1,316 matches
-
puțin deocamdată, de demonstrat că astfel de rituri funerare (practicate din paleolitic) ar fi putut supraviețui atât de târziu în spațiul carpato-dunărean (51), încât să rămână înmagazinate în „memoria” unor texte folclorice. Referindu-se la ediția anterioară a prezentei cărți, folcloristul Constantin Eretescu admite noutatea abordării mele : „funcția funerară a paltinului, neexplorată până astăzi în literatura noastră etnologică”. Dar el crede că ipoteza privind supraviețuirea în cultura tradițională românească a unor străvechi rituri funerare „este puțin probabilă” (138, pp. 44-46). Totuși
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sfinți”, „oameni foarte pii [= pioși] și învățați”. Se crede că însuși „Dumnezeu, fiindcă în lume au fost ca nește sfinți, i-a ridicat în nori, și acum ei conduc norii [balaurii] după cum voiesc” (8, p. 144). Traian Gherman, un harnic folclorist care, în primele decenii ale secolului XX, a cunoscut îndeaproape tradiția referitoare la solomonari, a descris astfel felul cum sunt percepuți și tratați aceștia în popor : Prin satele românești adeseori vezi cerșind din casă-n casă câte-un om [...], căruia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
585 și urm. ; Diodor Siculus, Biblioteca istorică, IV, 68 și VI, 6-7). Simeon Florea Marian a crezut că numele acestui erou din mitologia greacă, Salmoneus, a generat termenul solomonar din folclorul mitic românesc (139, p. 158). Soluția etimologică propusă de folcloristul bucovinean este falsă, dar apropierea făcută de el între Salmoneus și solomonar este semnificativă. l) Să spun câteva cuvinte și despre vrăjitoarea Pamfila, din Măgarul de aur al lui Apuleius (secolul al II-lea e.n.). Pamfila este un personaj probabil
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de la Solomoneu” (139, p. 158). Derivând termenul solomonar din antroponimul Salmoneus (acesta este, de fapt, numele corect al legendarului bazileu grec care și-a asumat prerogativele meteorologice ale lui Zeus ; cf. Diodor, Biblioteca istorică, IV, 68 ; Virgiliu, Eneida, VI, 585), folcloristul bucovinean s-a folosit de o metodă uzuală în epocă : apelul mecanic la una dintre mitologiile clasice. b) Opt ani mai târziu, Simeon Florea Marian a reluat subiectul, evitând de data aceasta să mai facă referiri etimologice (20). Totuși, într-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nori călare pe balaur, stăpânirea stihiilor atmo- sferice etc. (24). g) Abia în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea încep să apară mențiuni mai substanțiale (credințe și legende) referitoare la solomonari din zone românești din afara Ardealului, datorate în special folcloriștilor bucovineni Sim. Fl. Marian și Ion G. Sbiera (170). Despre relația dintre solomonari și balauri vorbește și Ion Creangă în cunoscuta sa nuvelă Moș Nichifor Coțcariul (1877). Evreica Malca, fiica jupânului Strul din Tg. Neamț, nu este înspăimântată doar de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
rug, atestate documentar, s-au produs la Cluj, în 1565) și s-a prelungit până la jumătatea secolului al XVIII-lea (86, pp. 154-162). într-o carte din 1854, trecând în revistă vrăjile și acțiunile magice practicate de românii din Transilvania, folcloristul Fr. Müller se declara surprins că „nu se găsește atestat nici un proces de vrăji- torie îndreptat împotriva unor valahi” (50, p. 57). Și alți autori (Artur Gorovei, de exemplu) au susținut că judecățile și execuțiile priveau în exclusivitate pe „vrăjitorii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
conotații inițiatice și cosmo- gonice. Animalul vizat în aceste texte este, de regulă, leul (sau bourul, cerbul, peștele etc.) (26, tip 50, 55, 60, 61). Pe lângă lucrările mai vechi pe acest subiect, vezi un studiu monografic mai recent, semnat de folcloristul Ion Taloș (129). Dar cine este, de fapt, „leul” ? „Lipsa de relație cu atributele concrete ale anima- lului - comentează Monica Brătulescu -, funcția sa aproape de nume propriu aplicat unui personaj care s-ar putea chema și altcum fără a tulbura coerența
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și chiar postbizantine (45, p. 217), precum și Viețile sfinților (cu excepția celor târzii) nu includeau acest episod apocrif printre minunile săvârșite de Sf. Gheorghe. Consultând mai multe Minee pe luna aprilie (printre care un text din 1854, tipărit de Andrei Șaguna), folcloristul Atanasie M. Marienescu era îndreptățit să scrie, în 1874, următoarele : Ce mi-a venit curios, e aceea că în mai multe biserice am văzut icoana lui Sf. Gheorghe cum el e pe cal și cu sulița ucide un șerpe, un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe la jumătatea secolului al XIX-lea) : Și mama... Îmi zicea... când începea a se ivi soarele dintre nouri după o ploaie îndelungată : „Ieși, copile cu părul bălan afară și râde la soare, doar s-o îndrepta vremea”. Comentând această informație, folcloristul Ion Mușlea observa faptul că, procedând astfel, mama povestitorului „se supunea inconștient unui ritual străvechi, desigur păgân” (41). Este în acest caz un exemplu clasic de ceea ce am numit „preluare prin îndemnare”, pentru că, la îndemnul mamei, copilul practică un act
