1,905 matches
-
și gândirea personalistă a lui Michael Polanyi 1. Creștin practicant 2, M. Polanyi și-a adus un aport filozofic nu lipsit de semnificații pentru teologia creștină aflată într-un divorț polemic cu ideologia iluministă. Conștiința focală versus conștiința subsidiarătc "Conștiința focală versus conștiința subsidiară" Pentru M. Polanyi cunoașterea, practicată atât în clubul științelor empirice, cât și înăuntrul disciplinelor umaniste, confirmă pas cu pas figura cercului hermeneutic. Subiectul cunoscător face întotdeauna câțiva pași înainte și înapoi, învăluind obiectul cunoașterii printr-un act
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
registrul particular) conține elementul de spontaneitate al talentului (cenzurat prin tracul inhibiției, dar potențat prin uitarea de sine). Studiul teoretic al secvențialității mișcărilor nu poate conduce la succesul execuției, deoarece conștiința intențională a subiectului ia forma a două dispoziții: intenționalitatea focală și intenționalitatea subsidiară 1. Conștiința focală se aplică unor obiecte epistemice izolate, privite „în-sine”, deci scurtcircuitate semantic în raport cu totalitatea. În actul contemplației focale, nici unul dintre obiectele cunoașterii nu este integrat deja unui sens. Integrarea corespunde unei sinteze pe care numai
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
al talentului (cenzurat prin tracul inhibiției, dar potențat prin uitarea de sine). Studiul teoretic al secvențialității mișcărilor nu poate conduce la succesul execuției, deoarece conștiința intențională a subiectului ia forma a două dispoziții: intenționalitatea focală și intenționalitatea subsidiară 1. Conștiința focală se aplică unor obiecte epistemice izolate, privite „în-sine”, deci scurtcircuitate semantic în raport cu totalitatea. În actul contemplației focale, nici unul dintre obiectele cunoașterii nu este integrat deja unui sens. Integrarea corespunde unei sinteze pe care numai conștiința subsidiară o poate realiza. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nu poate conduce la succesul execuției, deoarece conștiința intențională a subiectului ia forma a două dispoziții: intenționalitatea focală și intenționalitatea subsidiară 1. Conștiința focală se aplică unor obiecte epistemice izolate, privite „în-sine”, deci scurtcircuitate semantic în raport cu totalitatea. În actul contemplației focale, nici unul dintre obiectele cunoașterii nu este integrat deja unui sens. Integrarea corespunde unei sinteze pe care numai conștiința subsidiară o poate realiza. Ea răspunde exigenței comprehensiunii întregului, corelând obiectele de studiu ale conștiinței focale unei totalități căreia, în mod oblic
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
semantic în raport cu totalitatea. În actul contemplației focale, nici unul dintre obiectele cunoașterii nu este integrat deja unui sens. Integrarea corespunde unei sinteze pe care numai conștiința subsidiară o poate realiza. Ea răspunde exigenței comprehensiunii întregului, corelând obiectele de studiu ale conștiinței focale unei totalități căreia, în mod oblic, acestea îi aparțin. Așa cum afirma și E. Husserl în analiza câmpului transcendental de experiență, „orice trăire individuală imaginabilă a conștiinței nu se profilează decât pe fundalul unei conștiințe globale presupuse a fi întotdeauna unitară
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
unei conștiințe globale presupuse a fi întotdeauna unitară”2. Polanyi insistă asupra înțelegerii acestor dispoziții ale conștiinței ca modalități de raportare simultană la un obiect al cunoașterii. Există ceva nespecificat în actele conștiinței subsidiare, și ceva explicit în actele conștiinței focale. Conținutul care se predă într-o tradiție poate fi vizibil în orizontul unei conștiințe focale. Sensul global al acestui conținut empiric nu poate fi sesizat decât de conștiința subsidiară. E ceea ce Husserl numea „depășirea de sine însăși a intenției în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ale conștiinței ca modalități de raportare simultană la un obiect al cunoașterii. Există ceva nespecificat în actele conștiinței subsidiare, și ceva explicit în actele conștiinței focale. Conținutul care se predă într-o tradiție poate fi vizibil în orizontul unei conștiințe focale. Sensul global al acestui conținut empiric nu poate fi sesizat decât de conștiința subsidiară. E ceea ce Husserl numea „depășirea de sine însăși a intenției în actul vizării” (dieses Übersich-hinaus-Meinen)1. Polanyi discută tema precomprehensiunii într-un mod congenial cu analiza
