2,730 matches
-
fortificații cu coarne sau în formă de coroană, sau chiar forturi separate. Toate acestea erau din pământ, placat cu palisade sau zidărie din cărămizi pentru stabilizare, dar nu cu piatră, care se spărgea la impactul ghiulelelor, sfărâmăturile putând răni apărătorii. Fortificațiile bastionare au fost dezvoltate în Italia spre sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, în timpul Războaielor Italiene, deoarece armata franceză era echipată cu tunuri și bombarde care puteau distruge cu ușurință fortificațiile medievale. Michelangelo a
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
putând răni apărătorii. Fortificațiile bastionare au fost dezvoltate în Italia spre sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, în timpul Războaielor Italiene, deoarece armata franceză era echipată cu tunuri și bombarde care puteau distruge cu ușurință fortificațiile medievale. Michelangelo a conceput o fortificație bastionară pentru apărarea Florenței, ulterior acest sistem a fost perfecționat în secolul al XVI-lea de Baldassare Peruzzi și Vincenzo Scamozzi. Sistemul a diseminat în Europa în anii 1530-1540, fiind folosit pe larg timp
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
fost dezvoltate în Italia spre sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, în timpul Războaielor Italiene, deoarece armata franceză era echipată cu tunuri și bombarde care puteau distruge cu ușurință fortificațiile medievale. Michelangelo a conceput o fortificație bastionară pentru apărarea Florenței, ulterior acest sistem a fost perfecționat în secolul al XVI-lea de Baldassare Peruzzi și Vincenzo Scamozzi. Sistemul a diseminat în Europa în anii 1530-1540, fiind folosit pe larg timp de trei secole. Inginerii militari italieni
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
al XVI-lea de Baldassare Peruzzi și Vincenzo Scamozzi. Sistemul a diseminat în Europa în anii 1530-1540, fiind folosit pe larg timp de trei secole. Inginerii militari italieni au fost foarte solicitați în toată Europa pentru a construi astfel de fortificații. Arhitecții militari de la sfârșitul secolului al XVII-lea Menno van Coehoorn, și în special Vauban, în slujba lui Ludovic al XIV-lea au dus logica acestor fortificații la extrem. Fortificațiile bastionare au influențat forma orașelor din Renaștere, apărând conceptul de
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
italieni au fost foarte solicitați în toată Europa pentru a construi astfel de fortificații. Arhitecții militari de la sfârșitul secolului al XVII-lea Menno van Coehoorn, și în special Vauban, în slujba lui Ludovic al XIV-lea au dus logica acestor fortificații la extrem. Fortificațiile bastionare au influențat forma orașelor din Renaștere, apărând conceptul de "oraș ideal". În strategiile militare ale secolului al XV-lea, la apariția tunurilor de asalt răspunsul inginerilor militari a fost mascarea zidurilor prin taluzuri de pământ situate
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
foarte solicitați în toată Europa pentru a construi astfel de fortificații. Arhitecții militari de la sfârșitul secolului al XVII-lea Menno van Coehoorn, și în special Vauban, în slujba lui Ludovic al XIV-lea au dus logica acestor fortificații la extrem. Fortificațiile bastionare au influențat forma orașelor din Renaștere, apărând conceptul de "oraș ideal". În strategiile militare ale secolului al XV-lea, la apariția tunurilor de asalt răspunsul inginerilor militari a fost mascarea zidurilor prin taluzuri de pământ situate în fața șanțurilor, ca să
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
direct, și acoperirea lor cu pământ, ca să nu poată fi distruse de al mortierelor. Șanțurile erau necesare, deoarece prin scăderea înălțimii zidurilor acestea ar fi fost mai ușor de escaladat. Forma rotundă, care nu oferea colțuri slabe și domina concepția fortificațiilor precedente, crea "unghiuri moarte" (v. figura) care erau ferite de focul apărătorilor, care nu putea fi dirijat de-a lungul unui zid curbat. Ca urmare, forma bastioanelor s-a schimbat din rotundă sau pătrată într-una de romb, care nu
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
tunuri zidul devenea vulnerabil la asalt. Forma șanțurilor a fost optimizată pentru a se putea executa foc de anfiladă de-a lungul lor, iar tunurile care executau acest foc trebuiau să fie protejate. Aplicarea acestor idei se poate vedea în fortificații ca cea de la Sarzana, în nord-vestul Italiei. Fortificațiile au evoluat în forme complexe care au permis acoperirea de către bateriile defensive a unor zone largi. Artileria avansată apăra glacisul și împiedica apropierea artileriei atacatoare de zidurile de incintă. Pricipala apărare s-
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
