4,726 matches
-
incontestabilă noutate verbală, în conținut diferențierea ei se arată totală. Poezia lui Barbu nu era nici pur formală ca cea a lui Heredia, nici îmbibată de recele pesimism al poeziei lui Leconte de Lisle, sub forma ei, geologică aproape, se frământă un suflet înflăcărat, lavă incandescentă, care prin nostalgia sferelor senine își aruncă prin spații tentacolele lichide...(E. Lovinescu -Critice...) Tot el remarcă dualitatea dinamic-static, temă reluată și de Vianu: „Asemenea zeului Ianus el are două fețe. O dualitate fundamentală o
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1458286617.html [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
să ne grăbim să umplem viața noastră de rost, un rost pentru care ar merita să trăiești și să mori. - În altă ordine de idei, aș dori să continuăm dialogul nostru de suflet cu o întrebare care cred eu că frământă pe mulți dintre tineri, și nu doar pe tineri, și anume: De ce Evanghelia, de ce Iisus Hristos prin viața Lui, prin cuvintele Lui ne smintește pe noi? - Iisus Hristos de multe ori și-a atenționat ucenicii, și prin ei pe noi
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_parintele_ieromonah_savatie_bastovoi_p_i_.html [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
mie foaia aia?”. Și el a înțeles mai bine ce este spovedania decât preotul. Pentru că el avea „ceva anume” să-i spună Domnului. Acest „ceva anume”, care poate să fie o ciudățenie de spovedanie, nu după carte, dar care îl frământa pe el îi va descoperi inima lui, o va limpezi și Domnul îi va da vederea altora, dar să-și urmeze glasul lăuntric și așa să crească întru acest glas, care este glasul Duhului Sfânt din Botez, care strigă în
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_parintele_ieromonah_savatie_bastovoi_p_i_.html [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
suferința noastră. Încet, încet vălul întunecat al nopții a coborât peste oraș,iar noi ne-am culcat pentru că a doua zi urmau analizele și alte proceduri pe care nu le cunoșteam.Mult timp am stat cu ochii deschiși în întuneric frământată de gânduri.Într-un târziu moș Ene a venit și peste genele mele și somnul odihnitor m-a cuprins și am adormit. Raza soarelui destul de timidă mi-a mângâiat pleoapele închise și m-am trezit..O nouă zi ,noi experiențe
PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ŞI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEŢII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1411764412.html [Corola-blog/BlogPost/368403_a_369732]
-
zarvă-n cap. Parcă nu ar fi destul, când mintea-mi scârție rău, peste ochi se-adună ceață, vine-n minte gând nătâng: Scoală-te! E dimineață! Of! Și am atâtă treabă! Nu știu cum să mai răzbesc, noian de gânduri mă frământă. Ce? Gânduri? Nu, nu din nou! Între NU și DA E simplu să spui... NU! E simplu să spui... DA! Dar ce te faci atunci, când rațiunea țipă " Nu!" și inima se zbate, strigând ca o nebună, "Da!"? Încerci să
....SĂ MAI ŞI ZÂMBIM! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1420312238.html [Corola-blog/BlogPost/357817_a_359146]
-
Autorului Un pas, o clipă, doar o clipă desparte lacrima de-aripă Zborul se frânge-așa ușor, când din suspin se naște-un dor. În zâmbetul de fericire, suspinu-n taină se-nfiripă, Speranța moare câte-un pic, când cerul mai frământ-un nor. Le am pe amândouă-n brațe, la o distanță de-o secundă, Se întâlnesc arareori, din când în când doar într-un pas; Și la răscruci de-o întrebare, incertitudini mă inundă Și nu știu de-i speranță
YNG ŞI YANG de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/violetta_petre_1461164951.html [Corola-blog/BlogPost/381901_a_383230]
-
