2,684 matches
-
de incertitudine s-a deschis la Constantinopol, la 24 octombrie/5 noiembrie 1885, o conferință a ambasadorilor privitoare la unirea Bulgariei cu Rumelia Orientală. În cadrul acestei conferințe, România nu s-a alăturat revendicărilor Serbiei, formulând revendicări proprii privitoare la dărâmarea fortificațiilor bulgare de la Vidin. Aceste solicitări nu au avut, însă, niciun rezultat 1583. La scurt timp de la întrunirea conferinței de la Constantinopol, regele Serbiei a ordonat atacarea Bulgariei. Astfel, la 2/14 noiembrie 1885 începea războiul sârbo-bulgar ce opunea unei armate sârbești
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a fost semnat protocolul de la Londra ce consemna pozițiile divergente ale guvernelor României și Bulgariei în privința frontierei dobrogene, partea română dorind rectificarea frontierei pe linia Turtucaia-Balcic, iar cea bulgară cedarea către România a unui mic teritoriu la Marea Neagră și dărâmarea fortificațiilor de la Silistra. La 15 februarie 1913 au reînceput la Sofia tratativele dintre cele două țări privind rectificarea graniței avându-i ca reprezentanți pe Dimitrie Ghica din partea română și A. Safarov din partea Bulgariei. Negocierile s-au încheiat fără rezultate concrete iar
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
teritoriu cu o rază de 3 km în jurul acestuia să revină României, restul frontierei urmând să rămână nemodificată. Articolul 2 regelementa situația locuitorilor ce doreau să-și păstreze cetățenia bulgară, iar articolul 3 stipula obligația Bulgariei de a nu ridica fortificații de la Dunăre la Marea Neagră și de a le dărâma pe cele existente 3214. Totodată, erau înnoite asigurările date de către Bulgaria prin protocolul de la Londra din 16/29 ianuarie 1913 privind acordarea de drepturi românilor din Macedonia. Protocolul de la Petersburg a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Frederick Kellogg Electoratul din România în anii democrației parlamentare, Sorin Radu Europa monarhiei stărilor, Gheorghe Bichicean Germania. O istorie de la antici la moderni, Gheorghe Bichicean Istoria Balcanilor (vol. 1, 2), Barbara Jelavich Istoria civilizației britanice (vol. 1-5), Adrian Nicolescu Istoria fortificațiilor medievale timpurii din Transilvania, Ioan Marian Țiplic Istoria Europei (vol. 1-5), Serge Berstein, Pierre Milza Istoria evreilor din România (1866-1938), Gabriel Asandului Istoria Franței, Jean Carpentier, François Lebrun Istoria mijloacelor de comunicare, Gabriel Thoveron Istoria națiunilor și a naționalismului în
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
bună decât casele țăranilor, însă nu mai mare decât o mână de case cu acoperișuri de paie înghesuite laolaltă. Spre deosebire de locuințele țăranilor, cea a samuraiului avea câteva hambare, un grajd pentru cai și întărituri de pământ de jur împrejur. În ciuda fortificațiilor, nu era deloc făcută pentru luptă. Pe muntele din nordul luncii se găseau ruinele cetății ce aparținuse samuraiului care stăpânise odinioară aceste locuri și care fusese înfrânt de Stăpân, dar o dată ce războaiele încetaseră pe întreg teritoriul Japoniei și Stăpânul devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aflat la sud, spre Dunăre. Pe o lungime de aproape 40m, acesta se află ancorat între două stânci, fasonate din vechime, în formă de bastioane. Imaginea aceasta, sugera chiar de pe malul opus, de unde puteau veni cele mai mari pericole, o fortificație de temut și descuraja tentativele de trecere a fluviului. Stâncile pe care se află construcția, domină și astăzi împrejurimile. La baza masivului din calcar pe care se află întregul monument, natura a dăltuit tot felul de forme carstice. Calcarul slab
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
germane iar o mare putere militară va fi Îngenunchiată, cunoscând una din cele mai rușinoase Înfrângeri din istoria sa...!! Mai târziu Însă, comentatorii istorici francezi au motivat dezastrul militar nu un act de trădare Întrucât inițial armata germană a ocolit fortificațiile intrând În Franța prin nordul țării!! Dar se naște Întrebarea...! Dece strategii francezi au lăsat fără apărare această parte a graniței...?? Fermierul zâmbi ironic. La timpul respectiv când nici o forță din lume nu se putea opune Înaintării victorioase a tancurilor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a întârzia încheierea păcii. Dar ar fi oare acest lucru cu adevărat în interesul musulmanilor? E iarnă, forțele inamicului sunt mai dispersate, iar zăpada l-a silit să-și reducă atacurile. Se adăpostește îndărătul zidurilor din Santa Fe și a fortificațiilor pe care le-a construit, mulțumindu-se să ne interzică accesul pe drumuri. Peste trei luni, va fi primăvară, Ferdinand va avea trupe proaspete, gata să dea atacul decisiv împotriva orașului nostru pe care, până