1,681 matches
-
e mintea în ce vâltoare am intrat și nu pot ieși cuprinde mă în tot ce ți trece prin fire poate așa voi învinge și voi afla cine a făcut din tine vâltoarea din care eu nu vreau a scăpa foșnetul mângăierii de care mi prind gândul încercarea de a reuși să rămân în inima ta de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: aș vrea / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016. Drepturi
AȘ VREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382462_a_383791]
-
Ultimei pete Dintr-un februarie Îmbâcsit cu povești înflorite în ferestre ....................................................... Mugure trist Oprește-ți plesnitura de patimi Și lasă clipa din mine Semn Pentru alte anotimpuri De AZED ANGHEL ZAMFIR DAN MESAJ Dacă vii Apropie-te gândului Întreagă Fără foșnet Eu sunt în grădină Pregătesc zorile Pentru odihna dimineții De AZED Anghel Zamfir Dan Referință Bibliografică: alergare de pasăre / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1613, Anul V, 01 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anghel
ALERGARE DE PASĂRE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382655_a_383984]
-
Acasa > Poezie > Delectare > STEPĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului STEPĂ Se pierde vara, veștedă, în stepe, Cu foșnetul, din nou uscat, al ierbii, Când boncăne frenetic iarăși cerbii Și-un anotimp sfârșește, altu-ncepe. Sunt fericiți toți tinerii, imberbii, Iar bucuria le-o putem pricepe, Dar este greu, oricui, în a concepe: Suntem stăpânii sau suntem doar șerbii? Se-
STEPĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383845_a_385174]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > MONOCROMIE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului MONOCROMIE De prea mult ocru acest anotimp bolnav se tânguie-n foșnete aspre uscate tot așa cum nisipul foșnește scurgându-se-n oasele mele când prinsă în șuvoiul de lumină precum o gâză-n chihlimbar încă o dată mă prefac strângând a îndărătnicie pleoapele și agățată cu agilitatea unui acrobat de inconsistența unui zâmbet
MONOCROMIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383872_a_385201]
-
să le facă față onorabil, indiferent cât erau de dificile. Sonia plecase confuză de la cabinet. „Asta să fie?” - se frământa întruna, întrebându-se și nevenindu-i totuși să creadă. Somnul venea târziu și își lua zborul la cel mai mic foșnet apărut în noapte. Până la urmă, înțelesese că a amâna decizia nu însemna nimic altceva decât a prelungi și a spori tensiunea pe care o simțea crescând înăuntrul său. Și totuși... Ar fi dorit... da, știa că se amăgeste, dar nu
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
timpul va trece mai ușor. După câteva minute, o asistentă intră grăbită ca să anunțe venirea doctorului la vizită. „ Vă rog să faceți ordine, luați totul de pe noptiere, că altfel se supără domnul doctor” - le spusese. Cererea fusese imediat urmată de foșnetul hârtiilor împachetate, clinchetul veselei și al tacâmurilor închise în sertare. Borcanele dispăreau rânduite pe pervazul ferestrei, păturile erau netezite în grabă. „Parcă ar fi niște școlari aștepând venirea inspecției” - gândise Sonia pe jumătate amuzată, pe jumătate iritată. Era totuși curioasă
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
Acasa > Strofe > Atasament > IZVORUL Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Izvorul Sub umbră de mesteceni mă strigă glasul tău Prin foșnetul de frunze tu îl trimiți la mine Și soarele lucește, ajuns la apogeu Tribut i-ai dat, iubite, jertfindu-te pe tine. Văd chipul tău angelic în apa de izvor Și nu-ndrăznesc, bând apă, ca să-l tulbur Doi ochi
IZVORUL de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383968_a_385297]
-
o liniște apăsătoare și ciudată, apoi cuprins de fiori am făcut cale întoarsă spre sat. Bătrânii spuneau că a fost o vreme când nici păsările nu zburau pe deasupra codrului. Nu se auzea nici un tril, nici un urlet de animal sălbatic, doar foșnetul frunzelor, vuietul vântului și dezlănțuirea cutremurătoare a trăsnetelor pe timp de furtună. De secole n-a pătruns picior de om în acele locuri. Abia în zilele noastre s-au mai aventurat în grup câte unii mai curajoși și tari de
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
peste vreo comoară și nu mă întorc cu mâna goală! Sau chiar descopăr ascunzătoarea acelui legendar castel și dau de aurul ascuns!” Zâmbi satisfăcut de ideea năzdrăvană și, dând pinteni calului, se îndreptă către adâncurile pădurii. Hoinări la întâmplare, ascultând foșnetul codrului și trilul melodios al păsărelelor în liniștea sufletească ce-l cuprinsese. Stejarii seculari făceau parcă parte din familia lui. Ajunse la un iaz acoperit aproape în totalitate de un pod de verdeață. Orăcăitul broaștelor nu-l înspăimântă, ci din
