11,345 matches
-
vină/ Și mă gîndeam cum să fac să-ntind mîna/ Spre cele două canale de vid/ Și să le-nchid" (Stăm față-n față). Zeul fals al proslăvirii comuniste nu e decît un canibal: Nu pot să mă plîng de foame,/ Hrana mea din ceruri vine,/ Dar mi-e teamă pentru zeul/ Ce se va hrăni cu mine" (Nu pot să mă plîng). Teama thanatică dobîndește o valență antitotalitară. Din nou revine tonul bacovian, înhămat la carul prezentului: "Întreg orașul era
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
i-am văzut umbra, cu pălăria lui trasă pe ochi, sărăcăcios îmbrăcat, se strecura pe lângă ziduri. M-am întrebat: Acesta este marele savant Racoviță? Am chemat profesorii universitari, colegi de-ai lui, și i-am întrebat de Racoviță. "Moare de foame", mi-au răspuns.[...]" Pentru că l-au dat afară de la catedră, l-au dat afară de la Academie". A murit de mizerie. Am făcut această paranteză ca să vă arăt cum astfel de comori spirituale nu sunt prețuite"(din stenograma unei vizite a dr
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
Pe cînd, în încăperea aceasta de la baza Statuii plină cu mii de fotografii străvechi, palide, șterse, agățate pe pereți și avînd patetismul, fix, speriat, al abia apărutei invenții din cea de a doua parte a secolului XIX, figurile supte de foame și de suferințe ale imigranților veniți aici din toate colțurile pămîntului, irlandezi, italieni, spanioli, evrei, cehi, polonezi, cotigele improvizate cu mizerabilul lor calabalîc, convoiul halucinant de umbre omenești atingînd în sfîrșit tărîmul făgăduinței și din a cărui disperare și diversitate
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
și, în ciuda sfaturilor maimarilor partidului țărănist ("nu ar mai fi ajutat la nimic luptele inutile în munți" spuneau ei) organizează grupuri de rezistență, alcătuite din tineri patrioți. O luptă, desigur, periculoasă, inegală fiindcă securitatea trecuse la vânătoarea partizanilor români. Răbdând foamea, frigul, ei încearcă să reziste, dar unii își pierd viața. Între timp începe procesul lui Maniu și al conducătorilor Partidului Național Țărănesc, odată cu prigoana împotriva tineretului studios. "Mulți fuseseră exmatriculați din Universitate fără să li se justifice un motiv oarecare
Restituirea unui adevăr istoric by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/17227_a_18552]
-
de-a lungul anilor cu Lucrețiu Pătrășcanu (cu a cărui soră este căsătorit), dar face încercări disperate să-i salveze viața și, ulterior, deplânge obsesiv asasinarea lui din dispoziția lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Are o imensă curiozitate intelectuală și o adevărată foame de informații, care nu pot fi satisfăcute decât în mediul citadin, însă visul lui este să se retragă în "zăvoaiele Oltețului", unde se află domeniul lui: Ah, Mărgăriteștiul meu, Eden floral, Eden legumicol, cu picturale vinete și tomate, cu dovleci
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
fi decît niște mari iubitori de animale, arătîndu-le harnicilor dulăi tot respectul cuvenit unei companii de lucru... Vestea te aruncă în secolul al 19-lea al marilor exploratori în Arctica și Antarctica, - norvegienii Amundsen, ...Nansen, ...englezul Scott... Acesta, mort de foame și frig la 17 km. numai de baza de aprovizionare, rătăcit în mijlocul unor viscole năpraznice, dar păstrînd asupră-i faimosul jurnal scris cu ultimele puteri pînă în ultima clipă. Nu existau pe vremea aceea helicoptere, sateliți, aparate complexe de orientare
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
vine în România pentru a corupe o societate proaspăt ieșită în lume. Ceea ce întîlnește aici îi depășește previziunile cele mai optimiste: o lume plină de infirmi, cerșetori, alcoolici, o lume în care hoții sînt singurii oameni lucizi, unde teama de foame este mai puternică decît teama de moarte, iar singura salvare pare a fi haosul purificator. Pînă și atuul demonului occidental, seducția aparenței, a imaginilor frumoase, care fac ca nici moartea să nu mai fie autentică, ci doar o reclamă în
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
alimentele pline de calorii, la grămadă. Mult, dens, deși fără gust. Pe străzi, văzusem panourile unui mare trust pe care scria cu litere de 3-4 metri înălțime FOOD. Dacă e un loc în care nici un om nu poate muri de foame, - oricît de sărac - acela este America, - numai de n-ai vrea să mănînci! De obicei, la acele partiuri totul se servea laolaltă pe niște farfurii imense de plastic sau carton. Ceea ce îl făcuse pe un prieten francez și pe soția
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
