537 matches
-
în care picură stropi strălucitori din stalactitele tavanului. 109 Aceleași conducte-mpăienjenite, cu mari robinete mâncate de rugină, cu smoala și cartonul pleznite în jurul lor. Aceiași șobolani semitransparenți furișîndu-se în cotloane... Ațipisem aproape azi-noapte și începusem deja să schițez, din petele fosforescente de sub pleoape, un scenariu hidos. Mi se părea că sânt încuiat pentru totdeauna în cabina unui closet de țară. Pe pereții de scânduri văruite încremeniseră păianjeni sferici cu picioarele întinse. In tavan pâlpâia un bec chior, atârnat de o sârmă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aripii libere, iar apoi, lucrând gheboșat, tîrîndu-și burta moale pe deasupra și pe dedesubtul fluturelui, a început să-l înfășoare cu grijă în propriile lui aripi până l-a transformat într-un pachet lunguieț, din care se mai zăreau doar ochii fosforescenți și trompa răsucită. După ce a mai retezat câteva fire, monstrul a apucat pachetul de forma unui prunc înfășat și l-a târât în gaura dintre scânduri. Acolo îngerul cu ochi strălucitori, cu ochi care aruncă foc, dar învins, paralizat, doar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dispăruse. Soclul era gol, acolo, în mijlocul apei negre, dând aceeași senzație violentă, dar greu de definit, pe care ai avea-o dacă te-ai privi în oglindă și n-ai vedea pe nimeni. Conacul, cu cupola sa întunecată, cu zidurile fosforescente, cu ferestrele mute lucind fantomatic, părea mai ireal ca oricând. Curenții nopții învîrtejeau vizibil fumul alcătuirii sale. Era atât pustiu, atâta geometrie, așa atroce singurătate, că mi-am pierdut pentru câteva clipe/cu un vuiet în urechi, cunoștința. Minuscul, față
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
puțin la mănăstire începusem să mă obișnuiesc cu simplitatea curată a odăii mele și ori de câte ori îmi ridic acum privirea de pe hârtia albă a caietului în care scriu, ochii îmi sunt agresați de domeniul anarhic al culorilor din această încăpere, verdele fosforescent din frunzele uriașe de palmieri ce împodobesc pereții în tehnica depășită a suflatului vopselei în tipare de hârtie dinainte confecționate, palmierii încadrați în romburi mari de linii albastre, trunchiurile șterse sunt dispuse simetric, nu i-au încăput zugravului mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă văzu, se dădu rapid un pas înapoi și mă împușcă cu degetele arătătoare, cu degetele mari pe post de percutor - gestul obișnuit pe care-l făcea când se droga cu benzedrină. — Trebuia să ne întâlnim. Îți amintești? La lumina fosforescentă a reflectoarelor fața lui surescitată avea reflexe alb-albăstrui. — Iar eu am spus că asta-i prioritatea noastră. Îți amintești? Am privit în zare și am văzut că și alte terenuri virane erau luminate. — Este prioritatea Biroului, poate. Așa cum Junior Nash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și am învârtit o agrafă în gaura cheii, apoi am intrat. Odată ajuns înăuntru, mi-am ținut răsuflarea, așteptându-mă cumva să mă trezesc cu un câine de luptă care să-mi sară la beregată. M-am uitat la cadranul fosforescent al ceasului de la mână, mi-am zis că zece minute îmi sunt de ajuns și am mijit ochii, în căutarea unei surse de lumină. Am zărit o lampă de podea. M-am îndreptat către ea, am aprins-o și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în urmă strălucirea soarelui. Ochii lor se umplură de lumină azurie; nubianul cel tăcut ridică vâslele, care străluciră, argintii. Barca se opri în dreptul unei stânci. Gajus și tânărul Helikon săriră pe stâncă și se dezbrăcară; trupurile lor alunecară în apa fosforescentă; pielea lor umedă deveni la rându-i fosforescentă și azurie. Se mișcau în lumina aceea, se urcau pe stânci cu brațele și picioarele strălucind, alunecau din nou în apă, plutind fără să înoate, se uitau unul la altul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de lumină azurie; nubianul cel tăcut ridică vâslele, care străluciră, argintii. Barca se opri în dreptul unei stânci. Gajus și tânărul Helikon săriră pe stâncă și se dezbrăcară; trupurile lor alunecară în apa fosforescentă; pielea lor umedă deveni la rându-i fosforescentă și azurie. Se mișcau în lumina aceea, se urcau pe stânci cu brațele și picioarele strălucind, alunecau din nou în apă, plutind fără să înoate, se uitau unul la altul și se jucau, cu mișcări senzuale. Apoi se întinseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În amfiteatru este