1,308 matches
-
Fantele proto-branhiale sunt parte dintr-un sistem complicat de dezvoltare: motivul pentru care acestea au persistat. Un alt exemplu sunt dinții embrionari ai balenelor. Acestea sunt mai târziu pierdute. Filtrul balenelor este dezvoltat dintr-un țesut diferit, numit keratină. Primele fosile de balene au avut dinți, precum și fanoane. Charles Darwin a trăit într-o lume în care zootehnia și culturile domesticite au fost de o importanță vitală. În ambele cazuri, fermierii selectau pentru reproducere indivizi cu proprietăți speciale, și au împiedicat
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
Există diferențe practice Studii experimentale despre selecția artificială arată că "rata de evoluție, în experimente de selecție, este de cel puțin două ordine de mărime (adică de 100 de ori) mai mare decât orice rată văzută în natura sau în fosile". Unii au crezut că selecția artificială nu ar putea produce noi specii. Se pare că acum se poate. Specii noi au fost create de către animalele domesticite, dar detaliile nu sunt cunoscute sau nu sunt clare. De exemplu, ovinele domestice au
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
situată la o depărtare de mal între 10 și 50 de km. Temperatura apelor variază între 21 °C și 28 °C. Laguna prezintă un bogat ecosistem marin cu o mare diversitate de specii, unele dintre ele specifice acesteia. Nautilis-ul, o fosilă vie din epoca dinozaurilor, este una dintre creaturile marine care trăiește în apele din jurul Noii Caledonii, fiind unul dintre simbolurile țării. Teritoriul se bucură de un climat tropical oceanic, cu o temperatură anuală medie de 22,5 °C. Există două
Noua Caledonie () [Corola-website/Science/298489_a_299818]
-
că primii oameni au părăsit Africa abia acum 1,4 milioane de ani. În anii 1990 s-a descoperit pe teritoriul actualei Georgia craniul unui humanoid cu o vechime de 1,7 - 1,8 milioane de ani. Cele mai vechi fosile de "Homo erectus" au fost descoperite în Asia. "Omul de Java", denumit după insula unde a fost descoperit primul exemplar, datează de acum 1,7 milioane de ani, pe când "omul din Beijing", găsit în China, are o vechime de 600
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
civilizații. Dovezile arheologice sugerează o prezență umană pe teritoriul Chinei încă de acum 250.000 = 2,24 miloane de ani. O peșteră din Zhoukoudian (în apropierea Beijingului de astăzi) prezintă fosile hominide datând din perioada 680.000 - 780.000 î.Hr. Fosilele sunt ale Omului de Pekin, un exemplu de Homo erectus care utiliza focul. Situl Omul de Pekin a dat, de asemenea, resturi de Homo sapiens datând din perioada 18.000-11.000 î.Hr. Unii oameni de știință susțin că o formă
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
17 și 25 de ani la moarte, fiind totodată găsită cu resturile unui câine domestic, probabil fiind vorba de o ceremonie de înmormântare. Parcul este cunoscut pentru descoperirea unui număr nenumărat de fosile mamifere datând cu ultima perioadă glaciară. În timp ce fosilele de mamifere generează un interes semnificativ, alte fosile, inclusiv insectele fosilizate și plantele, și chiar granule de polen, sunt, de asemenea, evaluate. Aceste fosile contribuie la definirea unei imagine a ceea ce se crede a fi climatul mai rece umed din
La Brea Tar Pits () [Corola-website/Science/333726_a_335055]
-
totodată găsită cu resturile unui câine domestic, probabil fiind vorba de o ceremonie de înmormântare. Parcul este cunoscut pentru descoperirea unui număr nenumărat de fosile mamifere datând cu ultima perioadă glaciară. În timp ce fosilele de mamifere generează un interes semnificativ, alte fosile, inclusiv insectele fosilizate și plantele, și chiar granule de polen, sunt, de asemenea, evaluate. Aceste fosile contribuie la definirea unei imagine a ceea ce se crede a fi climatul mai rece umed din bazinul Los Angeles-ului, în epoca respectivă. Gropile de
La Brea Tar Pits () [Corola-website/Science/333726_a_335055]
-
este cunoscut pentru descoperirea unui număr nenumărat de fosile mamifere datând cu ultima perioadă glaciară. În timp ce fosilele de mamifere generează un interes semnificativ, alte fosile, inclusiv insectele fosilizate și plantele, și chiar granule de polen, sunt, de asemenea, evaluate. Aceste fosile contribuie la definirea unei imagine a ceea ce se crede a fi climatul mai rece umed din bazinul Los Angeles-ului, în epoca respectivă. Gropile de gudron din întreaga lume sunt neobișnuit de bogate în acumularea mai multor animale de pradă decât
La Brea Tar Pits () [Corola-website/Science/333726_a_335055]
-