venea de prin stufărișiul în care acestea viețuiau. Ajuns apoi la pontonul dormitor, se culca în cabina sa dormind dus legănat fiind de valurile Dunării, și asta atunci când putea să doarmă, erau și nopți când stătea ore în șir treaz frământat de gânduri negre. Apoi urma o nouă zi de muncă și iar seara. Iar el își freca mereu cu nerăbdare mâinile în așteptarea zilei de salariu gândindu-se la cheful pe care avea să-l tragă. Dacă nu ar fi
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1486119742.html [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
momentul în care Mircea o pătrunse cu toată vigoare de care era capabil un bărbat ca el. Mâinile sale puternice o trăgeau și o împingeau deasupra sa, mișcându-se în sus și în jos, ea contribuind cu rotirile din bazin, frământând vigoarea ascunsă în adâncul tainic al corpul său. De plăcere Săndica parcă intrase în transă. Simțea că dacă continua va leșina. Privea tavanul cu ochii larg deschiși și își continua jocul trupului său deasupra bărbatului, după legi necunoscute și nescrise
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1402569543.html [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
neam cu toate elementele sale componente. Opera sa poetică scrisă în țară și apoi în Spania sau America o confirmă. Corespondența purtată de acesta cu personalități culturale ale vremii și publicată de Ion Cristofor, ca inedite, conturează o personalitate puternică frământată atât de soarta țării, dar și de sănătatea sa, care, până la urmă îi permite să-și încheie opera. Departe de țară recreează propriul său poem "Eminescu" pentru care a vărsat "multe lacrimi fierbinți într-un cinstirea acelui care a fost
ION CRISTOFOR-ARON COTRUŞ, EXILATUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Ion_cristofor_aron_cotrus_exilatul.html [Corola-blog/BlogPost/350960_a_352289]
-
vântul rece-mi cântă la ureche, Ca o vioară fară de arcuș... Mă iartă toamnă că puțin mi-ești dragă... Doar trena ta de frunze mă încântă... În mine intri și mă lași fără de vlagă, Și gânduri negre mintea îmi frământă. Mi-e jale de pădurea ruginită, De tot ce a fost viu și-acum e mort.. Mă iartă, toamnă rece,-ngălbenită, Că eu venirea ta, nu o suport... De-ai fi venit și-ai fi lăsat să cânte, Și mierle
MĂ IARTĂ, TOAMNĂ... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1475701216.html [Corola-blog/BlogPost/384327_a_385656]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > POETUL Autor: Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 1615 din 03 iunie 2015 Toate Articolele Autorului În camera de trei pe patru Stă poetul necăjit, Îl frământă gândul aspru De trăiește sau de-a murit. Strânge-al lui condei în mână Și-adună gândurile-și greu, În mult prea slaba lui lumină Își scrie versul mai mereu. Pe-o coală albă de hârtie Ce stă pe masa
POETUL de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 by http://confluente.ro/beatrice_lohmuller_1433285279.html [Corola-blog/BlogPost/362262_a_363591]
-
niciodată și, cîte or fi, multe sau puține, ea trebuia să se bucure de ele. Căpitanul, pe care ea uitase și să-l întrebe cum îl cheamă, conducea încet, circulația era intensă și apoi nici nu se grăbea, pentru că era frămîntat de gînduri și voia să prelungească parcă la nesfîrșit acele clipe de care avea el nevoie pentru a-și face lumină în minte. Ce era cu fata aia de lîngă el, uluitor de frumoasă și strălucitoare, puternică și perseverentă, care
PZRFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 53-54 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Pzrfumul_papusilor_de_portelan_53_54_ioan_lila_1341239601.html [Corola-blog/BlogPost/356745_a_358074]
-
în viață”. Nesomnul aducea desigur cu el oboseala ce semăna cu un drum spre prăbușire, spre moarte... Oboseala cu stările ei negative ce „separă pe om de lume și de lucruri”. Și, spune Cioran către finalul cărții, „după ce te-ai frământat ca un nebun să rezolvi toate problemele, după ce te-ai chinuit pe culmi, când ar trebui să dai răspunsurile supreme, sfârșești prin a găsi în tăcere singura realitate și singura formă de expresie, și cine nu sfârșește în tăcere înseamnă
