944 matches
-
Punctele arată când fotonii sunt recepționați de pe Lună. Linia neagră arată că un un mare număr de fotoni sunt recepționați la un anumit moment, de unde rezultă că aceștia s-au reflectat pe ceva destul de mic (cu dimensiunea sub un metru). Fotonii reflectați pe suprafața Lunii revin într-o gamă de timp mult mai largă (întregul domeniu vertical al graficului corespunde unui domeniu de doar 30 meters). Concentrarea fotonilor la un anumit moment de timp apare când laserul este orientat spre locurile
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
aceștia s-au reflectat pe ceva destul de mic (cu dimensiunea sub un metru). Fotonii reflectați pe suprafața Lunii revin într-o gamă de timp mult mai largă (întregul domeniu vertical al graficului corespunde unui domeniu de doar 30 meters). Concentrarea fotonilor la un anumit moment de timp apare când laserul este orientat spre locurile de aselenizare ale misiunilor Apollo 11, 14, sau 15; oriunde în alte locuri, se observă o distribuție uniformă a acestora. Reflectoarele Apollo sunt încă în uz. Strict
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
Apoi, Albert Einstein, cu scopul de a explica efectul fotoelectric raportat de către Heinrich Hertz in 1887, a postulat în concordanță cu ipoteza lui Max Planck că lumina însăși este constituită din particule cuantice individuale, care în 1926 au fost denumite fotoni de către Gilbert N. Lewis. Efectul fotoelectric a fost observat la lumina unei frecvențe de undă pe anumite materiale, cum ar fi metalele, care făcea ca electronii să fie scoși din aceste materiale numai în cazul în care lumina energiei cuantice
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
greu fuzibil, cu număr atomic mare). În urma ciocnirii unui electron cu un atom de metal, electronul va intra într-unul din straturile superioare de electroni ale atomului, unde va expulza pe alt electron. În urma acestui fenomen, va fi produs un foton de radiație X. Are rolul de a mări tensiunea rețelei de alimentare peste 10 kilovolți, pentru ca radiațiile produse de tub să poată pătrunde prin învelișul de sticlă al tubului. Are rolul de a încălzi filamentul de tungsten al tubului, pentru ca
Aparat Röntgen () [Corola-website/Science/305639_a_306968]
-
la nivelul particulelor obișnuite. Până în prezent, există două efecte care se propagă aparent cu o viteză mai mare decât lumina: Unitatea Alcubierre (sau Unitatea Warp) și traversarea unei găuri de vierme , iar tahionul ar putea fi un al treilea. Un foton ce străbate o barieră cuantică (de potențial) prin efectul de tunel se deplasează aparent mai repede decât lumina. La fel, prin efectul EPR, doi fotoni proveniți de la o aceeași sursă se comportă într-o manieră corelată, continuă să interacționeze și
Tahion () [Corola-website/Science/302560_a_303889]
-
și traversarea unei găuri de vierme , iar tahionul ar putea fi un al treilea. Un foton ce străbate o barieră cuantică (de potențial) prin efectul de tunel se deplasează aparent mai repede decât lumina. La fel, prin efectul EPR, doi fotoni proveniți de la o aceeași sursă se comportă într-o manieră corelată, continuă să interacționeze și după emisie. Dacă unul dintre ei suferă o schimbare a stării, ea va fi preluată automat de celălalt, iar interacțiunea pare a fi instantanee. În ceea ce privește
Tahion () [Corola-website/Science/302560_a_303889]
-
O soluție, aceea a criptografiei cu cheie publică, se bazează pe anumite probleme matematice complexe că timp de calcul (cum ar fi factorizarea numerelor întregi), pe când criptarea cuantică se bazează pe legile mecanicii cuantice. Dispozitivele care folosesc criptarea cuantică utilizează fotoni individuali, si se bazează fie pe principiul lui Heisenberg sau pe principiul legăturii cuantice. Incertitudine: Actul de a măsura este o parte integrantă a mecanicii cuantice, nu doar un proces extern și pasiv, ca în cazul fizicii clasice. Este deci
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
sau pe principiul legăturii cuantice. Incertitudine: Actul de a măsura este o parte integrantă a mecanicii cuantice, nu doar un proces extern și pasiv, ca în cazul fizicii clasice. Este deci posibil să se codeze informația în anumite proprietăți ale fotonului, astfel încât orice efort de a le monitoriza le modifică într-un mod ușor de detectat. Acest efect apare din cauza că în teoria cuantică, anumite perechi de proprietăți fizice sunt complementare, în sensul că măsurarea uneia dintre aceste proprietăți o modifică
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
în sensul că măsurarea uneia dintre aceste proprietăți o modifică pe cealaltă. Acest fenomen este cunoscut că principiul incertitudinii al lui Heisenberg. Cele două proprietăți complementare care sunt des folosite în criptarea cuantică sunt cele două tipuri de polarizare a fotonului, de exemplu liniară (vertical/orizontal) sau diagonală (la 45 și 135 de grade). Legătură: Este o stare a doua sau mai multe particule cuantice (de exemplu fotoni) în care multe din proprietățile lor fizice sunt puternic corelate. Particulele legate nu