a fost optimizată pentru a se putea executa foc de anfiladă de-a lungul lor, iar tunurile care executau acest foc trebuiau să fie protejate. Aplicarea acestor idei se poate vedea în fortificații ca cea de la Sarzana, în nord-vestul Italiei. Fortificațiile au evoluat în forme complexe care au permis acoperirea de către bateriile defensive a unor zone largi. Artileria avansată apăra glacisul și împiedica apropierea artileriei atacatoare de zidurile de incintă. Pricipala apărare s-a mutat pe un val aflat în fața șanțului
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
zone largi. Artileria avansată apăra glacisul și împiedica apropierea artileriei atacatoare de zidurile de incintă. Pricipala apărare s-a mutat pe un val aflat în fața șanțului, platformele de tragere fiind susținute de existența unui "drum acoperit" (protejat) în spatele valului. În comparație cu fortificațiile medievale forturile au devenit mai mari, cu o , care trebuia întâi penetrată pentru a ataca zidurile de incintă. Fortificațiile exterioare erau bine apărate de focul din fortificațiile adiacente și erau deschise spre interior, atât pentru spațiu (necesar și pentru risipirea
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
mutat pe un val aflat în fața șanțului, platformele de tragere fiind susținute de existența unui "drum acoperit" (protejat) în spatele valului. În comparație cu fortificațiile medievale forturile au devenit mai mari, cu o , care trebuia întâi penetrată pentru a ataca zidurile de incintă. Fortificațiile exterioare erau bine apărate de focul din fortificațiile adiacente și erau deschise spre interior, atât pentru spațiu (necesar și pentru risipirea fumului generat de trageri), cât și pentru a nu oferi eventualului cuceritor o bază de atac. Fortificațiile de acest
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
de tragere fiind susținute de existența unui "drum acoperit" (protejat) în spatele valului. În comparație cu fortificațiile medievale forturile au devenit mai mari, cu o , care trebuia întâi penetrată pentru a ataca zidurile de incintă. Fortificațiile exterioare erau bine apărate de focul din fortificațiile adiacente și erau deschise spre interior, atât pentru spațiu (necesar și pentru risipirea fumului generat de trageri), cât și pentru a nu oferi eventualului cuceritor o bază de atac. Fortificațiile de acest tip au fost eficiente cât timp atacatorii dispuneau
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
de incintă. Fortificațiile exterioare erau bine apărate de focul din fortificațiile adiacente și erau deschise spre interior, atât pentru spațiu (necesar și pentru risipirea fumului generat de trageri), cât și pentru a nu oferi eventualului cuceritor o bază de atac. Fortificațiile de acest tip au fost eficiente cât timp atacatorii dispuneau doar de tunuri și obuze cu explozibili lenți, ca praful de pușcă, când principalul efect era dat de impactul acestora. Apariția unor explozivi brizanți, care au mărit mult efectul obuzelor
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
cât timp atacatorii dispuneau doar de tunuri și obuze cu explozibili lenți, ca praful de pușcă, când principalul efect era dat de impactul acestora. Apariția unor explozivi brizanți, care au mărit mult efectul obuzelor, au făcut ca forma geometrică a fortificațiilor să nu mai conteze prea mult. Totuși, a trebuit ceva timp ca aceste fortificații să fie abandonate. Prima bătălie majoră împotriva unei fortificații de acest tip a fost apărarea Pisei din 1500 împotriva forțelor aliate ale Florenței și Franței. Pisanii
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
de pușcă, când principalul efect era dat de impactul acestora. Apariția unor explozivi brizanți, care au mărit mult efectul obuzelor, au făcut ca forma geometrică a fortificațiilor să nu mai conteze prea mult. Totuși, a trebuit ceva timp ca aceste fortificații să fie abandonate. Prima bătălie majoră împotriva unei fortificații de acest tip a fost apărarea Pisei din 1500 împotriva forțelor aliate ale Florenței și Franței. Pisanii au construit în fața zidurilor medievale un taluz, care s-a dovedit rezistent la focul
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
acestora. Apariția unor explozivi brizanți, care au mărit mult efectul obuzelor, au făcut ca forma geometrică a fortificațiilor să nu mai conteze prea mult. Totuși, a trebuit ceva timp ca aceste fortificații să fie abandonate. Prima bătălie majoră împotriva unei fortificații de acest tip a fost apărarea Pisei din 1500 împotriva forțelor aliate ale Florenței și Franței. Pisanii au construit în fața zidurilor medievale un taluz, care s-a dovedit rezistent la focul tunurilor și la încercările de escaladare. Al doilea asediu
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