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1435181901.html [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
înhăitează cu un băiețel. Suport chiar mângâierile respinse astă noapte. Zicând aceste vorbe s-a cutremurat. A retrăit toate încercările lui de a ajunge la poalele cămășii de noapte, apoi s-a limitat să pipăie zona inghinală peste ea. Se frământa excitată și puțin ar mai fi trebuit ca să i se dea așa virgină cum era. A întins și ea lăbuța să pipăie dacă avea cu ce duce la cap „operația”. Peste nu sub. Era mai greu să dea jos pantalonii
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1435761982.html [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
varsă calomnia... Într-o floare-i sănătate, Iar în alta e durere, Vorba unuia-i blestem... Alta-i dor și mângâiere.. Cum să faci să înțelegi, Tot ce-n lume se întâmplă? Azi ce pare de-nțeles, Mâine iarăși te frământă... Cum să-l înțelegi pe-acela, Care astăzi te iubește, Iară mâine ți-e dușman Și din suflet te urăște? Cum să faci să fie bine, Să alungi din praf furtuna, Dintr-un suflet trist uitarea, Dintr-o vorbă rea
LUMEA ASTA-I ÎNCURCATĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1479931241.html [Corola-blog/BlogPost/383420_a_384749]
-
amor, ș.a. Aceleași sentimente nostalgice se regăsesc în poeziile: „Am vizitat lumea tăcerilor”; „În prag de toamnă” ș.a. Cântările, așteptările, întrebările rămase fără răspuns, fiorul de neliniște, l-au determinat pe autor să-i adreseze lui Dumnezeu întrebările care-l frământau, nădăjduind o limpezire a gândurilor: „Am coborât în abisul cu îngeri / Sufocat de speranțe rănite / Defilau triste cohorte de plângeri / Le-nsoțeau cei cu vieți arvunite. Bulversat am colindat universuri/ Să judec Suprema Divinitate, / Fără teamă, i-am scris câteva versuri
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1496136941.html [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
curaj adesea alerg după-mbrățișări / Să-mi aline din supliciul nefireștilor dureri / Ignorând eternitatea zilnic scrijelesc în piatră / Sentințe de condamnare pentru-o lume idolatră”. De fapt, care e soarta poetului? Aceea de a se retrage în singurătate și a frământa cuvintele ca pe aluatul dospit, pentru ca din ele să iasă o pâine rotundă. Însă nevoia de împărtășire este foarte puternică și atunci, poetul iese la rampă și-și oferă roadele gândurilor tainice, plămădite-n cuvinte. Se pare că anotimpul predilect
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1496136941.html [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
unde e? - Nu știu; poate în camera lui. Își pregătește temele; schițe, planuri, proiecte; răspunde Adina, dar cu altă voce, mai stinsă. Sofica, un pui de vulpe, a mirosit ceva: o gâlceavă mică, o supărare... După ce s-a săturat de frământat la aia mică, a băgat capul pe ușa de la camera lui Emil dân- du-i binețe și întrebându-l ce face. El nu i-a răspuns. - Ce-ai, mă, ai trânși în fund? - Du-te, mă, și vezi de treaba
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1417632503.html [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
care e curbat, Îl deschide-ntr-un cântat: „Cu-cu-ri-gu !” țipă rar, Că găinile tresar. Și din aripi bate, bate, Mai s-alunece pe spate ! Apoi mărunțel pășește, Sub el bruma se topește, Și-apoi iarăși cântă, cântă Și aripile-și frământă Și se uită prin ogradă Vreun rival cocoș să vadă, Și-apoi calcă șmecherește Spre găini și le zâmbește. Ele nici nu mai respiră, Stau prostite și se miră Și în șoaptă zic deodat’: „Cotcodac ! Vai, ce bărbat !” Și-ntr