bituminoase" având nuanțe de culoare cenușiu închis până la negru.Modul în care au luat naștere calcarele pot influența aspectul rocii, calcare compacte sunt cele formate prin procese chimice pe când cele de origine biogenă pot fi poroase, sau cu urme de fosile.O formă de calcar extrem de poros este varianta de calcar de apă dulce travertin (ital. "travertino" fiind descoperit lângă Tivoli, Italia) este un calcar poros de culoare gălbuie brună luând naștere lângă izvoarele cu apă hidrocarbonatate. Din cauza solubilității relativ bune
Calcar () [Corola-website/Science/305029_a_306358]
-
agricultură pentru reducerea acidității solului.Este de asemenea folosit calcarul ca îngrășământ artificial a terenurilor agricole.Formele pure de calcar sunt folosite pe scară largă de asemenea în industria chimică.Calcarul cu o structură poroasă, mai ales calcarul format din fosile, joacă un rol de o însemnătate economică imensă fiind un rezervor natural pentru zăcămintele de petrol și gaze naturale.Zăcămintele cele mai mari de pe glob și anume zăcămintele de petrol din peninsula arabică se află în straturile poroase a unui
Calcar () [Corola-website/Science/305029_a_306358]
-
dăunătoare. Ratonul ("Procyon lotor") are cea mai mare importanță pentru blana și carne sa sau ca purtător de rabie sau ca animal dăunător. Alte procionide, cum ar fi coati sau kinkaju sunt de asemenea vânate pentru carne sau blana lor. Fosilele procionidelor datează din oligocenul inferior până în prezent în America de Nord, din miocenul superior până în prezent în America de Sud, din eocenul superior până în pleistocenul inferior în Europa și din miocenul inferior până în prezent în Asia. Prin strămoșii lor se înrudesc cu ursidele și
Procionide () [Corola-website/Science/306090_a_307419]
-
este un termen care reunește într-o formă abreviată noțiunea de „diversitate geologică, geomorfologică și geografică”. Termenul, introdus în 1993, se dorește a fi un echivalent geologic al biodiversității, iar componentele sale constau din obiecte (roci, minerale, fosile, structuri cu diferite origini), fenomene și procese (de sedimentare, tectonice, vulcanice, de eroziune, de alterare la care se adaugă elemente geomorfologice, inclusiv fenomene exo și endocarstice, peisaj, situri paleontologice, stratigrafice, petrologice și mineralogice) care împreună alcătuiesc știința denumită geologie având
Geodiversitate () [Corola-website/Science/331250_a_332579]
-
aranjat plăcile pentru publicare și a alcătuit textul însoțitor. Cartea a apărut sub titlul "Plantae per Galliam, Hispaniam et Italiam observatae". În 1718 savantul a interpretat ca unul dintre primii naturaliști urmele găsite în minele de cărbune din Lyon, ca fosile de pteridofite. Mai departe a recunoscut că amoniții aparțin faunei și nu florei și a scris despre folosirea de cremene prin triburi preistorice. În același an a fost ales membru străin al Royal Society la referința botanistului și medicului irlandez
Antoine de Jussieu () [Corola-website/Science/302386_a_303715]
-
punct de vedere istoric: aici se găsesc câteva dintre cele mai importante monumente de arhitectură și arheologie din țară. Tot în Țara Hațegului a fost realizată una dintre cele mai ambițioase amenajări hidroenergetice din țară. Zona este cunoscută și pentru fosilele de dinozauri găsite aici. Țara Hațegului se află în Transilvania, la întretăierea acestei provincii istorice cu Banatul și Oltenia. Strict geografic, Țara Hațegului se suprapune peste depresiunea omonimă, mărginită, la sud, de Munții Retezat, la est și nord-est, de Munții
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
de televiziune au difuzat în ultimii ani mai multe documentare consacrate acestor dinozauri de dimensiuni reduse. Primele cercetari asupra dinozaurilor din zona Hațegului au fost facute de baronul Franz Nopcsa (1815-1904), după ce sora sa, Elek Nopcsa, a descoperit în 1895, fosilele unor reptile în jurul castelului familiei din Sânpetru. Cercetarile au fost reluate abia în anul 1977 de către paleontologul Dan Grigorescu, de la Facultatea de Geologie a Universității din București. În prezent, se cunosc zece specii diferite de dinozauri din Țara Hategului, alaturi
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
variată, dealul Mățău fiind format din conglomerate stabile, pe când partea de răsărit, către Argeșel, este afectată de alunecari de teren din cauza solului argilos. La marginea de nord a satului Suslanești se gasesc "marlauzurile" (lespezisuri), formate din șisturi oligocene, bogate în fosile de pești, frunze, pene de păsări etc. Finețea deosebită a rocilor face ca amănuntele să fie redate în cele mai mici detalii, astfel că, aceasta formă de relief a fost declarata monument al naturii. Clima este temperat-continentală, cu predominarea vânturilor
Comuna Mioarele, Argeș () [Corola-website/Science/300632_a_301961]
-