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
direcție oarecum asemănătoare, E. Husserl vorbise despre constituirea ego-ului transcendental în unitatea istoriei trăirilor conștiinței marcate de habitudini 4. Datorită acestui raport de apartenență la o tradiție, cunoașterea nu poate primi niciodată o exhaustivă justificare dialectică. „Descoperirea științifică reduce conștiința focală a observațiilor noastre într-o conștiință subsidiară, deplasându-ne atenția către aspectul coerenței teoretice”1. Polanyi respinge optica epistemologiei iluministe, ancorată într-un optimism ilegitim și impersonal. Orice integrare a unei noi cunoașteri se face în cadrul (framework) nespecificabil al cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
corelativi conștiinței subsidiare au sarcina de a înregistra detaliile actului cognitiv. Părțile unui obiect care sunt aprehendate de conștiința subsidiară reprezintă termenul proxim al cunoașterii tacite. În sfera tacitului are loc tranziția din domeniul conștiinței subsidiare în cel al conștiinței focale, unde cunoașterea capătă o „calitate vectorială”1. Conștiința subsidiară asigură suprapunerea datelor conștiinței focale pe o percepție semantică a totalității, determinând funcționarea cunoașterii tacite ca mediu prospectiv al oricărei înțelegeri a realității. Labirint autotelic al conștiinței, fondul tacit al cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
care sunt aprehendate de conștiința subsidiară reprezintă termenul proxim al cunoașterii tacite. În sfera tacitului are loc tranziția din domeniul conștiinței subsidiare în cel al conștiinței focale, unde cunoașterea capătă o „calitate vectorială”1. Conștiința subsidiară asigură suprapunerea datelor conștiinței focale pe o percepție semantică a totalității, determinând funcționarea cunoașterii tacite ca mediu prospectiv al oricărei înțelegeri a realității. Labirint autotelic al conștiinței, fondul tacit al cunoașterii asigură unitatea sintetică, dar și indeterminarea formală a înțelegerii. Acest fond tacit coincide cu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
simțul comun - întrebarea asupra constituției fundamentale a fenomenalității presupune un surplus de gândire. Această obligație revine pentru Michel Henry la sarcina surprinderii apariției înaintea divizării sale prin dubla referință la un conținut reic („ceea ce se arată”) și la o conștiință focală („mie mi se arată”). Așa cum a observat și Husserl, acest fapt impune uriașe dificultăți. Atenția fenomenologului trebuie îndreptată spre „cum”-ul apariției, indiferent ce conținut (un fel de „ce”) îi este atașat 1. Apariția e primul adevăr al fenomenalității, înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
metodă” și „adevăr” 82 Pariul sincerității 82 Întrebătorul acestui veac 83 Fântânile carteziene 86 Cascadele empatiei romantice 90 Hermeneutica fenomenologică 94 Topologia paradoxului 97 Traducerea dialogului 99 Vocația peratologică a matematicilor 102 Perspectivismul epistemologic 107 Michael Polanyi (1891-1976) 113 Conștiința focală versus conștiința subsidiară 114 Cunoașterea tacită 117 Rațiunea crucificată și „arhivele tradiției” 121 Denunțul plictisului 126 Cheia alegoriei 128 IV. Nașterea sinelui și dilemele corporalității 131 Subiectul descărnat 131 Ambiguitatea erosului păgân 133 Noutatea creștinismului: asceză și teologie 139 Revelația
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
