1,019 matches
-
necunoscută urcând pe sâni de catifea trimite-mi ale tale forme printre cadavre de vocale moarte să-ți văd statuia în marmură roz tu ești otrava mea cea dulce câteodată cu umerii curbați învinși de -mbrățișeri pustiitoare în ochii mei foșnești mereu - un lan bătut de un zefir cu aripi line frumoaso mai vino odată de-mi ară adânc precum plugarul ogorul meu rămas pustiu pârloagă-n dulcea primăvară un ochi imens te-absoarbe-ncet sub pleoapa plină de mistere un ochi în
LUMINI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353629_a_354958]
-
albastru al Dunării ori goana pescărușilor în zbor cu melodiile lor mistice. În primele zile, ne-am bucurat de virginitatea locului unde am poposit cu pădurea în roșu, galben ori verdele aprins cu aripi albastre. Mestecenii și plopii albi luminoși, foșneau atât de limpede de parcă spărgeau cerul cu vârfurile lor colorate precum luceferii. Soarele blând cu razele sale argintate împărțea lumina în mod egal și totul respira în tihnă. De priveam de pe malul pe care mă aflam, pe retine mi se
ÎNTR-O TOAMNĂ, LA GROPENI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353732_a_355061]
-
desprind albine-n roi nebun se prind vrăbii în stoluri înfioară adânca liniște doboară foiesc prin pajiști gâze mii torc tril în ceruri ciocârlii valsează ireal un flutur ici colo norii umbra-și scutur copacii ramuri împletesc sub vânturi frunzele foșnesc e pace-n case și afară e pur și simplu primăvară *** Referință Bibliografică: pur și simplu primăvară / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1556, Anul V, 05 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu
PUR ŞI SIMPLU PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353746_a_355075]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Interviuri > EMILIA ȚUȚUIANU: VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ȘI ,,NOPȚI ALBE” Autor: Emilia Țuțuianu Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Un covor de frunze arămii foșnește sub pașii noștri întomnați. Ne bucură mereu toamna, ca un timp al unei delicate melancolii, dar și ca timp al rodului. Suntem în toamna anului 2014. Ultima piruetă, un roman de o delicată vibrație epico-lirică, purtând semnătura scriitoarei Vavila Popovici
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]
-
vis. Peste pădurea-nvăluită-noapte, Adeseori, Se aud în șoapte Voci blânde ce urcă în Cer. În umbre-ndepărtate, Vântul poartă cu sine, Pe aripi, răsuflări divine. Din Înalt de Cer, O rază de Lumină a căzut Peste tăcerea nopții ce-a foșnit. Din înmărmurirea solemnă, Trezind un Infinit, Imperceptibil, Totul se transformă-n zori. E ora când Parfumul de roze se dezleagă În pragurile Sufletelor noastre de Lumină. (Cărbune Floarea) Referință Bibliografică: Magia pădurii / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MAGIA PĂDURII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354102_a_355431]
-
strângem din dinți și. . . înainte. Viața noastră trece, an de an Tăcuți, înaintăm înspre morminte. . . . Știu, Doamne, că nu pot trăi în veci, Dar ține-mă aproape de cei dragi, Să-mi văd nepoții, când am nouăzeci(de ani) S-aud foșnind pădurea mea de fagi ! Atâta timp cât pot să mai respir Și câte zile încă voi avea, Vreau firul vieții ca să mi-l deșir, Lângă copii și Maricica mea. La bine și la rău, noi, împreună, Am împărțit tristețea, bucuria, An după
LA DUBLĂ ANIVERSARE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354644_a_355973]
-
odihnă Lacteele spirale se vor petrece-n eoni timpi Iar noi rămâne-vom ca pradă-n pânza lor Torcându-ne răbdarea în fire de nisip Pe fusul alb ce-adună lâna stelelor Rătăcitor printre rătăcitorii aștri blonzi Acolo e Leviathanul foșnind abisuri verticale Lovind cu coada sa bătută în oțel și solzi. Orbite ce se contopesc în traiectorii rituale Oceanul cu parfumul său tălăzluind trireme Ridică norii pe fruntea munților topiți în cer Acolo e Leviathanul, sfidând imensitatea fără vreme Adâncul
LEVIATHAN 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354683_a_356012]
-
ploi De purpură, și trecem amândoi Prin alambicuri distilând iubire. Suntem fărâme calde de azimă Din noi se-nfruptă cei care iubesc Ne curge versu-n vad dumnezeiesc Și aripi albe-n ceruri se reazimă. Ne prindem lent în dansul norilor Foșnesc prin noi misterele pădurii Când luna-și scaldă-n strălucire nurii Și-apoi se stinge-n pleoapa zorilor ... RABINDRANATH ADOARME-N TRENA LUNII Rabindranath adoarme-n trena lunii Cu dragostea-ncurcată printre astre Când se-ntețesc în focul viu tăciunii
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