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Apophis) sau furtună (balaurul norilor) - au avut parte de un tratament analog : valorizare negativă, demono-morfism, acțiuni concertate și soli- dare ale zeului și oamenilor pentru răpunerea (alungarea) lor și restabilirea ordinii cosmice. Iată ce scria în secolul al XIX-lea folcloristul rus A.N. Afanasiev în privința zeului suprem al slavilor Svarog, personificare a cerului senin (în sanscrită svar = „luminos, senin”), părintele zeului Soare (Dajbog) și al zeului Foc : „...Despicând norii cu săgeți strălucitoare, Svarog ar fi făcut să apară Soarele sau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și poftă nebună să descifrez mătrăguna” (4, pp. 231-233). Scriind despre cultul mătrăgunei în România, Mircea Eliade (5) s-a folosit - printre alte materiale - de „una dintre cele mai bune expuneri despre culesul mătrăgunei”, cuprinsă în studiul din 1874 al folcloristului bănățean Simeon Mangiuca „De însemnătatea botanicei românești” (6), „unul din cele mai vechi studii de botanică populară românească”, cum îl considera Eliade. Astăzi sunt cunoscute atât meritele, cât și lipsurile lucrării folcloristului bănățean. Unul dintre viciile de fond este modul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
culesul mătrăgunei”, cuprinsă în studiul din 1874 al folcloristului bănățean Simeon Mangiuca „De însemnătatea botanicei românești” (6), „unul din cele mai vechi studii de botanică populară românească”, cum îl considera Eliade. Astăzi sunt cunoscute atât meritele, cât și lipsurile lucrării folcloristului bănățean. Unul dintre viciile de fond este modul arbitrar și confuz de clasificare a plantelor : „de leacuri”, „mitolo- gice”, „poetice”, „de descântece și vrăji” (în această ultimă categorie fiind cuprinsă și mătrăguna). Amendând acest neajuns, B.P. Hasdeu scria : „Lucrarea d-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
s-au materializat în 13 volume : 12 volume de text și un volum ierbar, însumând circa 6.000 de file și cuprinzând descrierea etnobotanică a 520 de plante. Un amănunt revelator al exhaustivității de care a dat dovadă preotul și folcloristul bucovinean Simeon Fl. Marian la redactarea acestei monografii este schimbul în natură pe care i l-a propus lui Artur Gorovei. într-o scrisoare datată 1/13 mai 1897, Marian i-a oferit lui Gorovei toată colecția sa de cimilituri
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Așa cred - își încheia Simeon Fl. Marian epistola - că atât opul Dv. despre cimilituri, cât și al meu despre Botanică vor fi complete” (8). Acest „troc” fără precedent (cel puțin ca amploare) s-a produs, dar fără știința și acordul folcloristului Mihai Lupescu, care, ulterior, i-a cerut lui Marian să înapoieze materialele. Până la urmă, Artur Gorovei și-a publicat și corpusul de ghicitori (9), și lucrarea de botanică populară (10), pe când Botanica poporană... a lui Simeon Fl. Marian a rămas
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și-a publicat și corpusul de ghicitori (9), și lucrarea de botanică populară (10), pe când Botanica poporană... a lui Simeon Fl. Marian a rămas, în mod inexplicabil, inedită (11). Abia de curând, în 2008-2010, la peste un secol de la trecerea folcloristului Marian în neființă, a apărut Botanica poporană română în trei volume (13). O operă de etnografie botanică românească de amploarea și de valoarea celei elaborate de folcloristul bucovinean nu a mai fost scrisă și, foarte probabil, nici nu va mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
inedită (11). Abia de curând, în 2008-2010, la peste un secol de la trecerea folcloristului Marian în neființă, a apărut Botanica poporană română în trei volume (13). O operă de etnografie botanică românească de amploarea și de valoarea celei elaborate de folcloristul bucovinean nu a mai fost scrisă și, foarte probabil, nici nu va mai fi. În 1907, la moartea lui Simeon Florea Marian, Nicolae Iorga făcea o afirmație care-și păstrează actualitatea după un secol : „Astăzi nu se poate încerca pătrunderea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dendromitologie, de folclorul medical din România și, iată, în mod particular, de cultul mătrăgunei. O simplă coincidență biografică pare să fie un semn al conti- nuității de care vorbeam : în primăvara aceluiași an în care s-a stins din viață folcloristul (11 aprilie 1907), s-a născut istoricul religiilor (9 martie 1907). Au fost contemporani timp de o lună ; suficient pentru o utopică transmitere a ștafetei : aceeași fervoare, același enciclopedism, aceeași capacitate de a materializa marile proiecte propuse, aceeași încercare de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