o primă victorie a sa și a noastră; a sa pentru că, iată, a reușit să țină În loc boala, ca să poată să iasă În public și a noastră pentru că putem să-l mai auzim Încă o dată. Cu ochii fosforescenți, se strecoară printre noi, care am vrea să-l atingem, dar ne este o teamă teribilă să nu luăm foc; urcă pe podium marțial și-și caută În sală un punct de sprijin. Laserele privirilor lui străpung zidul opac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o fântână (iată cum se repetă structura basmului); eram pe coborâșul dintre două coline când am văzut (În vis, bineînțeles!) un fel de țăruș cu o măciulie la cap ce se retrăgea, scurtâdu-se și lungindu-se În timp ce măciulia aceea emitea fosforescent semnale de diferite culori; apropiindu-mă, am putut vedea că era vorba despre un șarpe ce ieșea din gaura lui și mă privea țanțoș ca un cameleon ce-și schimba culorile pentru a fi cât mai atrăgător; mă ademenea, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
priză și pe lemn o să apară o vacă și un câine”. Vaca rumegă și câinele latră, spune el În timp ce stinge lumina. Vă chiorâți pe Întuneric și după multă vreme vi se pare că vedeți vaca și câinele. Parcă ar fi fosforescenți, verzulii și ar da din gură. Rumegă și latră, așa cum a spus Valerică. Dar nu se aude. Iluzia optică se petrece pe un imaș. În timp ce te roade dulcele gând al serii petrecute În fața captatorului de imagini, dacă o fi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Nici unul dintre prietenii ei nu avea mame cu păr roșu aprins care purtau numai salopete acoperite cu pete de vopsea. Și În mod sigur nu aveau mame care să vină să-i ia de la școală Într-o dubiță Volkswagen portocaliu fosforescent acoperită cu abțibilduri de la Campania pentru Dezarmare Nucleară și care apoi cântau odată cu caseta - foarte tare și foarte prost - „Big Yellow Taxi Cab“ de Joni Mitchell tot drumul până acasă. Multor adolescenți le e rușine de părinții lor și unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cum mănânc. Cu brațele încrucișate, ca o iubire în noapte. Mă oprisem acolo, pe porțiunea de asfalt stropit cu nisip, dincolo de un șir de oleandri. Priveam poarta întredeschisă, și printre zăbrelele ei, casa. Acoperișul de ardezie și pereții foarte albi, fosforescenți în claritatea luminii abia născute. Nu intrasem în casă, rămăsesem în mașină, să mă pătrundă umezeala. Trecuse o bucată de timp, nu știu cât de lungă, în care poate adormisem. Mașina Elsei era parcată sub copertina de trestie. Trupul ei stătea nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
astea sunt greutăți. Am auzit frânele scârțâind din nou, dar acum erau în spatele meu. O portieră se trânti. —Peter! Țipătul lui Madeleine se auzi în aer. Dar bineînțeles, îmi imaginam și asta. Ea dormea încă în lumina slabă a ceasului fosforescent, acoperit de o bucată de hârtie, pe care o rezemasem în fața lui și pe care era combinația de la seif. M-am sprijinit în palme pe peron, gata să mă arunc în față. Brațele din jurul gâtului meu mă strângeau de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se simți cuprins de o oboseală cumplită. Negăsind comutatorul, se trânti Îmbrăcat În patul mic, Înconjurat de umbrele roboților, avioanelor și mașinilor timpului, deasupra cărora, atârnată de plafon cu fire invizibile, se Învârtea o navă spațială enormă, strălucind În culori fosforescente, pe care curentul o făcea să se miște Încet, amenințător, Îndreptându-i vârful spre capul lui Fima, ca pe un deget acuzator. Până când Fima Închise ochii și-și spuse brusc: — Ce rost are toată vorbăria asta? Oricum zarurile au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În 1946. N-au găsit nici o scrisoare. Aveam cinci ani și jumătate, aproape că nu mi-l mai amintesc. Țin minte că fuma niște țigări ce se numeau Simon Arzt. Și mai țin minte ceasul lui: galben, pătrat, cu arătătoare fosforescente, din acelea care străluceau În Întuneric ca ochii unei fantome. Am o fotografie În care apare În uniformă britanică, dar nu prea arată a soldat, atât e de dezordonat. Și obosit. De fapt În fotografie e blond, zâmbitor, cu dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ziare din colț. Am primit chiar și un CD-ROM gratuit cu el. De altfel, nu cred că primești așa ceva de la un avocat. CD-ROM-ul ne era prezentat de un american plin de bune intenții, îmbrăcat într-un costum lucios, cu dinți fosforescenți și mult păr, care să ne facă să ne simțim bine cu noi