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
sunt des folosite în criptarea cuantică sunt cele două tipuri de polarizare a fotonului, de exemplu liniară (vertical/orizontal) sau diagonală (la 45 și 135 de grade). Legătură: Este o stare a doua sau mai multe particule cuantice (de exemplu fotoni) în care multe din proprietățile lor fizice sunt puternic corelate. Particulele legate nu pot fi descrise specificând stările individuale ale particulelor, deoarece acestea pot să conțină informație într-un mod care nu poate fi accesat prin experimente făcute asupra vreuneia
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
asupra vreuneia dintre ele în particular. Acest fenomen se produce indiferent de distanță dintre particule. Pe baza acestor două proprietăți neintuitive ale mecanicii cuantice (incertitudinea și legătura), au fost inventate două tipuri de protocoale de criptare cuantică. Primul folosește polarizarea fotonilor pentru a codifică biții de informație și se bazează pe natură aleatoare a fizicii cuantice pentru a evita interceptarea mesajului. Al doilea folosește fotoni legați pentru a codifică biți, si se bazează pe faptul că informația apare doar dupa măsurători
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
incertitudinea și legătura), au fost inventate două tipuri de protocoale de criptare cuantică. Primul folosește polarizarea fotonilor pentru a codifică biții de informație și se bazează pe natură aleatoare a fizicii cuantice pentru a evita interceptarea mesajului. Al doilea folosește fotoni legați pentru a codifică biți, si se bazează pe faptul că informația apare doar dupa măsurători făcute de părțile ce comunica. Fotoni polarizați - Charles H. Bennett și Gilles Brassard (1984) Această metodă de criptare folosește pulsuri de lumină polarizată, cu
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
informație și se bazează pe natură aleatoare a fizicii cuantice pentru a evita interceptarea mesajului. Al doilea folosește fotoni legați pentru a codifică biți, si se bazează pe faptul că informația apare doar dupa măsurători făcute de părțile ce comunica. Fotoni polarizați - Charles H. Bennett și Gilles Brassard (1984) Această metodă de criptare folosește pulsuri de lumină polarizată, cu un singur foton în fiecare puls. Să presupunem două tipuri de polarizare, liniară și circulară. Polarizarea liniară poate fi verticală sau orizontală
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
a codifică biți, si se bazează pe faptul că informația apare doar dupa măsurători făcute de părțile ce comunica. Fotoni polarizați - Charles H. Bennett și Gilles Brassard (1984) Această metodă de criptare folosește pulsuri de lumină polarizată, cu un singur foton în fiecare puls. Să presupunem două tipuri de polarizare, liniară și circulară. Polarizarea liniară poate fi verticală sau orizontală iar cea circulară poate fi în sens trigonometric sau invers. Orice fel de polarizare a unui foton poate codifică un bit
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
polarizată, cu un singur foton în fiecare puls. Să presupunem două tipuri de polarizare, liniară și circulară. Polarizarea liniară poate fi verticală sau orizontală iar cea circulară poate fi în sens trigonometric sau invers. Orice fel de polarizare a unui foton poate codifică un bit de informație, de exemplu polarizarea verticală pentru 0 și cea orizontală pentru 1 sau sens trigonometric pentru 1 și invers pentru 0. Pentru a genera o cheie aleatorie, emițătorul trebuie să folosească polarizarea orizontală și verticală
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
folosită de fapt pentru fiecare puls (emițătorul nu poate să îi spună pur și simplu pentru că și acest mesaj ar putea fi interceptat). În orice caz, receptorul poate să ghicească (și în 50% din cazuri va ghici corect). După recepționarea fotonilor, astfel încât nimeni nu mai poate să-i măsoare, emițătorul îi poate spune unde a ghicit și unde nu. Metodă Ekert folosește perechi de fotoni legați. Aceștia pot fi emiși de emițător, de receptorul autorizat sau de o terță parte, deși
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
orice caz, receptorul poate să ghicească (și în 50% din cazuri va ghici corect). După recepționarea fotonilor, astfel încât nimeni nu mai poate să-i măsoare, emițătorul îi poate spune unde a ghicit și unde nu. Metodă Ekert folosește perechi de fotoni legați. Aceștia pot fi emiși de emițător, de receptorul autorizat sau de o terță parte, deși în acest caz se pune problema certificării lor. În orice caz, fotonii sunt distribuiți astfel încât cei doi agenți care comunică să primească câte un