zidurile medievale și le-a înlocuit cu un șanț mare care putea fi măturat de tirul în anfiladă al tunurilor amplasate în prelungirea segmentelor de șanț. După câteva asalturi nereușite și sângeroase, asediatorii francezi s-au retras. Noul tip de fortificații a jucat un rol important pe coastele Mării Mediterane în luptele împotriva Imperiului Otoman, încetinindu-i expansiunea. Deși fortăreața din Rodos după asediul din 1480 a fost parțial întărită cu noul tip de fortificații, ea a fost totuși după un
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
s-au retras. Noul tip de fortificații a jucat un rol important pe coastele Mării Mediterane în luptele împotriva Imperiului Otoman, încetinindu-i expansiunea. Deși fortăreața din Rodos după asediul din 1480 a fost parțial întărită cu noul tip de fortificații, ea a fost totuși după un lung asediu, deoarece apărătorii nu puteau primi ajutor. Pe de altă parte otomanii nu au reușit să cucerească , în bună parte datorită fortificațiilor. Cavalerii Ospitalieri au construit în 1552 pe insula Malta două forturi
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
asediul din 1480 a fost parțial întărită cu noul tip de fortificații, ea a fost totuși după un lung asediu, deoarece apărătorii nu puteau primi ajutor. Pe de altă parte otomanii nu au reușit să cucerească , în bună parte datorită fortificațiilor. Cavalerii Ospitalieri au construit în 1552 pe insula Malta două forturi, Fortul Sfântul Elmo și Fortul Sfântul Michael. Fortul Sfântul Elmo a jucat un rol esențial în , când a fost supus unui bombardament timp mai mult de o lună. Deși
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
mult de o lună. Deși a căzut, a cauzat mari pierderi otomanilor și a dat răgaz forțelor din Sicilia să vină în ajutor. După căderea Veneției în fața lui Napoleon, în 1797 Corfu a fost ocupată de armata republicană franceză. Deși fortificațiile existente aveau o oarecare valoare, coaliția ruso-otomană-engleză comandată de amiralul Feodor Ușakov, utilizând trupele trimise de Ali Pașa a recucerit Corfu în 1799 după un , când garnizoana comandată de generalul Louis François Jean Chabot, ducând lipsă de provizii și în urma
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
pierderii poziției de pe insula Vido de la intrarea în port, s-a predat și i s-a permis să se întoarcă în Franța. În secolul al XIX-lea dezvoltarea muniției explozive și a unei artilerii mai puternice au condus la înlocuirea fortificațiilor bastionare cu , mai rezistente, sau, considerate ineficiente, au fost complet demolate pentru a face loc dezvoltării orașelor. În secolul al XX-lea apariția tancurilor și a forțelor aeriene a redus mult din eficiența fortificațiilor.
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
mai puternice au condus la înlocuirea fortificațiilor bastionare cu , mai rezistente, sau, considerate ineficiente, au fost complet demolate pentru a face loc dezvoltării orașelor. În secolul al XX-lea apariția tancurilor și a forțelor aeriene a redus mult din eficiența fortificațiilor.
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
al II-lea Paleologul și ambițiosul său nepot Andronic al III-lea, regele sârb Ștefan Uroš al III-lea (cunoscut și ca Ștefan Dečanski) a reprezentat un suport activ pentru vârstnicul bazileul. Această poziție i-a adus în stăpânire câteva fortificații minore în Macedonia. După victoria decisiva a lui Andronic al III-lea din 1328, însă, Serbia și Bizanțul au intrat într-o perioadă de relații tensionate. Pe de altă parte, Împăratul Bulgariei Mihail Șișman (Mihail Asen al III-lea) își
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
și în ciuda alianței franco-cehoslovace, Franța, Regatul Unit, Germania și Italia au căzut de acord în timpul Conferinței de la München să forțeze Praga să cedeze teritoriul în litigiu. Cehoslovacia a cedat o parte a teritoriului ei, o zonă puternic industrializată, cu numeroase fortificații militare, rămânând cu economia și apărarea dezorganizate. Germania a ignorat prevederile înțelegerii și a invadat restul Cehoslovaciei în martie 1939. Hitler, fiind sigur că Franța și Regatul Unit nu vor interveni în sprijinul Poloniei, așa cu nu interveniseră nici în
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
de succes. După părerea conducerii militare franceze, era de dorit ca aliații să aștepte până în 1941, pentru a exploata la maximum superioritatea lor economică. Pentru a răspunde amenințării germane - un atac principal în Țările de Jos, care ar fi ocolit fortificațiile de pe Linia Maginot - Gamelin avea intenția să trimită cele mai bune unități ale armatei franceze, alături de Corpul expediționar britanic, în nord, în regiunea râului Dyle, la est de Brussels. Planul original al germanilor corespundea în cea mai mare parte așteptărilor
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]