înșine. De fapt, părea să conțină o grămadă de formulare pe care să le descărcăm, dar era o modalitate de a nu ne mai gândi doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-mă bănuitor. Du-te la munte, dar nu la o înălțime prea mare, sfârși el. Și în dimineața zilei următoare, plecai la mare. Orizontul nu-mi place decât atunci, când în haosul negru al nopții, plutesc vapoarele ca niște castele fosforescente închipuite din briliante, nemișcate parcă în mersul lor de melc. Nu de mult, în plină vară, mă aruncam cu bucurie în valurile mării, și acumă nicăieri și niciodată nu voi fi mai sigur decât aici, în înserare, la țărmul apelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sunt în orice caz firimituri din resturile ultimei rații de marș ce i-a fost repartizată. Bidonul de campanie pe jumătate gol. Ceasul său de mână marca Kienzle - cadoul primit de ziua lui de naștere de la tatăl său, avea cifre fosforescente - s-a oprit cine știe când. Ah, dacă ar avea deja de pe acum paharul acela din piele pentru dat cu zarurile și cele trei zaruri de os ce aveau să-i revină ca pradă, imediat după terminarea războiului. Cu alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de M. Lecoq, am cotrobăit prin maldăre de terfeloage prăfuite; mi-am Încordat auzul, În imense hoteluri imaginare, doar-doar voi surprinde pașii tăcuți ai unui gentleman-cambrioleur; În oribila țelină din Dartmoor, Învăluit În ceața britanică, m-a devorat marele dulău fosforescent. Ar fi de prost-gust să insist. Cititorul cunoaște antecedentele care mă acreditează: și eu am fost În Beoția. Înainte de a aborda fecunda analiză a marilor directive conținute În acest recueil, Îl rog pe cititor să-mi Îngăduie a mă felicita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tînăr plină de mirosul greu al remușcării, doresc să mă retrag altundeva, ca într-o scăpare.. Cine sînt eu? Mă întreb din nou căci nu sînt nici Judecătorul pe care-l simt încă în mine așa cum mă retrag prin grădini fosforescente. V. cel din sticlă, cu mișcări încete își eliberează umerii de ghearele păsării violet. Ea își ia zborul tăcută pierzîndu-se deasupra mării. Pereții transparenți au dispărut. Vîrstnicul se apropie de imaginea lui V. tînăr. Întinde mîna către el și cele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
În ce te privește. Nu cred că lucrezi Într-un bar deocheat. Cred că ești detectiv particular. Mă apropii de adevăr? Cafeaua din fața ei era neatinsă și se răcise. Sosiră și prăjiturile, niște chestii ciudate, chiar oribile, de culoarea vopselei fosforescente la lumina zilei, fiecare cu cîte un moț de frișcă deja apoasă. Nu-i era foame. Cu coada ochiului Încă vedea figuri care ar fi putut fi Kay. Aproape că uită de Fraser; era vag conștientă că renunțase să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-te că e spumă de baie, urăște să i se reamintească de piele. Alex o să-ți spună că detestă pastele. Îi plac, de fapt. Așa că insistă. Insistă cu blândețe. Da, poate să mănânce un „rotocol cu brânză“ - oribil, de culoare fosforescentă, nici urmă de brânză -, dar numai dacă mănâncă și o bucată de brânză adevărată. Nu, nu poate trăi doar cu porumb dulce. Sugestie: toată familia să bea ceai de rooibos (se pare că previne cancerul). I-am promis lui Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Și fără figuri, am aici un trăgaci foarte sensibil. Cu vârful pantofului, Gaie împinge automatele. Kohler culege unul dintre pistoalele mitralieră, îl pune la spate, apoi întinde mâna după celălalt. În aceeași clipă o parașută luminoasă inundă cu lumina ei fosforescent magneziană camera, orbind pentru câteva secunde pe cei din încăpere. Bubuie o împușcătură, urmată de o rafală scurtă, apoi alta, după care tăcere. Sub impactul puternic al gloanțelor șeful fusese izbit de perete. Are fața dezintegrată. Pe tapetul albastru alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui: trăgea zăvorul, ridica mușamaua, apoi capacul trapei pe care-și sprijinea scaunul și împreună coboram în pivniță; acolo păstra, ca vinul vechi în catacombe, numerele din anii ’50-’60, rezervate cunoscătorilor. Le ținea în saci etanși, numerotați cu vopsea fosforescentă. Tomescu punea câinele pe tine dacă nu-i cumpărai tot pachetul (de la el mă alesesem cu câteva zeci de dubluri, numai ca să fac rost de două-trei numere rare). Popa, în schimb, vindea doar paginile în care apărea Arthur, fantoma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]