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
de dor profund, doar tăcerea poate rămâne dulce. În poemele lui Dumitru Marian Tomoiagă misterul iubirii semnează mereu cu o dulce amăgire, iar visele își găsesc împlinirea doar pe aripile vântului care spulberă răspunsurile efemerului. “Pe aripi de vânt și foșnet de ramuri,/ Cioplită-n statui de-o perfidă idee,/ Nălucă ce bate cu raze în geamuri,/ Iluzie rece-n parfum de femeie.../ Visare abstractă ce-mi bântuie dorul/ Ciudată dorință de valuri sărate,/ O aripă frântă ce spintecă zborul,/ O
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
de la întâmplări mărunte, cotidiene, la probleme existențiale. Într-una din zile, în biroul său, Ștefan îi face o propunere... nici pe departe indecentă... - Aș vrea să-ți fac un cadou... Ea se uită puțin surprinsă,ca o căprioară surprinsă de foșnetul frunzelor. - Da, ceva special...mai aparte... ghicești? - Deocamdată nu...dar mă străduiesc și vreau timp de gândire, cere ea clemență. - Ai puțin timp la dispoziție... deoarece, alminteri, nu mai este surpriză, clamează sigur pe el Ștefan. Doar câteva clipe de
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
necontenit îmi susură răcoare și setei mele-i face-atât de bine. Codrul bătrân mă-ntâmpină cu cântec al cărui înțeles mereu îmi scapă, că totdeauna din al lui descântec nu a țâșnit decât pământ și apă. Eu așteptam un foșnet de lumină, dar frunzele au murmurat în parte că iarna cu pași repezi o să vină chiar dacă azi o simt și-o cred departe. Aș vrea să mă întorc, dar nu se poate. În urma mea copacii devin ziduri în care zac
DE-O VIAŢĂ URC DIN CE ÎN CE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383342_a_384671]
-
interminabile. Și mașina își făcea loc printre copacii pădurilor din apropiere care nu te lăsau să vezi altceva, obligându-te să privești coloritul și frumusețea dantelelor țesute... Lipsea doar glasul tainic al pădurii, fiind acoperit de zgomotul motorului mașinii și foșnetul aerului șoselei. Cunoscut și ca The Mountain State, statul West Virginia cu Capitala la Charleston s-a desprins din Commonwealth of Virginia în timpul Războiului civil american, fiind admis în Uniune ca un stat separat în 1863. Este cunoscut pentru frumusețea
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
se pierd, pe rând, fugitiv și sistematic, în negura din ce în ce mai îndepărtată, ce cuprinde, acaparând veșnic, trecerea zilelor... Privind spre păsările, care în zborul lor lin, înălțându-se spre culmi semețe, pare că ating nori cu aripile lor, mângâindu-i în foșnet ușor asurzind vântul ce adie spre pământ, printre ramuri de copaci imenși, admirăm, pierzându-ne cu gândul în neștire, o parte plină de profunzime a nemuririi, spre al cărei ecou, ce ne cheamă neîncetat dincolo de orice rațiuni umane, ne îndreptăm
ASCENSORUL VIEŢII de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383406_a_384735]
-
minunat este că voi fi din nou liber poate că mă însor să vedem ce va spune Adina și mai ales va trebui să am o confruntare cu ea în privința dorinței ei ce mie mi se pare ridicolă ... “ Auzi un foșnet în apropierea lui se întoarse brusc, Emil era lângă el cu arma în spate înalt, puternic, dădea impresia unei santinele bine antrenate. Ce noapte liniștită de vară, spuse Emil.“ ,, Da însă cred că lucrul cel mai bun este că mâine
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
un om întârziat. În noiembrie este atâta dor de moarte. Vântul spulberă praful de pe ruine Și după cumpenele de lemn De arin ale fântânilor cu gât Prelungit precum o girafa Meditând la răscruci de drumuri. Plopii își aud în depărtări Foșnetul melancolic. Aurul frunzelor toamnei intra În topitoriile reci ale materiei. E mult dor de moarte în noiembrie. Pe garduri putrede se cațără felinele. În lazaretele fricii cei singuri Scriu scrisori de dragoste pierdută. Adio, suflete. Voi trece prin umbrele pe
NOIEMBRIE (NOVEMBER) de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382902_a_384231]
-
dar în copilărie și adolescență , ei bine, atunci trăiam cu mult mai intens emoția, era un spațiu fabulos, fiecare copac putea fi cine știe ce personaj sau putea ascunde o lume pe care voiam s-o descoperim, umbra și răcoarea pădurii, apoi foșnetul și miresmele ei de mușchi, de mânătărci sau de lemn ce-și rafinează existența seculară, trecerea grațioasă a vreunei căprioare sau iuțeala șopârlelor, urmele de animale ce înfiorau doar pentru că s-ar putea ivi de ici sau de colo... toate