atunci, foamea îl va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îi era menit. În oraș, de îndată ce această moarte a fost cunoscută, a început panica. Inamicul nu înaintase decât câteva mile, dar impresia era că el se găsea deja la porțile cetății, ca și cum dispariția lui Giovanni ar fi făcut să dispară fortificațiile, ar fi secat fluviile și ar fi făcut munții una cu câmpia. În realitate, nimic nu părea că trebuie să oprească năvala. Când fusese ucis, șeful Cetelor Negre încerca cu disperare să împiedice joncțiunea, în nordul Italiei, a două puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lupta, iar dacă vei fi rănit vei primi îngrijiri... Vei putea chiar să-ți alegi o meserie, pentru că cei din legiuni nu sunt doar soldați, armata lor este... este o întreagă civilizație! Sunt soldați, dar și constructori... Fac poduri, drumuri, fortificații, orașe și știu multe alte meserii... Tu erai olar în satul tău, nu-i așa? Pot chiar să-și întemeieze o familie, pe limites. — Dacă vrei să te duci în tabără, du-te singur. Valerius oftă, luă o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mari care, asemenea unor urme desenate de degetul divinității pe pământ, marcau granița unde Imperiul își oprise cuceririle. Mai departe, în inima Europei, erau teritoriile sălbatice ale unor triburi necunoscute. Își închipui că vede de sus drumurile, satele, orașele și fortificațiile de o parte - unde se întindeau provinciile romane -, iar de cealaltă parte, păduri nesfârșite, unde puterea Romei nu reușise să pătrundă. Își închipui că zboară până în Britannia, ocupată de puține legiuni, și că apoi coboară spre miazăzi și străbate plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tăia în două rândurile dușmanilor, care vor fi lungi. Îi vom învinge pe quazi chiar la ieslea găinilor. Iar acum, fii atent... Șaizeci de oameni vor avea scuturile obișnuite, dreptunghiulare, care le vor îngădui să oprească dușmanul asemenea zidurilor unei fortificații. Mai mult, formând din scuturi o testudo, genierii vor putea să înainteze, apărându-se de darde și lănci, și să atace inamicii de aproape. — Dar scuturile ovale? Am încărcat optzeci în care, după cum mi-ai ordonat. — Păi, câți soldați au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
totul cu câmpia padană: câteva coline, pășuni, prundiș, tufișuri, copaci... O mulțime de copaci au fost aduși din pepinierele imperiale de pe Mons Albanus. Împăratul vrea să lase mulțimea cu gura căscată... Iar în vârful colinei a pus garduri care imită fortificațiile armatei lui Otho, iar înăuntrul lor a pus însemnele și steagurile legiunilor othoniene. — Vitellius vrea să simuleze o bătălie? — Lasă-mă să continui. La baza colinei au fost puse patru ballistae enorme. Acum ascultă-mă cu atenție... Frânghiile acestor ballistae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o bătălie? — Lasă-mă să continui. La baza colinei au fost puse patru ballistae enorme. Acum ascultă-mă cu atenție... Frânghiile acestor ballistae au fost încordate atât cât trebuie pentru ca pietrele aruncate de catapulte să-i nimerească pe cei dinăuntrul fortificațiilor aflate în vârful colinei. Tot atâția scorpiones au fost așezați în fața colinei, la distanțe egale. Săgețile aruncate de scorpiones pot găuri orice armură, iat tu și tovarășii tăi veți purta armuri ușoare, toromachos... Valerius era tot mai neliniștit. — Dar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
În ce parte sunt îndreptate vârfurile lor? Încearcă să-ți amintești. — Spre vârful colinei. — Prin urmare, cei care încearcă să coboare se înfig în ele, pe când cei care urcă pot trece nevătămați. Da, așa-i. În vârful colinei este o fortificație? Sunt mașini de război? — Nu, e doar o palisadă. Cei de acolo vor trebui să lupte cu armele pe care le au în mână. Dar câți asediatori vor fi? — Mult mai mulți decât cei asediați. Nu știu câți... Știu doar că Flamma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-i apăra pe soldați de frig și, mai ales, de a-i feri de rănile cauzate de tehnica de ghemuire folosită în luptă, când își frecau genunchii de pământ, dar și de frecarea cu obiectele de lemn în timpul lucrărilor de fortificație sau al asediului. Bucina: inițial, desemna cornul păstorilor. Ulterior, termenul a fost utilizat pentru a indica unul din cele trei instrumente de suflat din armata romană (alături de tubă și corn). Spre deosebire de celelalte două, care au o funcție de comunicare directă în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Odată cu sedentarizarea legiunilor pe limites, castrele devin adevărate fortărețe permanente, conectate prin structuri de control teritorial și de interceptare. Castrapila: bețe cu ambele capete ascuțite, cu o extremitate înfiptă în pământ și cealaltă îndreptată spre dușman. Reprezintă un instrument de fortificație provizorie. Centurie