, umblând târâș, prin gândul aerului ațipit în pupila cerului. Ploua imens pe caldarâmul toamnei că aeru-și lovea în picuri dinții, Numai banca din parcul împotmolit statuia-n parc, tușind a dimineață, în plictiseală, umbla în pumni cu noi, îndrăgostiții. îți
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
sălbăticia lui Byron, din jovialitatea mistică a lui Blake”. Eu, cu anvergură mică, prefer știutele: „Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit!”, „Clar azur și soare de-aur este inima mea toată”, „Sub a soarelui lumină / Șoapte umblă prin grădină, / Fluturi zboară sub cais, / Bătrânețea e un vis”. „Sentimentul de realitate nu vine din conformitatea cu o natură tipică ci din surprinderea unei logici proprii nouei lumi.” O asemenea observație nu-i de colo, mai ales la un critic neînzestrat să
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
obiecții a acestora Eliade”. Europa nivelatoare). devine zgomotoasă și fără noimă, O s e c v e n ț ă a s p i r i t u l u i Exemplul pilduitor de reașezare rămânând, de ce nu? ca un fluture pe comparatist care a funcț ionat și respectare a culturii naționale în o lampă (ca să preluăm titlul unei permanent la Mircea Eliade, nu numai spațiile epocii moderne îl oferă, în piese de teatru a lui Paul Everac). la nivelul religiilor
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
Nichita Danilov Poetul Dimitrie Crudu poate fi văzut în fiecare zi dimineața, dar și la orele când amiaza dă în clocot, navigând pe bicicleta sa pliabilă în formă de fluture, prevăzută cu o umbrelă, menită să-l ferească de soare sau de ploaie, în funcție de caz, și un claxon imens ce seamănă cu o trâmbiță, prin cartierul Botanica, loc unde, de altfel, se află și reședința sa auctorială, dar și prin
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
Cimitirul Armenesc, Casa Mateevici, Universitatea de Stat, Universitatea Agrară, Academia, Piața centrală, ajunge la monumentul lui Ștefan cel Mare și de acolo, tăind-o prin parc, pe Aleea clasicilor, poposește, în sfârșit, la Uniune, unde descălecând în grabă, își reazemă fluturele de grilaj, așezându-se la masă, pentru a-și potoli foamea și setea cu un ceai de mate. Navigând cu obstinație în fiecare zi pe aceeași rută, poetul Dimitrie Crudu sau, zis și Dumitru cel Crud, caută să descopere, printre
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
se îndepărtează de copaci/ până se fac nervi/ dar tu încă taci?” Dimitrie Crudu își duce pretutindeni cu el „singurătatea în geamantane”, fapt pentru care îl cuprinde o silă imensă de sine. Pedalând pe bicicleta sa pliantă în formă de fluture, el ajunge, năclăit de sudoare și praf, la magazinul de pompe funebre: „pompele funebre astăzi sunt închise/ e duminică și-au luat zi liberă/ iar eu voiam să intru să mă/ interesez de anumite lucruri.” Lucrurile care-l interesează pe
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
sunt legate de mărime, greutatea și rezistența la putrefacție a sicrielor. Curiozitatea tânărului e stârnită, totuși, mai mult de vânzătoarea tânără care are obiceiul de-a privi plictisită pe geam. Prăvălia e închisă, astfel că poetul, rezemându-și de gard fluturele, își aprinde o țigară, contemplând rotocoalele de fum ce se ridică în aerul torid al amiezii de duminică. Pedalând pe bicicletă sa în formă de fluture, cu umbrela desfăcută evantai deasupra creștetului, poetul Dimitrie Crudu pendulează (se învârte), asemenea unui
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
privi plictisită pe geam. Prăvălia e închisă, astfel că poetul, rezemându-și de gard fluturele, își aprinde o țigară, contemplând rotocoalele de fum ce se ridică în aerul torid al amiezii de duminică. Pedalând pe bicicletă sa în formă de fluture, cu umbrela desfăcută evantai deasupra creștetului, poetul Dimitrie Crudu pendulează (se învârte), asemenea unui cascador de la circ călare pe o motocicletă, făcând rotații din ce în ce mai largi, din ce în ce mai sacadate, în jurul propriului său abis existențial. Pereții golului de sus până jos sunt tapetați
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
