953 matches
-
din nord. Eduard Pamfil Cred că trebuie să înțelegem adevărata semnificație și a capitale culturalelor mai mici din Europa Centrală și de Est. Numai astfel se întrevăd nenumăratele drumuri noi, nebătătorite și, deci, neînscrise încă în marea istorie a Europei. Frământata epocă ar fi de dorit să o analizăm și din perspectiva istoricului central-european, ceea ce nu înseamnă nicidecum o contestare a meritelor istoriografiei occidentale, ci doar complinirea imaginii istoriei Luminilor, astfel încât, măcar și parțial, să ratașăm anumite forme de expresie geografiei
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
beției orgiastice, al visului, dansului și al senzualității dezlănțuite. Primul este emblematic ca reprezentare pentru supraeul moral, iar al doilea pentru inconștientul primar pulsional. La tipurile deja menționate, O. Spengler adaugă un al treilea tip fausticul, al ființei umane neliniștite, frământate interior, dornică de a se autodepăși, cel care caută negând, care luptă Împotriva limitelor, tipul care aspiră spre deschidere. C.G. Jung, plecând din dubla perspectivă a culturii și a psihanalizei, delimiteză la rândul său două tipuri: tipul prometeic și tipul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nevoile și aspirațiile decât prin polarizarea actelor sale către scopuri negative. Ea nu este numai o polarizare slabă axiologic, ci și o personalitate negativă, cu o cenzură morală slabă a actelor sale, datorită unui supraeu imatur. Imoralistul este o persoană frământată și neliniștită. Constrânsă de o conștiință perversă, aceasta trăiește sub presiunea complexelor sale de inferioritate, care o Împiedică de a se simți liberă și capabilă, În interiorul său, de a se autorealiza. Condamnată la marginalizare de către ceilalți se orientează agresiv către
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tenace În hotărâre Nu-l clintește din hotărârea lui trainică Nici aprinderea cetățenilor care cer lucruri josnice Nici chipul amenințătorului tiran, nici Austrul, Cârmuitor tulburat al neliniștitei Adriatice Nici mâna cea mare a fulgerătorului Jupiter; Dacă lumea s-ar nărui frământată Ruinele ei l-ar lovi neînfricat. FILENAME \p D:\Carti editura\Tratat de psihologie morala\Surse\Listat\Tratat de psihologie morala.DOC PAGE 220
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
în prelucrarea „părților moi ale corpului” prin intermediul unor manevre aplicate în funcție de scopul urmărit. Astfel, efleurajul sau netezirea este o alunecare lină și ritmică pe tegumente. Fricțiunile sunt manevre prin care se prelucrează țesuturile subcutanate (conjunctiv, gras) pentru creșterea elasticității acestora. Frământatul este o acțiune directă asupra masei musculare. Tapotamentul reprezintă lovirea (baterea) ritmică și ușoară a țesutului utilizând forme diferite, cum ar fi: „tocatul”, „bătătoritul”, „plescăitul” și „percutatul”. Vibrațiile constau într-o manevră prin care se imprimă unele mișcări oscilatorii ritmice
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
auzeau tot mai clar ecoul propriilor pași pe lespezi și tot mai mult se îndepărta rumoarea mulțimii; bufniturile regulate ale berbecului, însă, păreau să-i urmărească fără să le dea răgaz. Apăsat de liniștea care-l înconjura, Sebastianus se simțea frământat, cuprins de îngrijorare și totodată de nerăbdare. La fiecare pas își spunea că el și tovarășii săi, mai degrabă decât să dea o mână de ajutor acolo unde părea a fi în joc supraviețuirea cetății, înaintau spre nicăieri și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-s lângă mine, Iar când pleacă și mă lasă Doru-n suflet mă apasă. Și mă iau răcori în spate Inima-mi n-o simt că bate, Aprind candela și-n sine Mă rog să le fie bine. Sunt de toate frământată, Ca focul trosnesc de- odată, De parcă aș fi pământul Fără ploaie, bate vântul. Sufăr vreme-ndelungată, Vreau în ușă iar să-mi bată Să-i am iarăși lângă mine Dorul meu să se aline. ÎMI VINE UNEORI SĂ PLÂNG Îmi
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
jocul lor? Ochii i se îngustară, în timp ce rămase tăcută, chibzuind. De câteva ori păru pe cale să vorbească, dar de fiecare dată își opri cuvintele printr-o manevră ciudată, parcă-și comprima buzele. Jefferson Dayles privi jocul emoțiilor pe chipul ei frământat, captivat în treacăt de această femeie care trăia totul atât de violent. În final, el clătină din cap; vocea îi era puternică atunci când rosti: - Kay, nu contează! Nu vezi? Jocul lor, așa cum spun, nu înseamnă nimic. Nimeni, nici un individ, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