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
spune unde a ghicit și unde nu. Metodă Ekert folosește perechi de fotoni legați. Aceștia pot fi emiși de emițător, de receptorul autorizat sau de o terță parte, deși în acest caz se pune problema certificării lor. În orice caz, fotonii sunt distribuiți astfel încât cei doi agenți care comunică să primească câte un foton. Metodă se bazează pe trei proprietăți ale legăturii cuantice. În primul rând, se pot produce stări legate care sunt perfect corelate, în sensul că dacă cei doi
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
legați. Aceștia pot fi emiși de emițător, de receptorul autorizat sau de o terță parte, deși în acest caz se pune problema certificării lor. În orice caz, fotonii sunt distribuiți astfel încât cei doi agenți care comunică să primească câte un foton. Metodă se bazează pe trei proprietăți ale legăturii cuantice. În primul rând, se pot produce stări legate care sunt perfect corelate, în sensul că dacă cei doi agenți testează polarizarea verticală sau orizontală a particulelor lor, vor obține rezultate opuse
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
schimbate să fi fost interceptate de o terță parte, care va ști astfel că cheile au fost schimbate și cei doi agenți care comunicau "mint". În criptarea cuantică, atacul tradițional cu "intermediar" este imposibil din cauza principiului incertitudinii. Orice interceptare a fotonilor duce inevitabil la modificarea proprietăților lor, dacă se folosește un detector incorect. De asemenea nu se pot reemite electronii, deoarece asta ar duce la erori inacceptabile. În cazul folosirii metodei de criptare cu electroni legați, ei sunt aproape imposibil de
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
ar slabi "legătură" atât de mult încât acest lucru s-ar detecta imediat. Atacul cu "intermediar" nu poate fi folosit pentru că ar fi nevoie de măsurarea unui electron legat, ceea ce l-ar modifică și pe celălalt, urmată de reemiterea ambilor fotoni, lucru imposibil după legile mecanicii cuantice. Din cauza faptului că o linie de fibră optică e necesară între cei doi agenți care folosesc criptarea cuantică, întreruperea comunicației poate fi făcută foarte usor tăind linia sau, măi discret, încercând interceptarea informației transmise
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
unde transversale și nu longitudinale. În cadrul tezei sale de doctorat, "Recherches sur la théorie des quanta", susținută în 1924, Louis de Broglie formulează ipoteza dualității luminii. Einstein explică, în 1905, efectul fotoelectric (descoperit în 1887 de către Heinrich Hertz) susținând existența fotonilor. În 1947, Dennis Gabor formulează principiile holografiei. Primul dispozitiv de producere a laserului (ale cărui baze teoretice fuseseră realizate de Einstein încă din 1916) este realizat în 1960 de către Theodore Maiman (1927 - 2007), moment începând cu care holograma își găsește
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
, notată cu formula 1, este o constantă fizică fundamentală care reprezintă unitatea naturală de acțiune (energie × timp) în mecanica cuantică. Ea a fost introdusă de Max Planck ca factor de proporționalitate între energia și frecvența unui foton, conform relației formula 2 În calculele teoretice se folosește curent constanta Planck redusă (numită și constanta Dirac) formula 3 (pronunțare "h barat"), care este factorul de proporționalitate între energie și frecvența unghiulară (pulsație): formula 4 are dimensiune de energie înmulțită cu timp, care
Constanta Planck () [Corola-website/Science/308369_a_309698]
-
a stat la baza legii lui Planck privind radiația corpului negru a fost că radiația electromagnetică emisă de un corp negru poate fi modelată ca o mulțime de oscilatori armonici cu energie cuantificată de forma: formula 9 este energia cuantificabilă a fotonilor de radiație cu frecvența (Hz) de formula 10 sau viteza unghiulară (rad/s) de formula 11 (omega). Acest model s-a dovedit extrem de precis, dar a furnizat un punct de blocaj intelectual pentru teoreticienii care nu înțelegeau de unde a apărut cuantificarea energiei
Constanta Planck () [Corola-website/Science/308369_a_309698]
-
administrează intravenos într- o singură doză . Pentru a facilita injectarea , soluția poate fi diluată cu soluție injectabilă de clorură de sodiu 0. 9 % g/ v . Pentru o interpretare optimă a imaginilor este necesară SPECT ( Tomografia Computerizată cu Emisie Singulară de Foton ) , efectuată după 2 până la 4 ore după injecția cu 99mTc- depreotid . Dozajul pentru adulți Dozajul recomandat este de aproximativ 47 micrograme de depreotid ( un flacon ) marcat cu 555- 740 MBq de technețiu- 99m . Dozajul pentru vârstnici ( > 65 ani ) Rezultatele
Ro_674 () [Corola-website/Science/291433_a_292762]