49,224 matches
-
prin vrăji, îl ține, un timp, suspendat la marginea vieții, pe cînd pe trupul lui se înmulțesc însemnele morții. Pas în cerc nu este numai drumul personajului (poate doar efect halucinatoriu al agoniei), ci și al romanului. Construit din secvențe - fluxuri ale conștiinței - privirea interioară trece de la Amun, centru al atenției, dar și al grupului de personaje, pe rînd la cei patru purtători ai lui. Lume închisă, claustrofobică, deschizîndu-se doar prin amintirile pe care fiecare le poartă cu sine. Acestea contrabalansează
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
examinate de Virgil Ierunca în cartea sa "Semnul mirării", Editura Humanitas, 1995), ci orientarea sa intelectuală. Aici apare întâia oară o teorie cel puțin discutabilă: " De aici rezultă, se pare, că într-o tălmăcire e mai important să redai tonul, fluxul liric, accentele specifice, utilizând acel minimum de elemente particulare poetului tradus care îl disting dintre alții; fără a merge până la respectarea cu strictețe a fiecărui vers. Dar nu e vorba aici să denaturezi forma originală, ci doar să reții - în
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
și obiectului, o reificare a spiritului în produsele sale pe care le poate contempla (simboliști, fenomenologi, futuriști, constructiviști, ficționaliști, wittgensteinieni, analiști, existențialiști, pozitiviști); 2) subiectivitatea confiscată de propria viziune, obținută din experiența senzorială cu caracter de unicitate (decadenți, romancieri ai fluxului conștiinței, suprarealiști, expresioniști, "trăiriști", unanimiști); 3) o intersubiectivitate, o postură a eului înscris în ordinea simbolică a unei culturi (Lacan), a identității narative (Paul Ricoeur), a subiectivității "trupești", trupul însuși posedînd formule interpretative pentru organizarea materialului procurat pe calea simțurilor
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
literele vocabulei "merde" sunt de vreo zece ori mai mari decât restul textului! într-o posibilă variantă românească, ele ar trebui chiar mărite, dacă nu expandate la nivelul întregii ilustrate! Conjuncția de "revoluție" și "merde", la care m-a dus fluxul epic sugerat de grețoasele grațieri ale ultimei perioade, constituie însăși definiția vieții pe care-o trăim. Ce-a rămas din idealurile lui decembrie 1989? Ce s-a ales de speranțele miilor de români ieșiți în stradă pentru a scăpa de
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
nu stă nimeni. (D.P.) GELLU NAUM: ...Dar iarăși mă întorc înapoi și-ți spun altceva, și-o să te zăpăcesc... DORA PAVEL: Nu-i nimic, nu-i nimic! Da, dar pentru dumneata o să fie foarte greu. Pe mine mă fascinează tocmai fluxul ăsta, al memoriei... Dar nu pot altfel, pentru că intru din una în alta, că sînt foarte legate... Mie asta îmi place. Așa e și în poezia dvs., există un flux absolut imprevizibil... Pentru că eu scriu automat și exercițiul ăsta depinde
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
dumneata o să fie foarte greu. Pe mine mă fascinează tocmai fluxul ăsta, al memoriei... Dar nu pot altfel, pentru că intru din una în alta, că sînt foarte legate... Mie asta îmi place. Așa e și în poezia dvs., există un flux absolut imprevizibil... Pentru că eu scriu automat și exercițiul ăsta depinde de..., e o chestie psihologică, ea ține de psihologie. Nu aveți nimic din poem dinainte în minte? Dar eu nici nu știu ce fac... începeți pur și simplu să scrieți? încep, și-
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
contribuțiile lui P.P. Negulescu în filosofia culturii (P.P. Negulescu despre geneza formelor culturii) ori proiectele reformatoare în ,,chestia țărănească" ale lui Radu Rosetti (Radu Rosetti și problema țărănească). Cum, la fel, în paginile acestor cronici se simte distinct căldura unui flux al amintirii, o ,,înfiorată nostalgie reculeasă" (care înconjoară ,,relicve sentimentale" - cărți, desigur! - și figura unui prieten, numit ,,antifascistul meloman"), dînd o turnură narativă textelor al căror obiectiv major rămîne, firește, elogiul muncii editorului.