privirile copilului, privat de întinderile vegetale și orizonturile largi, plopii de pe bulevard, leandrul din curtea de mahala, apusurile de soare contemplate de la etajul cinci sau vifornițele bântuind străzile vechi capătă o grandoare stranie și se încarcă de sensuri mitice. Enigmaticul fluture (animal totemic? figură alegorică? frumusețe pură?), care-i vizitează recurent fantezia pare că aduce și el, din depărtări ancestrale fasturile divine ale naturii în orașul cu asfalturi încinse și monștri de beton. Capitala confiscă natura, dar nu pentru a o
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
bombardament; peste case de mahala cu interioare kitsch; peste cinematografe proletare și filme cu "gerarfilip". Demnă procreatoare a lui Mircică, "mămica" este și ea posedată de demonul fantasticului. Purtându-și imprimat pe trup, ca pe un destin, emblema pigmentată a fluturelui omniprezent, Maria plutește deasupra banalității meschine a vieții ei de muncitoare și trăiește într-un București oniric. Se avântă în feeria spectacolelor, identificându-se până la delir cu personajele lor sau explorează înfiorată lumea larvară a cavourilor. Dar ce altceva reprezintă
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
pe care-l produce involuntar, se păstrează în aceeași imponderabilitate anonimă probabil pentru a ne da un exemplu de moralitate la care doar două personaje pot accede: scriitorul (omul) și Dumnezeu. Cititorul (criticul, eventual) trebuie să se țină departe ca fluturii de bec. De altfel, autoarea recunoaște cu un umor savuros, dar din păcate neintenționat, că "sub chip de prefață citind-o, poate, cititorul sigur nici nu s-ar porni a citi cartea". Poate sigur așa s-ar întîmpla! Urmează parabola
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
între ziduri căzute, între sălcii amare,/ unde vița de vie se urcă pe deal/ și iedera verde se furișează'n pridvoare,/ aici unde sensul de fiece zi/ își pierde rigida însemnătate/ vorbim despre oameni ca și cum am vorbi/ despre cărți, despre fluturi sau despre haine uzate;/ vorbim despre ei ca și cum n'ar mai fi/ decît reproduceri pe cărți ilustrate,/ anemice còpii, decolorate,/ tot mai puține păreri - și tot mai tîrzii./ Vorbim ca și cum din păduri ne-ar veni/ miresme de ierburi și de
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
recapitulați această pagină mai mult florală și, oricum, descriptivă, pe cînd eu așteptam să se înstăpînească primăvara ca s-o pot duce pe Zenobia în lumea aceea sălbatică și tandră și indiferentă față de pieire, ghidat de-a lungul rîpei de fluturele care semăna leit, acum îmi dădeam bine seama, cu zîmbetul și cu șoaptele ei". În numai cîteva rînduri Gellu Naum activează probleme de teorie literară care ar putea umple ușor o carte. Însă avertismentele cu privire la delirul interpretativ pe care l-
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
marelui cărturar, și prozatoare excelentă după maturitate, în plin regim comunist, și care se duc la Paris și locuiesc la Elysée, fiind fetele unor mari potentați români. Amândouă fac cumpărături extravagante. Șei arăbești cu monograme de platină, colecții tropicale de fluturi, belciuge africane de aur de prins la nări, biciuști de piele bătute cu rubine la mîner, sau cu alte pietre scumpe. În România, la cîrma țării, era guvernul I. G. Duca. Amîndouă cheltuiesc în contul statului român. Îi cumpără cadouri
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
părinți/ sînt departe plutind ca aerostatele/ lăsate în derivă să anunțe odată sfîrșitul// madona desnuda țintuiește la soare/ una din înfățișările artistului cu o/ arteră deschisă în loc de chip/ cu mîinile copilărește mișcîndu-le/ direct din inimă precum păianjenii/ derutați în fața unui fluture ce/ semnifică la nesfîrșit frumusețea" (Madona desnuda. Toamna de-acum). Bardul se dedă unei senzorialități care trece lesnicios în senzualitate: "calc iarba e putredă de parcă mustul ei fierbe/ aprins de pofte alchimice e indecent cum inima/ pipăie de dinlăuntru un
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
ajutat" și de redactorul cărții mele de debut. Era 1985, adică 1984 plus unu. Totuși nu am inclus în carte nici un poem cu Lenin, Patrie sovietică, Partid, etc... "Lumina proprie" a fost crisalida din care abia urma a se naște fluturele... sau omida. Judecînd după un titlu - Levitații deasupra hăului - s-a născut fluture! De altfel, nu-mi pare rău de acel debut. Cred că fiecare autor are și o carte slabă. Eu o am în trecut. M-am și spălat
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]