religiilor” (24, pp. 285-289). Zece ani mai târziu, Eliade a decis să editeze o „revistă de studii religioase”, Zalmoxis, pentru a „deprovincializa” studiile de folclor și de etnologie din România. „îmi propuneam [prin editarea acestei reviste] - scria Eliade - să silesc folcloriștii români să ia în serios valoarea istorico-religioasă a materialelor pe care le adunau și le utilizau ; să treacă, adică, de la faza filologică la momentul herme- neutic” (25, I, pp. 15-16). Nu întâmplător, anume în revista Zalmoxis a publicat Eliade două
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și analgezic (prin inhalarea fumului produs de semințele ei, aruncate pe cărbuni aprinși), măse- larița a fost, în cadrul medicinei populare românești, confundată adesea cu mătrăguna. Iată câteva rețete „pentru durerea măsălilor”, de la începutul secolului al XIX-lea, găsite în arhiva folcloristului moldovean Artur Gorovei. Fiind scrise de oameni cu puțină știință de carte, am operat câteva mici corecturi : „Asupra măsălei ce sufiri să se aplice o picătură [de] unt [= extract] de masalari[ță]” ; sau „în un vas cu cărbuni aprinși să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la făcutul pâinii se folosea cu precădere secara. Pâine se făcea mai rar din făină de grâu. Grâul se folosea mai ales la coptúrile rituale, de praznic (colivă, colaci, pască, prescuri, cozonaci, mucenici etc.). Ocupându-se de „bucătăria țăranului român”, folcloristul Mihai Lupescu scria că anume „din făina de secară se făcea pită și pâine” (53, p. 57). Într-o poveste bucovineană culeasă de Elena Niculiță-Voronca, secara se laudă „că ea este mai mare [decât grâul], că crește mai înaltă și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ca medicament pentru vătămătură” (13, p. 418). Dr. Dem. E. Paulian enumeră cânepa printre plantele din farmacopeea populară „întrebuințate pe scară întinsă contra afecțiunilor din cadrul medicinei nervoase” (91). în studiul privind Descântecele românilor (1931), la capitolul „Cu ce se descântă ?”, folcloristul Artur Gorovei indică, printre altele, „sămânța de cânepă” și „cânepa” (92, p. 82). Etnologul Nicolae Bot, care a studiat numeroasele credințe și practici magice legate de cânepă atestate în folclorul românesc, crede că acestea sunt datorate tocmai virtuților narcotice și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din „confrerii inițiatice” (51, p. 336). Rețetele unguentelor psiho- trope au fost „smulse” în timpul proceselor Inchiziției. Probabil că vrăjitoarele din spațiul românesc foloseau aceleași substanțe halucinogene (mătrăgună, ciumăfaie, muscariță etc.) ca și cele din Europa Centrală și Occidentală. Pe la 1870, folcloristul Simeon Mangiuca vorbea despre folosirea în Transilvania a unor „plante cabalistice [sic !] fermecătoare : pentru dragoste, urât și altele multe, dintre care memorăm Datura stramonium (ciumăfaia, turbarea, laurul), cu al cărei venin teribil vrăjitorii se fărmecau pe sine înșiși, ca să se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o însemnare pentru doftorii din 1788 (mss. BAR nr. 3750), „macul” și „afionul” sunt recomandate ca remedii distincte (158, pp. 175-177). Mai multe rețete de farmacie populară, rămase în manuscris din prima jumătate a secolului al XIX-lea (în arhiva folcloristului Artur Gorovei din Fălticeni), confirmă folosirea opiaceelor în formele lexicale discutate : „afion”, „spirt cu afion amestecat este bun de a se freca la partea cu durere”, „tiriac de Veneția” într-o „rățătă de balsăm”, „tiriac” într-o „rețită de elecsir
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
I. Istrati, Emil Racoviță, Constantin I. Parhon, Spiru Haret, Horia Hulubei, Gheorghe Spacu, Gheorghe Ionescu-Sisești, Simion Mehedinți, Ludovic Mrazec, Gheorghe Țițeica), reprezentanți ai muzicii, arhitecturii, artelor plastice (George Enescu, Petre Antonescu, Ion Jalea, Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petrașcu), sociologi (Dimitrie Gusti), folcloriști (Athanasie M. Marienescu, Simion Florea Marian, Arthur Gorovei), diplomați (Nicolae Titulescu), oameni politici (Ion C. Brătianu, Vasile Goldiș, Pantelimon Halippa, Iuliu Maniu), reprezentanți ai clerului (Andrei Șaguna, Nicodim Munteanu, Miron Cristea, Pimen Georgescu) și ai armatei (Alexandru Averescu, Constantin Prezan
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
Weimar. Gloria lui Alecsandri a avut un caracter funcțional, necesar în perioada consolidării României ca stat european. Autoritatea pe care i-o conferea atare poziție a fost o fericită împrejurare pentru marea și, dacă ne gândim, inexplicabila lui operă de folclorist ce implica un simț critic infinit superior nivelului de cultură și gust al producției lui proprii. Orice s-ar spune și oricâte obiecții „științifice” și „metodologice” i se pot aduce azi de specialiști, versiunea Alecsandri a poeziilor populare rămâne clasică
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]