marele poet Ștefan Augustin Doinaș, în timp ce marea balerină Irinel Liciu, gătind simplu, dar copios, spunea rîzînd spirituală: uite hrană,... na-vă hrană! * * * Totuși, în 1976, nu eram o țară americană sau asiatică în care oamenii să moară pe străzi de foame. Se trăia prost de tot, însă o malnutriție generalizată și cu efecte catastrofale nu se putea spune că se abătuse peste noi, cum ar fi azi în Coreea de nord, sau în Uganda... O duceam și-așa rău, încît să
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
mai grele și mai dese, aplecîndu-și bustul spre podeaua cu parchetul de stejar lucind ca o oglindă, își dăduse drumul și mai tare abia mai articulînd, pe cînd ceilalți amuțiseră de tot: Și voi, acolo, în România care muriți de foame și cădeți de foame pe străzi și vă cară cu căruțele, că nici salvări nu aveți,... vai și vai! ce nenorocire pe capul vostru, - mi se adresa mie, cu palmele împreunate, de jos, în genunchi, cum ședea, știind că veneam
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
dese, aplecîndu-și bustul spre podeaua cu parchetul de stejar lucind ca o oglindă, își dăduse drumul și mai tare abia mai articulînd, pe cînd ceilalți amuțiseră de tot: Și voi, acolo, în România care muriți de foame și cădeți de foame pe străzi și vă cară cu căruțele, că nici salvări nu aveți,... vai și vai! ce nenorocire pe capul vostru, - mi se adresa mie, cu palmele împreunate, de jos, în genunchi, cum ședea, știind că veneam din România. Se făcuse
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
ca și cum, într-un cerc de persoane care se întîlnesc periodic și se cunosc bine (să nu ne amăgim: cumpărătorii de asemenea reviste sînt o familie nu prea numeroasă la scară națională, vine cineva mai bine informat, mai vioi, cu o foame culturală sănătoasă, înghițind și digerînd rapid noutățile din domeniu, propunînd alte subiecte de discuție sau altă viziune asupra celor vechi. Asta nu poate decît să învioreze atmosfera, să facă întîlnirile mai pasionante, mai dinamice, mai antrenante. Cu aceste sentimente am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
marchez un individ plin de complexe. În prima perioadă a vieții mele am suferit îngrozitor de aceste racile ale unei origini care nu îți oferea mai mult decât un loc la un liceu industrial mizerabil, un pat într-un internat insalubru, foame și frig. În jur, nimeni care să te ajute, să te sprijine, să te sfătuiască. În România anilor '80'90, cam asta însemna fată de la țară. E ciudat cum literatura a spălat acest păcat și l-a transformat într-un
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
am gîndit la "ce sunt" și că sunt un scriitor. O.G.: Ați avut și perioade în care să trăiți în afara literaturii? I.P.:O, nu! Totul, întregul a fost legat numai de literatură... de destinul cărților. Mie mi-a fost foame doar de literatură... O.G.: Isprăvind de scris o carte vă și gîndeați la următoarea? I.P.:Au curs una dintr-alta. Terminînd una deja eram posedată de următoarea. Materia venea singură, de la sine. Vlașinii s-au scris dintr-o suflare
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
ar fi lucrul cel mai important" în stare să schimbe viața unor semeni, modul de existență, răspunsurile au sunat în fel și chip. Iată doar cîteva asemenea replici: * O viață mai bună pentru mine înseamnă sănătate, pace și iubire, fără foame (o bătrînă din Africa); * Nimeni nu poate să vorbească despre problemele noastre. Cine ne reprezintă pe noi? Nimeni (un tînăr din Orientul Mijlociu); * Nu știu în cine să am încredere, în poliție sau în criminali. Siguranța noastră publică sîntem noi înșine
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]
-
să am încredere, în poliție sau în criminali. Siguranța noastră publică sîntem noi înșine. Muncim și ne ascundem în casă (o femeie din America Latină); * Cînd copilul îmi cere ceva de mîncare, îi spun că fierbe orezul pînă cînd adoarme de foame, fiindcă nu avem orez (o mamă din Asia de Sud) etc. Atfel de răspunsuri ferme, cromatic diferite, ar putea fi prea bine numite "vocile demnității", răsunînd puternic, cu ecou multiplu, deoarece acești semeni de-ai noștri reprezintă valori intrinsece, nicidecum simple reflexe
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]
-
odăilor, prin răsuflarea împuțită a orașului,/ prin amintirile dosite-n cutele creierului precum/ în proviziile hîrciogilor/ seci și larvari stați sub privirile mele/ nici o putere de-a transforma alcoolul în sînge/ în salt, nici o putere de-a transforma sterilitatea în foame,// Ucid orașul cu fiecare rînd/ îl desfigurez întețindu-i febra oglinzilor/ lîngă care stați precum vita la iesle/ - afară, împachetaților! Seacă atîtea fîntîni dacă nu/ atingem cu tălpile goale pămîntul..."// Unul trece pe străzi mestecînd între gingii guma/ șoldurilor lăsate