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
s-au mai simțit în stare să răspundă la apelul Istoriei. Critica mea, parțială și dedicată unor teme predilecte, unor probleme literare mai mult decît literaturii în ansamblul ei, ar fi trebuit și de data aceasta să se adauge unui flux însuflețit de cei tineri și afirmat impetuos. Numai că, iarăși foarte curînd, am încercat o încă mai mare decepție: libertatea recucerită, reintegrarea unei întregi literaturi (cea de sertar, tot ce se scrisese în exil sau rămăsese în țară necomentat din
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
erau chitara electrică și orga Hammond. Acest cuplu instrumental e resuscitat de organistul Korinek, împreună cu ghitaristul american de blues Rennie Trossman, susținuți de profesioniști precum Vladimir Kulhanek/bas și Jan Knop/pian. Prin contrast, Harold Rubin Quartet din Israel preferă fluxul improvizatoric liber, preponderent atonal, coordonat de un venerabil om de cultură. La aproape șapte decenii de viață clarinetistul/ poetul/ arhitectul Rubin cooperează cu trei tinere talente ale scenei alternative din Tel Aviv: pianistul Daniel Sarid, contrabasistul Adam Scheflan și Haggai
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
acestei poezii care, pînă la un punct, merge - oricît de onorabil - pe trasee prestabilite. Avem impresia că pentru Mircea Bârsilă relația cu universul este una predominant erotică, precum o proiecție a unui impuls germinativ fundamental, precum o înaintare a unui flux simpatetic ale cărui unde, izbindu-se de peisajul fastuos al materiilor, se reîntorc, reverberînd asupra subiectului emitent. Femeia e resimțită ca o plăsmuire telurică, după cum pămîntul roditor însuși nu e decît o femeie fabuloasă, Geea. Ca în poezia anonimă, mesajul
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
am depășit un număr minim, și de multă vreme încoace n-am mai scris poezie deloc. L.V.: Cum vedeți dvs. finalul ideal pentru un roman? Ați distrus vechiul happy end, perechea fericită până la adânci bătrâneți. Așa au făcut și scriitorii fluxului conștiinței. Deosebirea este că dvs. nu o faceți doar de dragul inovației. Dvs. chiar așa vedeți viața, veșnic neîncheiată, cu un va urma. Cum hotărâți unde trebuie să se încheie romanul? D.L.: Întrebarea se leagă de cele anterioare, fiindcă felul cum
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
sare.// Dar el e singurul important. Căci, dacă există,/ Și eu aș fi/ O piatră în gura lui, ce învață să spună/ Cuvintele clare" (ibidem). Absența obiectului devine, așadar, o temă radicală, menită a corija o invazie obiectuală impură, un flux al unei materialități devastatoare ce aglutinează fiziologia, viciul, civilizația, istoria: "Am cunoscut tirania mirosului animal,/ Democrația alcoolică, oligarhia/ Discotecilor și pițipoancelor strălucitoare,/ Am inventat noi poziții și limbi,/ În care au crescut imperii și popoare" (ibidem). Comportîndu-se astfel, Alexandru Mușina
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
realitatea" (Eugène Ionesco). * "Comicul este, în fond, expresia unei angoase, debutul tragicului. Este suficientă accelerarea mișcării pentru efectul comic și încetinirea pentru obținerea tragicului" (idem). * Prestigiul erorii constînd în capacitatea ei de-a permite amendarea, reîntoarcerea purificatoare, de-a întreține fluxul vieții lăuntrice. Conștiința erorii aprinde o candelă izbăvitoare pe care adevărul, odată atins, e ispitit a o stinge. * Dacă, așa cum scria Valéry, originalitatea constituie o chestiune de stomac bun care digeră substanța altora, ne dăm seama de lipsa ei de
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
Eugen Ionesco). * "Comicul este, în fond, expresia unei angoase, debutul tragicului. Este suficientă accelerarea mișcării pentru efectul comic și încetinirea pentru obținerea tragicului" (idem). * Prestigiul erorii constînd în capacitatea ei de-a permite amendarea, reîntoarcerea purificatoare, de-a întreține astfel fluxul vieții lăuntrice. * Dacă, așa cum scria Valéry, originalitatea constituie o chestiune de stomac bun care digeră substanța altora, ne dăm seama de lipsa ei de însemnătate într-o instanță transcendentă. * Snobismul: o stranie originalitate a lipsei de originalitate. * Nu poți fi
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
formare, încă nesigură de proiectul său aflat în plină desfășurare. Farmecul cărții lui nu respectă convențiile memorialisticii cu care sîntem obișnuiți, și care în definitiv își are rădăcinile - ca formulă psihologică măcar - în proustianism. Amintirile lui Warren nu urmează abruptul flux al conștiinței, ci au curgerea lină a realismului narativ. Căci, titlul ne averizează, devenim ceea ce sîntem. Wellek e un personaj absent din carte, dar sînt prezenți alți protagoniști, în egală măsură interesanți. Mai întîi de toate, Irving Babbitt, care în
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
are partea lui de disperare! Pe de altă parte, 'desperado' comunică totuși individualismul scrisului. Ca să scrii un roman, e nevoie să te smulgi, să te depășești. E o aventură însingurată, pe care cititorii o vor împărtăși, poate, cândva. LV.: Autorii Fluxului conștiinței, cum ar fi James Joyce sau Virginia Woolf, s-au îndârjit să sfărâme narațiunea și să înece proza în lirism. Și dvs. sunteți eminamente liric, dar în cu totul alt mod. V-ați întors la bucuria de a povesti
