KorAP: Find »[drukola/base=fotografic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...191 >

4,760 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344

pe peliculă, au dimensiuni reduse și sunt ușor de transportat. Calitatea deosebită a opticii și folosirea filmelor fotografice tot mai performante fac să fie folosite atât de profesioniști (în fotojurnalism, fotografie artistică, științifică etc.), cât și de majoritatea amatorilor. Filmele fotografice înguste sunt vândute în casete metalice care le asigură protecția la lumină și au pe margine perforații, pentru a se asigura deplasarea lor cadru cu cadru în aparatul foto. Trebuie să menționăm că, în ultimii ani, aparatele digitale pentru amatori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
de fotografiat" După cum aminteam mai devreme, dacă introducem o lentilă convergentă în orificiul camerei obscure, calitatea imaginii proiectate pe planul opus se îmbunătățește considerabil. La aparatele foto, deoarece imaginea dată de o singură lentilă convergentă este nesatisfăcătoare, se folosesc obiectivele fotografice, care conțin grupuri de lentile convergente și divergente, grupate în diferite moduri. În acest fel, imaginea obținută are o calitate mult mai bună. Obiectivele sunt fixate pe cutia aparatului prin diverse tipuri de montură (pe filet sau pe baionetă), o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
imaginea obținută are o calitate mult mai bună. Obiectivele sunt fixate pe cutia aparatului prin diverse tipuri de montură (pe filet sau pe baionetă), o condiție importantă fiind aceea ca axa optică a obiectivului să fie perpendiculară pe planul peliculei fotografice. Lentile convergente și divergente. Formarea imaginilor prin lentile O lentilă convergentă este caracterizată de faptul că toate razele incidente, paralele cu axul optic al acesteia, sunt concentrate într-un punct fix, numit focar și aflat pe axul optic. Lentilele convergente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
de 1, cu atât obiectivul este mai luminos și putem face fotografii în locuri cu lumină slabă sau atunci când subiectele se deplasează cu viteză mare. Obiectivul aparatului de fotografiat controlează următoarele funcții: - claritatea imaginii; - cantitatea de lumină care impresionează pelicula fotografică; - unghiul de câmp; - profunzimea de câmp a imaginii fotografice. Din punct de vedere structural, obiectivele clasice au două inele: inelul distanțelor (pentru controlul clarității imaginii) și inelul diafragmei (pentru controlul diametrului fantei de lumină care trece prin obiectiv) (figura 2

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
putem face fotografii în locuri cu lumină slabă sau atunci când subiectele se deplasează cu viteză mare. Obiectivul aparatului de fotografiat controlează următoarele funcții: - claritatea imaginii; - cantitatea de lumină care impresionează pelicula fotografică; - unghiul de câmp; - profunzimea de câmp a imaginii fotografice. Din punct de vedere structural, obiectivele clasice au două inele: inelul distanțelor (pentru controlul clarității imaginii) și inelul diafragmei (pentru controlul diametrului fantei de lumină care trece prin obiectiv) (figura 2.6). La obiectivele cu focală variabilă și zoom, există

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
La obiectivele cu focală variabilă și zoom, există și un inel de modificare a distanței focale. Luminozitatea și distanța focală a obiectivului sunt inscripționate pe partea sa frontală. 2.2.1. Claritatea imaginiitc "2.2.1. Claritatea imaginii" Claritatea imaginii fotografice (mai precis, a subiectului pe care dorim să-l focalizăm) presupune modificarea poziției obiectivului față de planul fix al peliculei foto, în așa fel încât acesta să coincidă cu planul-imagine din figura 2.5. La aparatele de format îngust (35 mm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
aspect despre care vom vorbi mai târziu. Pe obiectiv există un reper în funcție de care se reglează atât valorile diafragmei, cât și cele ale distanței de focalizare. Controlul clarității imaginii se face prin vizorul aparatului foto. Fig. 2.6. Inelele obiectivului fotografic clasic 2.2.2. Cantitatea de lumină ce impresionează pelicula fotograficătc "2.2.2. Cantitatea de lumină ce impresionează pelicula fotografică" Condițiile diferite de iluminare a subiectelor de fotografiat impun un control riguros al cantității de lumină, pentru a obține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
cele ale distanței de focalizare. Controlul clarității imaginii se face prin vizorul aparatului foto. Fig. 2.6. Inelele obiectivului fotografic clasic 2.2.2. Cantitatea de lumină ce impresionează pelicula fotograficătc "2.2.2. Cantitatea de lumină ce impresionează pelicula fotografică" Condițiile diferite de iluminare a subiectelor de fotografiat impun un control riguros al cantității de lumină, pentru a obține o expunere corectă. După cum am menționat și în capitolul introductiv, această cerință se realizează prin modificarea parametrilor obturatorului, precum și a diametrului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