amarul. Privesc și văd pretutindeni doar cizme și pufăici. Stau aici pe scaun și mă Întreb: ce-i de făcut? Ce se Întâmplă cu toată această omenire!? Mă uit la tine și mă gândesc la cu totul altceva. Oaspetele părea frământat de gânduri sumbre. Mesteacănul de la fereastră Începu să freamăte din nou. - Un lucru nu-mi iese din cap, continuă să-și desfășoare firul gândurilor vizitatorul. Oriunde mă duc, orice fac, Îmi revin În memorie mereu aceleași scene. Mereu aceleași imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
practicile recomandate, ideea nu mai e o blasfemie, ci mai degrabă igienă, plăcere ce e și igienă și o viață fermecată și interesantă. O viață interesantă este conceptul suprem al neghiobilor. Poate că nu gândesc limpede. Sunt foarte trist și frământat astăzi. Plus că sunt conștient de anormalitatea propriei mele experiențe. Câteodată mă Întreb dacă am vreun rost aici, printre alți oameni. Eu plec de la presupunerea că sunt unul dintre voi. Dar totodată nu sunt. Îmi suspectez propriul raționament pentru că soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
politica externă, aceștia au eșuat lamentabil! Din primele zile de după 11 septembrie 1973, reacția internațională nu s-a lăsat așteptată, mergând de la ruperea relațiilor diplomatice, înghețarea acestora, retragerea ambasadorilor, condamnări în forurile internaționale și proteste la toate nivelurile. În istoria frământată a Americii Latine, loviturile de stat militare și guvernele militare au fost dintotdeauna la ordinea zilei: Argentina (1976-84), Bolivia (1971-78), Brazilia (1964-85), Peru (1968-80), Uruguay (1973-85), Columbia, Ecuador, Honduras, Nicaragua, Salvador, campioana fiind Venezuela! De reținut că, în Argentina, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau, pe când printre ei, ca pe niște cărări ghețoase, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri și poiana frământată ca de spaimă - creștea ca o buciumărie prelungă chemând spaima din zarea mohorâtă, înăbușită de pulberi răsculate. Așa crescu bubuind buciumăria pădurii, învăluiri dese de stropi se abătură, duruiră ușurel și la geamurile mici, se depărtară - și deodată, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se împrăștiase încet-încet. Femeile vegheau tulburate la căpătâiul bolnavei. Urletele răgușite, urletele sălbatice care nu mai aveau nimic omenesc umpleau odaia, și zbaterile necontenite ale cărnii arse de focul dinlăuntru nu mai conteneau. Toată noaptea s-a cutremurat Haia, izbită, frământată, mușcată cu cruzime de otravă. Și prin gura arsă ca de fier roș abia pătrundeau răsuflări răgușite, pe când ochii aveau o sclipire fixă de nebunie. A doua zi dimineață Sanis, spăriat în cele din urmă, a dat fuga la doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sănătos și puternic - și căpriorii au brăhnit din culme chiar în cea dintăi după-amiază când i-au căutat vânătorii. Culi se ducea cu domnul Ieronim; Onu Bezarbarză cu doctorul. Nana Floarea ieșea în urma lor în pridvor, cu mânile suflecate, de la frământatul pânii. Și-i plăcea s-audă într-un târziu, prin ușa deschisă, o pușcătură care duruia în creșteri și scăderi prin cotiturile văilor. La înserat, sosea Culi dintr-o parte, cu țapu-n spinare, în urma vânătorului său. Au sosit într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
absent, cu plăcerea doar de a simți cum lutul meu se joacă, prin mâinile mele, cu mine. Nu-i doar un meșteșug literar să mărturisesc sentimentul că, în astfel de dimineți, cu nehotărâri și rătăciri, simt cum, de fapt, lutul frământat mă modelează el pe mine. 8tc "8" Începusem să descopăr Biblioteca încă din primele zile ale studenției. M-a dus Lia la Universitară și mi-a arătat fișierul. Am rămas descumpănit văzând puzderia de dulăpioare, cu zeci și zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că nici vînzătorii nu cutezau să vină s-o prezinte și se eschivau sub orice pretext... 28 În acea seară, În timp ce mă Încălzeam, Bea mi-a relatat cum „Îngerul de negură“ ajunsese În mîinile familiei Aldaya. Povestirea era o melodramă frămîntată care ar fi putut prea bine ieși de sub condeiul lui Julián Carax. Casa fusese clădită În 1899 de firma de arhitecți Naulí, Martorell i Bergadá sub auspiciile unui prosper și extragavant financiar catalan pe nume Salvador Jausá, care nu locuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vântului?» a întrebat-o un copil pe mama sa. Răspunsul se află în tablourile Ioanei. Ingeniozitatea și spiritul inventiv se împletesc cu magia 86 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE culorilor. Semne misterioase se înfășoară și se desfășoară pe fundaluri frământate care poartă amprenta prețioasă a unor timpuri revolute. Exuberanța și prospețimea ei ne deschid o poartă spre o lume fer mecată.“ Am închis calculatorul zâmbind. Am început să răsfoiesc albumul 1 pe care mi-l dăruise Ioana în toamnă, la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