ce se topesc în noi Se-ntinde-un lac cu unde de iubire Un șal de nuferi peste umeri goi Și foc din maci ce arde în privire. „Se face Dragobete când îți scriu” Mătase-i gândul care te-nfășoară Foșnind pe-altarul sufletului viu - Năvalnic jar peste amurg de ceară. Când pasu-ți umblă-n iarba sângerie Și te sărut pe tâmplele-ți blajine Înfloare-n trup vlăstar de iasomie Parfum și dor și dragoste de tine... SĂRUTUL TĂU CA O MIREASMĂ
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
breee! Cre’am că mă spinteci cu șpanga aia și mi se făcu pielea ca dă găină, breee! Dă o țâgare’ să-mi reviu, da’ bagă una așa mai meseriașă că văd că ești în bulan! Mantia neagră a uriașului foșni nervos, iar vocea metalică se făcu din nou auzită, parcă mai apăsat: - Ființă, eu nu fac daruri de nici un fel, mai ales din aceste ispite care te duc pe calea pierzaniei! Spune! Primești, au nu, harul cunoașterii?! - Șefu’ să mor
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
nr. 478 din 22 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Un cântec, la fereastră, de hulub deschide cerul ca o floare; Și-n suflet izvorăște-un metru cub de verde crud și de culoare. Se-aud dureri de nașteri prin copaci; foșnesc prin ramuri ochi de muguri și mișună prin țarină gândaci în dorul brazdelor de pluguri. Ziua calcă-ncet pe trotuare și-i veselă - într-o părere; Luna se prelinge-n felinare și-apoi se joacă pe lăicere. În balcon vom
MOFT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357094_a_358423]
-
din 09 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Cristina LILA CONCERTUL DIN PĂDURE ( 19/05/2009 ) SIMFONIE PENTRU FLAUT ȘI VIOLONCEL CU UN CONTRABAS SUSPENDAT ALEATORIU Și deodată se stîrnește vîntul Copacii își înfig rădăcinile și mai aprig în pămînt Frunzele foșnesc sfîșiate de norii negricioși Ce se învălmășesc ca niște bouri negri Un pumn de soare lovește în oglindă lacului Suava piculina își presară păsările zglobii Și iar se întuneca dealurile Într-un ocean de viori arcuite Peste memoria lumii De
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
în ritm de timpane, cîmpia Și roadele izvorînd de sub tîmpla Cornul englezesc iuțește vînătoarea Cîinii cu boturile umede în vînt și Arthemis Incordeazặ violă care se tînguie Animalul rănit răsuflă respira agonizează Culcat pe un pat de frunze uscate Care foșnesc, aburii moi îi dilata nările Organista apasă tragic pedalele Un bocet profund se sparge în tavanul catedralei Harpa dublă strălucește sub degetele tandre Care par a mîngîia gîtul fragil al clepsidrei Ghitara mare își sărbătorește argintia ei sonoritate Plînge, geme
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
Ediția nr. 465 din 09 aprilie 2012. Cristina LILA CONCERTUL DIN PĂDURE ( 19/05/2009 ) SIMFONIE PENTRU FLAUT ȘI VIOLONCEL CU UN CONTRABAS SUSPENDAT ALEATORIU Și deodată se stîrnește vîntul Copacii își înfig rădăcinile și mai aprig în pămînt Frunzele foșnesc sfîșiate de norii negricioși Ce se învălmășesc ca niște bouri negri Un pumn de soare lovește în oglindă lacului Suava piculina își presară păsările zglobii Și iar se întuneca dealurile Într-un ocean de viori arcuite Peste memoria lumii De
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
șoaptă timid Pianul hohotește vîntul cel nărăvaș Le-a umflat ... Citește mai mult Cristina LILACONCERTUL DIN PĂDURE( 19/05/2009 ) SIMFONIE PENTRU FLAUT ȘI VIOLONCELCU UN CONTRABASSUSPENDAT ALEATORIUSi deodată se stîrnește vintulCopacii își înfig rădăcinile și mai aprig în pamintFrunzele foșnesc sfîșiate de norii negriciosiCe se învălmășesc ca niște bouri negriUn pumn de soare lovește în oglindă laculuiSuava piculina își presară păsările zglobiiSi iar se întuneca dealurileIntr-un ocean de viori arcuitePeste memoria lumiiDe jur împrejur că o cunună solaraViorile își
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
E TOAMNĂ PESTE MINE Autor: Daniela Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Le-am tot rugat, în șoaptă, împrăștiind săruturi Să nu-și aștearnă gândul pe clipa dureroasă, Să nu-și înceapă visul foșnind în așternuturi, Le-am tot rugat, o vară, și-a fost vară frumoasă. Le-am tot rugat să lupte, spre vârfuri să ajungă, Să își declame dorul oricărui trecător..., Să nu se risipească, în zori timizi să plângă; Dar nu
E TOAMNĂ PESTE MINE de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357233_a_358562]
-
că devenisem altceva, un fel de trup cu multe pagini. O carte despre mine. - Chiar o carte ești. Mi-a șoptit firul de iarbă ce imi ajunsese, deja, la buze. - Repede mai crești, fir de iarbă! - De-alaităieri tot cresc, îmi foșnește iarbă pe la buzele ce aud cântecul de creștere al acesteia. De când tot citesc în ograda părinteasca urechile mele văd tot ce mișcă, ochii aud culorile, iar nasul simte orice mișcare a cuvintelor scrise pe paginile trupului meu. Simțeam că sunt