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1428077494.html [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
mulți o pălmuiesc, Azi iubirea umblă tristă iar prin lume Strigă-nțelepciunea! Oameni se trezesc. Se aude tandru trâmbița cerească Ce adună oștirea norilor din zori Licărind pe pleoape candid și firească Lacrima iubirii cu a ei dulci fiori. Se frământă lutul cel de la geneze Și din ceruri lacrimi sfinte se desprind Stau ca și soldatul sus pe metereze, Apărând iubirea ca pe-al meu destin. Cluj Napoca, 19 septembrie 2015 Seară înrourată Se sărută blând pe pleoape, Două picături de rouă
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1443781669.html [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
Am înțeles că umanitatea este încă impură! Iisus a venit în lume ca - prin parabole care să fie înțelese de toți care le ascultă - să ne învețe cum să ne purificăm. Din nou valul nopții și somnul profund șterg gândurile frământate de unele griji. Mă trezesc în patul meu din casa de vacanță în care dorm cu capul spre nord. Valul dimineții este destrămat fir cu fir de lumina ce inundă treptat fereastra, camera în care am dormit... Mă ridic, admir
RADIOGRAFIA CLIPEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1463472209.html [Corola-blog/BlogPost/379065_a_380394]
-
sub observație! Erau frumoase și deștepte odraslele nemuritorului rege, dar aveau firi total diferite. Niciodată nu erau de aceeași părere, fiind puse mereu pe harță. Tatăl le iubea pe toate, dar nu mai putea suporta hârâielile dintre ele. Supărat, se frământa întruna, sperând să-i vină vreo idee salvatoare, pentru a le potoli. Într-adevăr, într-o zi, luminându-i-se mintea, le chemă în sala tronului. După ce se prezentară toate înaintea regelui, acesta, foarte liniștit, le vorbi astfel: Citește mai
MARIOARA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/marioara_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
sub observație!Erau frumoase și deștepte odraslele nemuritorului rege, dar aveau firi total diferite. Niciodată nu erau de aceeași părere, fiind puse mereu pe harță. Tatăl le iubea pe toate, dar nu mai putea suporta hârâielile dintre ele. Supărat, se frământa întruna, sperând să-i vină vreo idee salvatoare, pentru a le potoli.Într-adevăr, într-o zi, luminându-i-se mintea, le chemă în sala tronului. După ce se prezentară toate înaintea regelui, acesta, foarte liniștit, le vorbi astfel:... V. FLUTURAȘUL
MARIOARA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/marioara_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
cu viză de flotant, revenind doar ca turist pe litoral, când va putea și va avea chef de o baie în mare. Săndica se îndreptă spre gazda sa. Trebuia să se întâlnească și cu doctorul Țigănuș, să afle ceea ce o frământa cel mai mult pe ea: în ce situație a fost adusă de Viorel la dispensar. Așa că a lăsat bagajul în cameră și, cum nu erau gazdele acasă, a plecat spre dispensarul comunal. A așteptat să fie consultați toți cei care
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1404119389.html [Corola-blog/BlogPost/360013_a_361342]
-
ba chiar și în facultăți, o asemenea materie care să fie și obligatorie, ar răspunde și ar rezolva multe probleme ale tinerilor. Cu siguranță lumea ar fi mai responsabilă și poate mai fericită. Acestea au fost gândurile care m-au frământat deseori de când sunt aici... Seara târziu, mă întorc spre casă veselă și bine dispusă. Avusem parte de o zi superbă din viața mea. „Vara indiană” la Londra! Fredonez încetișor și apoi adorm în gând cu faimoasa melodie „L'Ete Indien
JURNAL LONDONEZ (11) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 by http://confluente.ro/Lavinia_iancu_jurnal_londonez_11_lavinia_iancu_1336522630.html [Corola-blog/BlogPost/358626_a_359955]