o noapte a vieții. Departe, spre munții Nanșan, soarele, acoperit de o pătură groasă de nori, se pregătea să apună. Seara de 10 ianuarie 1475, Vaslui, Moldova Cerul se lăsa, parcă, tot mai jos deasupra văii Bârladului. Cobora cu tot cu norii frământați și cenușii, ca și cum pământul ar fi urmat să fie acoperit curând de o cortină imensă, sau ca și cum o altă lume, sosind din neguri, s-ar fi pregătit să ia locul celei care suferise prea mult În acea zi. Șoapte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al II-lea cu anumite forțe ale Asiei puteau deveni oricând o problemă. Hanatul Crimeii, chiar și Îndepărtat, putea deveni o problemă dacă aduna armatele turcești și cele ale Hoardei de Aur. Iar Oan-san avea să traverseze toate aceste teritorii frământate. Maestrul Shan Bao Îi mai amintise că nu doar teritoriile, ci chiar Drumul Mătăsii era o primejdie perpetuă. În multe regiuni, el nu mai era sigur. Nu era sigur nici În nordul Chinei, nici la poalele munților Himalaya, nici chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
combinațiile de gri ale norilor erau cu totul neobișnuite. Unii băteau mai degrabă spre alb, ca niște presimțiri ale luminii, În vreme ce alții se adânceau În ei Înșiși, În spirale de gri Închis ce chemau parcă negrul. Marea era și ea frământată și tocmai de aceea majoritatea ambarcațiunilor aflate În apropierea Istanbulului intraseră În golf, unde erau mai adăpostite de vânturile puternice din larg. Ademenit de noutatea imaginilor, Alexandru nu văzu decât târziu un caic cu doisprezece vâslași care aducea la bordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
odihnă a corăbierilor sultanului. Tot mai mult erau răzbunați morții viteji de la Valea Albă.” (N.Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare, Editura pentru literatură, București, 166, p. 149) Mai multe subiecte se desfășoară, precum pânzele unor ape freatice, dedesubtul vieții frământate a familiei Oană. Unul din ele este plasarea Moldovei În context mondial. Perspectiva este firească, odată ce relațiile diplomatice și economice ale statului moldovean s-au extins În Europa și Asia. Pe aceste relații a fost lesne de presupus și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
victimă a unei conspirații teroriste, ceea ce subliniază polii reali a confruntării: civilizație și spiritualitate contra sălbăticie și obsesie a distrugerii. În ultimă instanță, este vorba despre o carte care cheamă o anume copilărie. Copilăria frumoasă, nebunatică, aventuroasă, uneori șăgalnică, alteori frământată, pe care mulți dintre noi au avut-o sau și-ar fi dorit să o aibă. O copilărie a hălăduirii prin codri, dar și una a lecturilor de romane picarești, palpitante, lungi cât o vacanță de vară, bune de luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
transcriu cuvin tele lui: „«Care este culoarea vântului?» a întrebat-o un copil pe mama sa. Răspunsul se află în tablourile Ioanei. Ingeniozitatea și spiritul inventiv se împletesc cu magia culorilor. Semne misterioase se înfășoară și se desfășoară pe fundaluri frământate care poartă amprenta prețioasă a unor timpuri revolute. Exuberanța și prospețimea ei ne deschid o poartă spre o lume fer mecată.“ Am închis calculatorul zâmbind. Am început să răsfoiesc albumul pe care mi-l dăruise Ioana în toamnă, la plecare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
tiparului în chiar Anul Internațional al Francofoniei... În chip de epilog, iată această emoționantă profesiune de credință pe care cei ce s-au ocupat de apariția cărții au avut inspirația să o publice și pe contracopertă: Trăiesc într-o lume frământată, zbuciumată, o lume care încearcă să-și croiască un nou drum spre viitor. Văd în jurul meu o lume necăjită, lipsită de strictul necesar, ajut cât pot și trăiesc decent din drepturile pe care le am ca fost slujitor al școlii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și strănepoți. Speranță de care nu s-a despărțit niciodată consăteanul meu, fostul învățător și profesor, animatorul cultural din Priponești de Sus - Alexandru Mânăstireanu. Dovadă stau spusele sale puse pe contracoperta cărții „Călător... prin vâltoarea vremii”: „Trăiesc într-o lume frământată, zbuciumată, o lume care încearcă să-și croiască un nou drum spre viitor. Văd în jurul meu o lume necăjită, lipsită de strictul necesar, ajut cât pot și trăiesc decent din drepturile pe care le am ca fost slujitor al școlii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]