SUNT O CARTE DESPRE PRIETENUL EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357290_a_358619]
-
Acasa > Poeme > Devotament > RECVIEM Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1544 din 24 martie 2015 Toate Articolele Autorului RECVIEM Pădurea trimite și-acuma ecouri, Covorul de frunze foșnește sub pași, Chiar aerul umed vibrează-n cavouri, Dar tu nu mă lași să trăiesc, nu mă lași. E liniște multă-n această secundă, Doar corbii cei negri în stoluri se strâng; Și luna e astăzi așa de rotundă, Dar
RECVIEM de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357792_a_359121]
-
ar face om? și se văzu cu nevasta și cu cei trei copii pe un transoceanic, alunecând pe ape, spre țara fericirii. Toți erau îmbrăcați în alb, nevasta lui, țăranca lui de acolo din sat, într-o rochie de crep-saten, foșnind ușor în bătaia vântului, cu decolteurile largi ca demoazelele din lumea mare, și copiii-ăștia cu băști bleomaren și uniforme albe de marinari, și el la fel, într-un costum alb de camgăr englezesc, cum se putra Câmpineanu , când era
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
au fost niște monștri cufundați în visele cenușii ale centrului universului, ci pentru că au fost niște luminițe colorate, pulsatorii, care s-au cutremurat de culorile vii, emoționante, ale vieții. Parcă trecuse un secol de cînd trupurile lor tremurau răvășite, vîntul foșnea molcom prin frunzulițele sălciilor, albinele bîzîiau prin flori, scufundîndu-se în oceanele de mirosuri și culori năucitoare, Mancuse o luase în brațe și o strîngea la pieptul lui cu disperarea sacră, originară, a ordinii din Univers, ea era supusă, încă tremurătoare
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
cînd Vascodagama dărîmase gardul dintre ei, unise cotețele de găini și reparase grajdul, o mînă de bărbat se cunoaște la casa unei vădane, ușile, în fine, se închideau ușor, nu mai trebuia să se proptească cu genunchiul în ele, ferestrele foșneau ca unse cînd le deschidea, greierii cîntau fericiți prin casă și Afrodita, cînd se culca în pat lîngă bărbatul ei puternic, care o cucerise ca un pirat, de parcă ea ar fi fost o corabie în derivă, și chiar asta și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
mi-am subțiat metafizicul în ridul senzației. Compasiunea lucrurilor mi-a știrbit marginea ca pe-o vitalitate a întâmplării supusă urletului devenirii ... Libertatea din oase tușește romanul materiei orgolioase în gângurit ca un EU absurd devenit capriciu. Mă presimt, mă foșnesc, mă constat o biografie prinsă de mână de genunchii cu care te sprijini de copacul din tine. Îmi gust postul din buze și mă sprijin de tonalitatea fenomenelor obosite de dezgusturi. Nu e nevoie să fugi după Dumnezeu. Doar copiii
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII III. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358019_a_359348]
-
sună cam așa : mâine, alb, pe pământ, negru, verde, trei, sâmbătă, aici, albastru, nouă, pe pajiște, zece, poimâine ... și ... IX. ÎN BRAȚELE ZÂMBETULUI INTERIORIZAT, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 362 din 28 decembrie 2011. În brațele zâmbetului interiorizat Foșnesc faldurile de rochie în amintiri camera cu vedere spre noi doi se rulează un film science - fiction când transpira degetele pe geam și tremura brocatul din câmpia patului rococo cafeaua își pierde gustul că și țigară obiecte rătăcite de ape
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
trecere A secundei ce bate insistent La poarta timpului prezent. Respirul egal, ochiul piedut În imensitatea înstelată, albastră Timpul abandonat spre gloria gândului. Sublimă-nălțare Noaptea de veghe pe tărâmul devenirii În efemera noastră trecere Pe pamânt! În pajiști, florile neatinse foșnesc Ierburile fermecate cresc, Își împletesc rădăcinile Grabindu-și înțelenirea... In noaptea magică de iunie La toate dă ocol iubirea! Scăldate-n lumină Unele spre altele se-nclină Le-aud cum șoptesc: -Mărita noasră Lună plină din misterul tău, din avutul
NOAPTEA DE SÂNZAIENE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357653_a_358982]
-
Toate Articolele Autorului Ultimii străjeri Speranța mea rănită de cei ce-au aruncat în trupul ei doar suliți otrăvite, se târâie prin lanuri ce-au fost cu sârg cosite când ai durerii lupi m-au sfâșiat. Pădurile de vise care foșneau superb s-au transformat în buturugi ciudate ce scot câte un icnet când cu copita bate în pieptul lor al resemnării cerb. Doar sufletul aleargă, se cațără pe stânci nevrând să fie-nvins de anii-n tropot. Nu-i pasă
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357731_a_359060]