de pământ: unitate de măsură agrară egală cu 200 de iugăre (cca 50.000 m2). Atât primeau soldații la terminarea carierei militare. Chiroteca: din grecescul cheiros („mână“) și teca („recipient“); este o mănușă specială din piele și metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ființa! Pentru aceasta, însă, este nevoie să fim pregătiți din toate punctele de vedere. În primul rând, să fim instruiți, încât să știm a mânui foarte bine și cu rapiditate armamentul. Să știm a folosi terenul și orice fel de fortificație. Să știm a fi camarazi adevărați și în caz de nevoie să mergem până la sacrificiul suprem! Toate astea nu le vom putea îndeplini dacă nu ne vom reaminti ceea ce am învățat cu ani în urmă, când am făcut armata de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Cetatea Albă. Două regimente de ieniceri porneau spre Cetatea Neamțului. Grosul armatei era convocat peste două zile pe malul pârâului numit Valea Albă. Acolo, se pare, voievodul blocase trecerea cu trunchiuri de brazi și bolovani și Își Întărise pozițiile cu fortificații din lemn pentru arcași. Căpitanul cunoștea bine locul numit Valea Albă. Era un luminiș strâmt, mărginit de păduri, În pantă de la nord-vest spre sud-est. Retragerea spre Înălțimile munților era dificilă. Nici o desfășurare de cavalerie nu era posibilă. Așa cum nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Imediat ce ajunge, membrele zenanalei coboară din mașini, ca infanteria dintr-un tren ce transportă trupele. În câteva minute, iau în stăpânire zona, instalează plasele de badminton, mesele și scaunele, cutiile elaborate pentru mâncare și samovarele, acestea din urmă în mijlocul unor fortificații de valize din pai. Când un grup dornic de aventură se desprinde și pleacă la plimbare, hijra trebuie să meargă înainte cu fluiere și steaguri mari, roșii, semn pentru trecătorii din partea locului să țină ochii în jos, cât trec femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în zona principalei tabere. Și nu doar într-un loc, două. Se observa mișcare în toate locurile cât de cât mai înălțate. — Ei bine, se pare că Shibata Katsuie are în vedere o campanie lungă. Hideyoshi găsise răspunsul. Inamicul construia fortificații în capătul de miazăzi al taberei principale. Toată desfășurarea combativă, care se întindea ca un evantai dinspre armata principală, fusese poziționată cu mare grijă. Nu se vedea nici un semn de pregătiri pentru un atac-surpriză. Hideyoshi ghici planul inamicului. În două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
determinase, aproape complet, strategia. În noaptea aceea, îi convocă pe toți generalii la comandamentul său și le spuse ce avea să facă: întrucât inamicul se pregătea pentru ostilități prelungite, forțele lui Hideyoshi aveau să construiască și ele un număr de fortificații și să se pregătească pentru ciocniri de lungă durată. Construirea lanțului de bastioane începu. Era un proiect pe scară amplă - gândit pentru a încuraja moralul. Decizia lui Hideyoshi de a începe să clădească drept în fața inamicului, într-un moment când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zeci de mii de lucrători. Hideyoshi recrută oamenii din provincia Nagahama. Puse pancarte care anunțau căutarea de muncitori mai ales în regiunile devastate de război. Munții erau plini cu refugiați. Se tăiau lemne, se deschideau drumuri, peste tot se construiau fortificații și puteai crede că, peste noapte, avea să răsară un șir de fortărețe. Dar munca de construcție nu mergea chiar atât de ușor. Un singur fort necesita turn de veghe și cazărmi, precum și metereze și șanțuri de apărare. Fură clădite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dimineții, iar, din regiunea primei palisade de pe Muntele Oiwa, se auzea un sunet straniu. Cât de adânci erau visurile stăruitoare ale scurtei nopți de vară! Pantele Muntelui Oiwa, apărate de Nakagaba Sebei, și Muntele Iwasaki, ocupat de Takayama Ukon - centrul fortificațiilor lui Hideyoshi - erau încătușate în cețuri și atât de liniștite, ca și cum nimeni n-ar fi știut despre torentul de oameni care se apropia. Construcțiile de la fortăreața de pe Muntele Oiwa se desfășuraseră simplu și rapid. Nakagaba Sebei dormea într-o colibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Rămâneți sub drapel, fie că înaintăm sau ne retragem. Primind acest sfat, se repeziră din nou. Răsucindu-se într-o parte, tăiară, cu furie, în rândurile inamicilor; întorcându-se în cealaltă, împunseră cu lăncile. Apoi, ca vântul, se retraseră spre fortificația lor. Astfel, ieșiră înainte la luptă de șase sau de șapte ori. Atacatorii pierduseră deja peste două sute de oameni. Era aproape ora amiezei și un soare arzător strălucea deasupra capetelor. Sângele proaspăt de pe armuri și căști se usca repede, dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]