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
prin diversele "documente de partid", manuale vechi și noi, prin mediatizări, declarații peremptorii ale unor "factori de răspundere" sau lideri de opinie, sofisme proferate cu aplomb ale unor gurù calpuzani. A devenit "de actualitate" mai ales ceea ce trăim material - frig, foame, sărăcie, nivel de trai lamentabil, salarii mizere și pensii rușinoase, imagini porno sau tip "Playboy", schimbare de guvern, exod al tinerilor, nașterea sau avortarea unei "legi", o revoltătoare corupție deșănțată, arestare de coțcari "de rangul doi", aventuri sau declarații ori
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
e investita cu rol de poetizare à rebours, nonșalant punctata de comparații dezavantajoase (o "bîrfa" ontologica): Mirosul e primul indiciu că intri într-un loc bîntuit de oameni grăbiți. Apoi zgomotul, un fel de geamăt prelung./ Ți-e sete și foame, n-ai parale, dar nici nu-ți vine să te plîngi/ cînd vezi că pe fiecare calorifer din sală zace cîte un/ nenorocit, bătrîni că vai de capul lor sau monștri tineri,/ puști cu capete de marinari bătrîni. Cel de
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
scriitorului, care a tot întîrziat, vreo două decenii, să le publice atunci cînd le-a scris. Izbutit e și portretul lui Camil Petrescu, creionat, cu dragoste și prețuire, din amintiri trăite, omul care se tot plîngea că e muritor de foame, lua, zilnic, micul dejun la Capșa (cornuri, ouă moi la pahar, cuburi de unt, cafea cu lapte), apoi șvarțul, după ce citea gazetele zilei, extrăgînd, de acolo, ce găsea mai relevant. Prînzul îl lua tot la restaurant (de obicei Capșa), necazul
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
facerii și voiseră s-o alunge... O fetiță de 4 ani să nu vaza o asemenea oroare. Nu izbutiseră. Încăpăținata, fetița refuză să plece. Era numai curiozitate, cu viitorul ei înainte gata încărcat, gata suprasaturat de întîmplări și evenimente, cu foamea ei de a înregistra tot ce vedea și de a păstra în memorie lucrurile... pentru cine? nu se știa, desi acum se putea afirmă că pentru însuși destinul ei puternic... Astfel încît ea, după doar patru primăveri, patru veri, patru
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
colective de artă monumentala, comandate "elitei". Dintre "maeștri", cum îi numiți, i-am cunoscut bine pe sculptorul Anghel și pe Tuculescu, care fusese dat afară din Uniunea Artiștilor Plastici, ca dușman al poporului, bolnav de cancer și devenit muritor de foame. Ion Musceleanu, cu care eram bun prieten, avusese aceeași soartă, ca și pictorul Vânătoru și Valentin Hoeflich, prin decizia lui Perahim, Maxy, Boris Caragea etc. Am stat alături de Anghel în ultima parte a vieții lui, arestat în camera de spital
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
bine precizat între lăutari, chelneri și dame, dar scriitorul putea să consume la discreție, fără să-și arunce ochii la coloană jenantă a prețurilor din lista. Cu o condiție: să moară a doua zi și-n toate zilele următoare de foame, pînă ce boierul degenerat din Mecena își mai aducea aminte de el la un ospăț. În toate celelalte momente, afară de epocă strechei, boierul, care iubea pe literat numai la acces, lipsea sistematic de acasă, de la telefon, de la club, de la teatru
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
a nu fi niciodată înfăptuit: "Dar pentru că socialismul pretinde că revoluția socială izbucnește de preferință acolo unde este mizeria mai adîncă, aceasta constatare de topografie politică se transformă într-un principiu, și atunci nu e bun socialist decît muritorul de foame, ca în călugărie, unde virtutea consista în castrația voluntară. E un socialism de neputincioși". E greu de crezut că, atît de lucid în actul analitic și atît de plastic-exact în scriitura, autorul Pravilei de morală practică și-ar fi putut
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
potrivește cu ideile lui, dar are dreptul oricine să fie vanitos și, ăn general, să fie oricum dacă nu face rău nimănui. Oricine are dreptul să se contrazică și an special Cioran. Unde lucrurile se strică este când vrea și foamea și pâinea cu unt. ăE cu putință că eu să fi dat un interviu pentru un magazin care se tipărește an milioane de exemplare?a (605). Va trebui să-l căinam pentru ămomentulă lui de slăbiciune. ămi vin an minte
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]