este atestată în întregul teritoriu al României actuale. Au fost descoperite numeroase unelte din creme și din cuarțit în așezări din peșteri sau terase. De asemenea, erau utilizate și unelte din os. La Ohabă Ponor s-au descoperit urme osteologice fosile ale omului. S-au găsit complexe de locuire și adăposturi-paravan, în formă de arc, pentru protecția împotriva vânturilor, de 2 metri înălțime, ridicate din oase lungi și crengi, acoperite cu piei de animale și sprijinite, la baza, cu pietre. În
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
0,5 - 1 km lățime având o suprafață de circa 84 ha și care se continuă până în lunca Șiretului. La câțiva kilometri de Municipiul Galați se află rezervatia paleontologica de la Bărboși (Tirighina) cu o suprafață de circa 1 ha, cuprinzând fosile de moluște din faza Euxinului vechi (cu aproximativ 400000 ani în urmă). De asemenea, nu departe de Galați, si anume la nord de oraș, dar pe valea Prutului, pe teritoriul comunei Tulucești, în locul numit Râpă Bălaia, se află cea de-
Județul Galați () [Corola-website/Science/296658_a_297987]
-
sudul Munților Bihor. El se înalță în hotarul satului Buceș-Vulcan, la granița dintre județele Hunedoara și Albă. Acest masiv izolat, constituit din calcare jurasice albe, reprezintă resturile unei clipe calcaroase cu caracter recifal. Calcarele de aici păstrează numeroase urme de fosile, caracteristice pentru fauna de corali, care a generat straturi uriașe în marile calde ale erei mezozoice (Marea Tetis). Masă de calcar a muntelui se înalță de la bază cu aproximativ 300 m, versantul dinspre Pasul Buceș fiind extrem de abrupt. Pe platoul
Muntele Vulcan () [Corola-website/Science/314569_a_315898]
-
Acești păianjeni sunt răspândiți cosmopolit, cu excepția Saharei Centrale și regiunilor polare. În Europa familia este reprezentată de trei specii din două genuri întâlniți în regiunile centrale și de dnord ale continentului. În prezent, familia include 55 genuri, dintre care 2 fosile, și 339 de specii descrise.
Pisauridae () [Corola-website/Science/319371_a_320700]
-
a fost un dinozaur carnivor de dimensiuni medii spre mari, unul dintre puținii de acest tip care este cunoscut bine dintr-o multitudine de rămășițe. Fosilele datează de la începutul perioadei jurasicului, acum aproape 200 de milioane de ani, ceea ce înseamnă că este unul dintre primii dinozauri de pradă mari. Este inclus în grupa ceratozaurilor. Fosilele au fost descoperite în Arizona și, posibil, în regiunea Yunnan din
Dilophosaurus () [Corola-website/Science/311852_a_313181]
-
acest tip care este cunoscut bine dintr-o multitudine de rămășițe. Fosilele datează de la începutul perioadei jurasicului, acum aproape 200 de milioane de ani, ceea ce înseamnă că este unul dintre primii dinozauri de pradă mari. Este inclus în grupa ceratozaurilor. Fosilele au fost descoperite în Arizona și, posibil, în regiunea Yunnan din China. Printre specimenele americane se numără trei exemplare conservate împreună - probabil o haită de vânătoare.
Dilophosaurus () [Corola-website/Science/311852_a_313181]
-
cu vidrele într-o familie unică - lutrele ("Lutrinae") - a durat până la sfârșitul secolului XX. În prezent "Enhydra" este totuși clasificată ca subfamilie a familiei "Lutrinae". O concluzie finală despre apartenența sistematică a vidrei de mare a fost formulată după descoperirile fosilelor "Potamotherium dubia", "Aonyx hessica" și "Enhydra reevei" din miocen și pliocen, recunoscute ca fiind asemănătoare ca formă. Unicitatea vidrelor de mare, lipsa datelor paleontologice și, prin urmare, numeroasele conflicte de opinie privind clasificarea taxonomică a vidrei de mare au adus
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
strămoș comun cu vidra obișnuită și cu cea fără gheare de est care, la fel ca vidra de mare, este clasată într-un gen aparte al subfamiliei "lutrinae". Acest strămoș, care viețuia în Eurasia, mult timp a fost considerat drept fosila "Potamotherium valletoni" din epoca miocenului, însă cercetătorii de azi consideră "Potamotherium valletoni" ca fiind doar un element de legătură și deplasează timpul caracteristic strămoșului lutrelor în miocenul timpuriu. Se consideră că migrația lutrelor (și, în particular, a vidrelor de mare
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
egal cu 1600-1800 cm³ (mai mare decât media europenilor actuali). Înălțime medie 180 cm și mai mult. Numele provine de la peștera Cro-Magnon, din Franța, unde în 1868 au fost descoperite mai multe schelete de oameni cu arme din paleoliticul superior. Fosile de Cro-Magnon au fost desemenea descoperite în: Africa - Cape Flets, Fish Hoek, Nazlet Hater, în Europa - Capela Combinate, Mladeč, Předmostí. Trăiau în comunități de 15-30 de oameni și pentru prima dată în istorie au creat așezări. Locuințe erau peșterile, corturi
Omul de Cro-Magnon () [Corola-website/Science/325807_a_327136]