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
am folosit. LV. Preluați procedee de la Henry James (punctul de vedere multiplu), Virginia Woolf, William Faulkner, și faceți unicul lucru pe care nici un scriitor înainte de epoca Desperado nu l-a făcut: în romanele dvs., personajul însingurat anulează viitorul. Mergeți dincolo de Fluxul conștiinței, îl 'upgradați', aș zice (folosind limbajul computerelor). Vă simțiți îndatorat tehnicilor mai vechi? Cum vă definiți eul scriitoricesc? G.S.: Cred că răspunsul anterior lămurește această chestiune. Nu încerc să mă definesc sau să mă clasific în termeni literari. Aceasta
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
ar putea trece drept scurte poeme. Construiți situații simbolice, de o mare sensibilitate. Nu construiți intrigi ci vieți. Intriga romanelor dvs. e sumară, dar complicațiile, încărcătura de viață o copleșesc. Aveți o aură de haos liric. Autorii Desperado răvășesc sensibilitatea (Fluxul conștiinței a distrus convențiile, autorii Desperado distrug sufletele distruse). Ce drum ați vrea să urmeze lectorul când vă citește? G.S.: Întrebarea se apropie de cea anterioară. Îmi place ideea că 'construiesc vieți' și îmi place cum sună 'încărcătură de viață
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
pentru că, citind și recitind distribuții, găsești în fiecare aproape numai nume sonore. Urmăriți astăzi multe dintre afișele teatrelor și o să depistați, poate, una din multele explicații pentru atîtea triste nereușite. Vă dați seama ce tip de motivație se creează, ce flux de energii circulă pe scenă cînd o distribuție cuprinde, într-o majoritate zdrobitoare, valori actoricești? Cum rareori mai avem șansa să vedem asta, fiecare trăiește, în răstimpuri, din amintiri, din selecția operată de memoria afectivă. Teatrul de Comedie a scos
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
operetă cu happy end este din altă piesă. Nici ultimul act nu-și găsește finalul scenic potrivit: prea lungile discursuri muzicale ale eroilor contrazic ritmul viu al acțiunii propriu-zise și regia nu a găsit soluția pentru a suprapune cele două fluxuri (Senta se agită stîngaci și pînă la urmă coboară într-un fel de submarin (!) și nici ceilalți nu prea au ce face). În fond, aceasta este problema fundamentală a regiei de operă - unificarea timpului muzical cu cel dramatic - cine găsește
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
totuși să deducem de aici că Valea Issei ar fi o scriere idilică, agrementată cu ingrediente elegiac-paseiste, și nimic mai mult decît atît; desigur, atmosfera este, de multe ori impregnată de idilism, iar curgerea meandrată a narațiunii se mulează perfect fluxului capricios al memoriei (de altfel aluzia din titlu este cît se poate de transparentă în acest sens). Dar, în același timp, dincolo de această evocare calmă a paradisului pierdut al copilăriei, putem detecta mărcile distinctive ale unui discurs legitimator, în spatele căruia
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
fel sunt și astăzi!), s-a dezvoltat o foarte vie industrie autohtonă a descifrării de "hieroglife", a căutării de noime, de fapt, o pedagogie multifuncțională. Folosindu-ne de toată deschiderea interdisciplinară de care suntem în stare, trebuie să individualizăm aceste fluxuri de semnificație ca evenimente, adică să le contextualizăm în spațiul și în timpul lor, să le reconstituim focarele și să le punem în valoare prin chiar faptul de a se fi întâmplat. Sunt un fel de "minirevoluții", la nivelul gândirii nespectaculoase
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
ce și cum să simtă. L.V.: Poate că timpul cât ați lucrat la Oxford English Dictionary v-a influențat stilul, care e în același timp năucitor de bogat în sinonime și spiritual în mod extrem de subtil. Mă gândesc că pentru Fluxul conștiinței romanul se concentra asupra stilului, care devenea erou principal. Dvs. ați revenit fără îndoială la istorie, la narațiune, însă accentul cade pe mai multe lucruri deodată. Care ar fi ele? J.B.: Nu știu dacă OED a afectat modul meu
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
să fixeze, într-un topos spațio-simbolic, însuși elementul în jurul căruia s-a construit întreaga expoziție: Fînul. Scos din realitatea sa peisagistică și din funcția sa strict furajeră, el este un fel de substanță vitală pentru un ritm existențial nesfîrșit, un flux energetic și moral în funcție de care o comunitate utopică își reglează respirația cosmică și-și fixează ritmurile ceremoniale. Fînul este, așadar, pentru Gheorghe Ilea, un furaj cvasi-mistic prin care el își alimentează reveriile și prin care se convinge pe sine însuși
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
prea conștientă Ștefania Mihalache de faptul că literatura este artificiu și prea preocupată de construcția mesajului falia-ca-identitate pentru a nu știrbi naturalețea textului. Începând de la titlul mult prea tehnic: "Așa sunt faliile mele. De aceea le iau așa cum vin, din fluxul normal, inevitabil, al trăirilor, le conștientizez puțin și le scriu... În chip secret, eu cred că în fiecare falie zace un roman potențial extraordinar." De aici secvențialitatea, fragmentarismul, sincopele atât în conținut cât și în construcția cărții. Un fel de
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]