rezultat, prin studiul biologiei, elevii vor fi capabili să realizeze observații, experimente, clasificări, investigații, formulări de ipoteze și concluzii, realizarea de reprezentări grafice și statistice, rezolvarea de situații problemă, proiectarea de soluții și aplicații practice, luarea de decizii etc. Punctul focal al curriculum-urilor trebuie să fie elevul și materia, spunea D’Hainaut. De aceea, când se vorbește de conținutul curriculum-ului trebuie să înțelegem că nu este vorba de enunțări de materii de învățat, ci de scopuri exprimate în termeni
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
muncii noastre este constituită, din 1993, de aplicarea acestui chestionar elevilor din ciclul 3 al școlilor elementare* și elevilor de gimnaziu sau liceu, precum și personalului din aceste instituții. Totuși recurgem și la discuții individuale și colective (eventual, sub forma grupurilor focale) și, bineînțeles, la observații pe teren (una dintre ultimele noastre cărți, L'Oppression quotidienne [Debarbieux, 2002] este alcătuită în cea mai mare parte din observații etnografice). Nu opunem niciodată metodele calitative și cantitative: trebuie evidențiate atât regularitățile statistice, cât și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
acești markeri o reprezintă nespecificitatea - creșterea lor se observa atât în rejetul acut cât și în infecțiile virale - rezultat fals pozitiv. - Rezonanța magnetică nucleară: poate oferi informații precise despre structura grefonului renal (linia de demarcație cortico-medulară, dimensiunea sistemului colector, modificări focale ale parenchimului). Dezavantajul metodei este dat de lipsa de specificitate a modificărilor pentru diagnosticul de NTA și de nefrotoxicitatea substanței de contrast. a. Necroza tubulară acută este cel mai frecvent rezultatul evoluției necorectate a hipoveolemiei sau hipoperfuziei renale la donatorul
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
severitatea infecției. Tuberculoza: la pacientul transplantat infecția poate apare din prima lună posttansplant. Incidența TBC active este estimată la 1 - 4% din pacienții transplantați, mai mare în zonele endemice. Formele radiologice de prezentare la pacienții transplantați includ: afectare multilobară, infiltrate focale și noduli, empiem, pleurezie sau o combinație de manifestări. O atenție deosebită și screening periodic al reactivării infecției este necesar mai ales la pacienții cu istoric de TBC pretransplant. Peste 40% din pacienții care fac reactivarea infecției micobacteriene prezintă forme
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
cont de apartenența exclusivă a omului față de Jahve, care i-a acordat ocrotirea sa. Legea talionului (cf. Deut 19, 19-21) și legitimarea războiului sfânt, ne înfățișează tentativa de moderare juridică a răzbunării epocii în salvgardarea monoteismului și sacralizarea poporului. Punctul focal al decalogului sinaitic, identificat în primul precept - Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alți dumnezei în afară de mine (Ex 20, 2-3)-, ne indică fundamentul tuturor aserțiunilor ulterioare: unicitatea divină pretinde o relație exclusivă Dumnezeu-creatură. Conceptul care se evidențiază cel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
constituite la intersecția liniilor de forță sau a elementelor independente utilizate drept repere azimutale, permit reperajul și accentuează ierarhia peisajului. De aceea, orice acțiune la nivelul unui astfel de punct va influența profund clasificarea sau încadrarea peisajului (caz particular: punctul focal sau azimutal); c) efectele de contrast, permit identificarea elementelor și atrag atenția. De aceea, apariția sau adăugarea unui element contrastant în peisaj poate influența puternic perceperea acestuia (spre exemplu o construcție monumentală); d) factorii de ambianță prin maniera în care
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
intepretare topografice/azimutale și vizuale; observare directă prin tehnica viewshed; prelucrarea informației cu ajutorul soft-urilor S.I.G.(practică alternativă). Intepretarea peisajului se bazează pe o piramidă având centrul de perspectivă și baza formată dintr-un triunghi de pe fotografie. Izocentrul sau punctul focal al piramidei a fost ales pe un reper liniar ușor de identificat, vizibil la distanță foarte mare. Scopul principal este de a vedea potențialul peisajului analizat obiectiv pentru teritoriului studiat prin prisma celor trei dimensiuni cunoscute: planul apropiat, planul mediu