valoarea selectată doar în momentul în care apăsăm butonul de declanșare. Distanța focală și deschiderea relativă maximă (luminozitatea) obiectivului sunt inscripționate, în majoritatea cazurilor, pe partea frontală a obiectivului. Ochiul uman Ochiul poate fi luat drept model pentru formarea imaginilor fotografice și cinematografice. Anatomic, globul ocular are o formă aproape sferică și este înconjurat de o membrană de protecție numită sclerotică. În partea frontală, această membrană formează corneea transparentă, cu o grosime de 2 mm. Globul ocular se împarte în două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
Se măsoară în grade și se află în strânsă relație cu distanța focală. Cu cât distanța focală crește, cu atât unghiul de câmp scade (figura 2.10). Fig. 2.10. Unghiul de câmp al obiectivului În funcție de unghiul de câmp, obiectivele fotografice se clasifică în obiective normale, superangulare și teleobiective. O categorie specială de obiective sunt cele cu focală variabilă, care se mai numesc și zoom-uri. Analizând tabelul de mai sus, observăm că tipul obiectivului este dat nu numai de distanța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
unei cantități de lumină spre margini sunt legate de formula optică a obiectivului, precum și de fenomenului de vignetare (înnegrire a marginilor cadrului). Aberațiile optice ale lentilelor și obiectivelor foto Defectele imaginii formate de o lentilă convergentă sau de un obiectiv fotografic se numesc aberații optice. Principalele aberații optice sunt: - aberația de sfericitate (o lentilă convergentă are cel puțin o suprafață sferică, fapt care face ca razele de lumină marginale să fie concentrate în puncte diferite, imaginea pierzând astfel din claritate); - aberația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
unei lentile covergente, din cauza formei sferice a suprafeței acesteia); - astigmatismul (radiațiile luminoase care cad oblic pe obiectiv nu vor fi concentrate în focar, ci într-un punct mai depărtat, fapt care duce la pierderea clarității imaginii); - coma (apariția pe pelicula fotografică a unei pete iluminate neuniform, atunci când subiectul fotografiat comportă puncte luminoase izolate). 2.2.4. Profunzimea de câmp a obiectivelortc "2.2.4. Profunzimea de câmp a obiectivelor" Distanța minimă la care putem focaliza cu un obiectiv se numește distanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
orientativ, mărimea profunzimii de câmp, în funcție de diafragma aleasă și de distanța subiectului față de aparat. 2.3. Sistemul de obturaretc "2.3. Sistemul de obturare" Sistemul de obturare al aparatului de fotografiat asigură trecerea controlabilă a luminii prin orificiu către pelicula fotografică. Gama de timpi de expunere s-a lărgit continuu, ajungându-se astăzi să fie construite obturatoare care dau timpi de la 1/10.000 s (a zecea mia parte dintr-o secundă) până la câteva minute. La aparatele clasice, sistemul de obturare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
cromatică sau cu ajutorul altor semne distinctive (figura 2.21). În funcție de poziția în interiorul aparatului de fotografiat, obturatoarele pot fi centrale sau focale. Obturatoarele centrale sunt situate în interiorul obiectivului, cât mai aproape de centrul optic al acestuia. Sunt folosite în special la aparatele fotografice de format mediu și mare, deoarece, din cauza dimensiunii sporite a perdelelor obturatorului, comandarea lor mecanică este dificilă. Avantajele principale ale acestui tip de obturator sunt acelea că nu introduc distorsiuni ale imaginilor obiectelor aflate în mișcare și că se pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
orice timp de expunere. Printre dezavantaje s-ar putea număra iluminarea mai puternică în centrul imaginii. Fig. 2.21. Pinionul timpilor de expunere la aparatul Pentacon Six TL Obturatoarele focale se află în fața planului de focalizare, unde este situată pelicula fotografică. Ele sunt compuse dintr-un sistem de perdele metalice sau din pânză (figura 2.22). În cazul acestora din urmă, obturatorul conține o perdea de deschidere și una de închidere, ambele derulându-se succesiv prin fața cadrului de expunere. În momentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
o perdea de deschidere și una de închidere, ambele derulându-se succesiv prin fața cadrului de expunere. În momentul în care apăsăm butonul de declanșare, prima perdea (de deschidere) se deplasează din fața cadrului de expunere, permițând astfel luminii să impresioneze pelicula fotografică. După scurgerea timpului de expunere selectat, a doua perdea (de închidere) se deplasează la rândul ei și obturează cadrul de expunere. Modul de funcționare al obturatoarelor focale Pentru a obține timpi de expunere mici, de ordinul sutimilor de secundă, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