TEZE ȘI TAIZE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382991_a_384320]
-
preasară flori, brăduț nins din codru,Floare de mărgăritar, brăduț nins din codru,... XVII. ODA ROMÂNIEI, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016. Oda Roamâniei -România, lângă soare Țara mea cu ape line și cu foșnet de izvor, Țara mea cu munți de aur și cu cântece de dor, Toți românii azi te-aclamă cu iubire în privire Îmbrăcați în îi și fote dăruind la toti iubire. Satele vuiesc în hore chiar și-n sfântă mănăstire
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
sunt la noi?! Dascălii se-adună-n școli să-i învețe sfântă taină Pe copiii doritori, de tradiție, cânt, haină... Și-n cămăși de borangic deapănă trecutul sfânt ... Citește mai mult Oda Roamâniei -România, lângă soarețara mea cu ape line și cu foșnet de izvor,Țara mea cu munți de aur și cu cântece de dor, Toți românii azi te-aclamă cu iubire în privire îmbrăcați în îi și fote dăruind la toti iubire.Satele vuiesc în hore chiar și-n sfântă mănăstire
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
ramuri verziși roade parfumate,Iubire și candoare,Nu blestem!... XXV. M-APLEC, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017. Pe mal, m-aplec, Cu fruntea către ape, Albastre râuri, Nopți înmiresmate; Tril printre frunze, Foșnet de aramă, Cer înstelat Cerând tăcerii,vamă. Pe mal, m-aplec, Sorbind din râu albastru, Un strop de mir Din vas de alabastru; Licori vrăjite În potir de floare, Parfum de crin, Sărut curat de soare. Citește mai mult Pe
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
albastru, Un strop de mir Din vas de alabastru; Licori vrăjite În potir de floare, Parfum de crin, Sărut curat de soare. Citește mai mult Pe mal, m-aplec,Cu fruntea către ape,Albastre râuri,Nopți înmiresmate;Tril printre frunze,Foșnet de aramă,Cer înstelatCerând tăcerii,vamă.Pe mal, m-aplec,Sorbind din râu albastru,Un strop de mirDin vas de alabastru;Licori vrăjiteîn potir de floare,Parfum de crin,Sărut curat de soare.... XXVI. MI-AȘ FI DORIT, de Florina
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
era foarte pitoresc, șerpuind pe marginea unui pârâu sinuos, flancat de păduri bătrâne, cu copaci plecându-și crengile până la suprafața cursului de apă. Ici-colo, praguri de stâncă sileau pârăul să se arunce zglobiu în „bulgări fluizi”, vorba poetului, sonorizând cu foșnetul lor tăcerea necuprinsului. Pe măsura apropierii de destinație, călătorul putea să constate că pietrele din albia pârăului căpătau o tot mai pronunțată tentă roșietică. Dacă era curios să cunoască motivul acestei ciudate pigmentări, putea fi dumirit de oricare om din partea
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
se perindă primăvara prin pletele noastre mângâindu-ne dorul, cum și-așează blând înflorirea de teamă să nu ne dezgolească cu bătăile ei,inima, cum își lasă izvorul să ne treacă pe sub umbra cu care ne dezvelim de suflet, cum foșnetul ei ne cuprinde înserările pe umerii iubiților din care au ros moliile și castanii și-au făcut cruci peste eternitate, cum din ciutura ei stelele își lasă blând căderea peste adâncul însetat al așteptărilor noastre. cum... trecătorule! șterge-ți de pe
TRECĂTORULE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383331_a_384660]
-
de dezvăluire și de noile perspective pe care aceasta le deschidea. Teofilo Îl urmă până În prag, fără să scoată nici el o vorbă. Apoi se grăbi să Închidă ușa prăvăliei, după ce se asigurase că Dante se făcuse nevăzut. Un ușor foșnet În spatele lui Îl determină să se Întoarcă brusc. Unul dintre panourile din lemn ale mobilei aflate lângă perete se deschisese, scoțând la iveală o Încăpere. În dreptul ușiței Își făcuse apariția Antilia. Teofilo Îi parcurse cu privirea formele, care transpăreau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sa de-o viață. O prietenă fidelă care nu lipsește de la nicio întâlnire, o ascultă și o înțelege. Deși nu pare, pădurea este asemenea nouă, oamenilor. Dacă petreci mult timp cu ea, îi poți auzi glasul și îi poți înțelege foșnetul neîntrerupt. Dimineața, lacrimi de rouă se scurg de pe brațele pădurii, lacrimi care o înviorează și o hrănesc deopotrivă. Seara, liniștită, pădurea își întinde obosită crengile și îmbrățișează cu căldură amurgul rece al nopții. Adoarme liniștită cu gândul la o lume
Dor. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]