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
în parte; viața interioară a eroilor este dezvăluită prin tehnici analitice indirecte (ob servația și analiza psihologică, retrospecția etc.). Perspectiva internă (din interior/focalizare internă) este detaliată prin următoarele aspecte: - Naratorul adoptă punctul de vedere al unui personajnarator sau personaj focali zator. - Realitatea este percepută și interpretată subiectiv, din punctul de vedere al perso najului (ce vede, ce aude, ce gândește eroul - perspectiva „avec“). - Se relatează „evenimente“ interioare, utilizânduse tehnici analitice directe (auto scopie/introspecție, monolog interior/confesiune, frecvente în proza
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
învestit cu funcție reflexivă, dublată sau nu de funcția actanțială. El formulează judecăți de valoare/cugetări, despre evenimente, situații sau despre celelalte personaje, în discurs asertiv sau apodictic (bătrâna, mama Anei din Moara cu noroc de I. Slavici). - Personajul focalizator (focal character) este „personajul central din al cărui punct de vedere se prezintă situațiile și evenimentele narate“ (Gerald Prince), numit de Nicolae Manolescu „persoana a IIIa ca protagonist“. Un astfel de personaj este Felix Sima (Enigma Otiliei de G. Călinescu), din
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
se pot manifesta prin tetrapareze sau tetraplegii, hemipareze sau hemiplegii, parapareze sau paraplegii. Neropatiile somatice periferice au manifestările sindromului de neuron motor periferic. Neuropatia vegetativă (autonomă) evoluează cu tulburări cardiace, digestive, urogenitale, hipertensiune arterială ortostatică. Este descrisă și neuropatia diabetică focală, cu afectarea unui singur nerv. Piciorul diabetic este o entitate patologică ce cuprinde modificări cutanate, vasculare, nervoase și osteomusculare ale membrelor inferioare. Astfel, osteoartropatia diabetică constă în modificări ale oaselor și articulațiilor piciorului, afecțiunea fiind determinată de neuropatia diabetică periferică
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
nemijlocit în perspectiva unei edificări pacifiste a sinelui. Odată moartea îmblânzită, zeii îndepărtați și durerea stăpânită, mai rămân de dat câteva reguli simple ale bucuriei. În această etapă a analizei, putem aprecia în ce măsură tot sistemul epicurian converge spre acest punct focal: plăcerea, precum și modul în care doctrina Grădinii propune o arhitectonică a rațiunii empirice... Reflecția asupra condițiilor plăcerii trece, în amonte, printr-o prelucrare intelectuală a dorințelor. Ce sunt ele? Ce anume le definește? Cu ce se aseamănă? Le putem clasa
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
laborator comise la developare. De aceea fotografii, ca și reporterii de televiziune și cameramanii filmelor de acțiune recurgeau la mici trucuri pentru a umbri imaginea, restituind aparatului unele imperfecțiuni care să ajute ochiul privitorului să capteze lucrurile altfel: aceeași distorsiune focală care, În limbajul pictorilor, desfigura minuțioasa iarbă a lui Giotto cu tușele groase ale lui Matisse. În realitate, nu era nimic nou. O făcuseră și Velázquez și Goya, iar mai târziu, deja fără complexe, pictorii moderni (Întreaga artă a secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În depărtare, contururile și umbrele imaginii fotografice. E neagră casa unde locuiești acum, și-a amintit. O privise pe Olvido moartă prin vizorul aparatului fotografic, mai Întâi Încețoșat, apoi deslușit, pe măsură ce răsucea de la infinit la 1,6 metri butonul distanței focale. Imaginea din vizor era În culori; dar principala amintire, suprapusă peste toate celelalte, ceea ce păstrau timpul ori memoria lui Faulques (distrusese copia unică de pe hârtie, iar negativul zăcea Îngropat sub kilometri de peliculă arhivată), era gama de griuri care se
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]