Modul de funcționare al obturatoarelor focale Pentru a obține timpi de expunere mici, de ordinul sutimilor de secundă, se folosește următorul artificiu: perdeaua de închidere este activată înainte ca perdeaua de deschidere să își termine deplasarea. În acest fel, pelicula fotografică este expusă la lumină printr-o fantă în mișcare, a cărei lățime va determina timpul de expunere corespunzător. Cu cât fanta este mai îngustă, cu atât timpul va fi mai mic. Spre exemplu, dacă fanta are o lățime de jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
vede o singură imagine, și nu mai multe obiecte situate în spațiu. Dezavantajele principale sunt luminozitatea scăzută a imaginii, ceea ce necesită folosirea tradiționalei „draperii negre”, faptul că imaginea este inversată și manipularea dificilă a casetei în care se află pelicula fotografică. Acest sistem este folosit la aparatele de format mare (figura 2.23). Fig. 2.23. Vizare directă prin geam mat b) Vizare directă prin obiectiv, oglindă la 45° și geam mat (SLR - single-lens reflex) Imaginea dată de obiectiv este reflectată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
se poate vedea de sus în jos, situație dificilă pentru fotografierea subiectelor aflate în mișcare. Pentru rezolvarea acestui inconvenient, aparatele de fotografiat au fost dotate cu o pentaprismă. La aparatele SLR, oglinda la 45° basculează exact în momentul expunerii peliculei fotografice (figura 2.24). Este cea mai folostă metodă de vizare pentru aparatele de format îngust. Fig. 2.24. Vizare directă prin obiectiv (SLR) c) Vizare prin obiectiv paralel, oglindă la 45° și geam mat (TLR - twin-lens reflex) Acest tip de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
descărcate în computer. Evident, și prețul acestora este extrem de ridicat. Fig. 2.30. Placa presoare a filmului Fig. 2.31. Caseta de film pentru aparatul Hasselblad 2.6. Dispozitive auxiliare și accesoriitc "2.6. Dispozitive auxiliare și accesorii" O cameră fotografică pentru amatori este o cutie compactă cu puține butoane și accesorii, ce asigură realizarea facilă a unei fotografii fără pretenții. Dacă fotograful dorește să controleze cât mai mulți parametri ai fotografierii, atunci el trebuie să se orienteze către o cameră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
accesoriile de lovituri, umezeală, praf etc. 2.6.1. Filtrele pentru obiectivetc "2.6.1. Filtrele pentru obiective" Filtrele sunt utilizate pentru protecția lentilei frontale a obiectivului și pentru a obține o serie de modificări tonale sau cromatice pe pelicula fotografică. Majoritatea filtrelor sunt realizate din sticlă specială sau din folii de gelatină și se montează în fața obiectivului pe suporți speciali ori sunt înfiletate pe obiectiv. Funcționarea filtrelor se bazează pe modul în care se comportă culorile complementare. Astfel, un filtru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
ordinul fracțiunilor de miimi de secundă, deci mult mai reduse decât timpii uzuali folosiți în fotografiere). Primele tipuri de flash foloseau pulberi explozive, care, odată aprinse, produceau o „explozie luminoasă” ce oferea lumina adițională necesară unei expuneri corecte a peliculei fotografice. Astăzi sunt folosite pe scară largă flash-urile electronice, care conțin o lampă alimentată de baterii cu un timp relativ lung de funcționare, permițând câteva mii de declanșări. Problema principală a flash-urilor electronice este sincronizarea acestora cu obturatorul. Astfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
permițând câteva mii de declanșări. Problema principală a flash-urilor electronice este sincronizarea acestora cu obturatorul. Astfel, descărcarea luminoasă a flash-ului trebuie să aibă loc numai în momentul în care perdelele obturatorului sunt deschise, doar în acest fel pelicula fotografică putând fi expusă cu lumina adițională. În prezent, acest lucru se realizează prin atașarea flash-ului pe aparatul foto printr-o „talpă”, hot shoe, ce are unul sau mai multe contacte electrice care permit comandarea activării flash-ului în momentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
SLR. Sistemul ETTL îi permite să controleze dozarea automată a luminii și focalizarea pe subiect. Flash-urile sunt folosite atât de amatori, cât și de profesioniști. Iată câteva situații și principii care, dacă sunt respectate, conduc la obținerea unor imagini fotografice de o calitate sporită: - nu se recomandă folosirea flash-urilor la fotografierea unui subiect mai apropiat de 2 metri, deoarece există riscul „arderii” (supraexpunerii) acestuia; - la subiectele care se desfășoară în profunzime, din pricina scăderii exponențiale a luminii flash-ului odată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
care vor asigura o distribuție unitară a luminii pe subiect. Iluminarea pe fond deschis se realizează similar, cu condiția ca razele surselor de lumină să nu cadă pe fundal, ci doar pe subiect. 3. Expunerea filmului fotografictc "3. Expunerea filmului fotografic" Cel mai important lucru pentru a obține o fotografie bună este acela de a avea un negativ bine expus și developat. Pentru o expunere corectă a peliculei fotografice, trebuie să reglăm cantitatea de lumină care o impresionează. Un negativ bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]