680 matches
-
pulover în dungi și dă să se așeze lângă mine. Zic: „Dumneata ai venit la concert?“ „Da, spune el. Sunt pri e ten cu Sergiu.“ „Poate, nu știu, nu te cunosc. Orchestra e îmbrăcată cum trebuie, bărbatul meu este în frac. Poate că nu e foarte comod să dirijezi în frac. Dumneata îndrăz nești să vii așa, n-ai nici un pic de respect pentru dirijor și pentru cei o sută cincizeci de instru mentiști? N-ai nici un costum de culoare închisă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Zic: „Dumneata ai venit la concert?“ „Da, spune el. Sunt pri e ten cu Sergiu.“ „Poate, nu știu, nu te cunosc. Orchestra e îmbrăcată cum trebuie, bărbatul meu este în frac. Poate că nu e foarte comod să dirijezi în frac. Dumneata îndrăz nești să vii așa, n-ai nici un pic de respect pentru dirijor și pentru cei o sută cincizeci de instru mentiști? N-ai nici un costum de culoare închisă în dulap? Ori te duci acasă să te îmbraci cum
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pînĂ se Întunecă. — OK. Tare se mai dă-n vînt după pescuit, mai țipă căpitanul Willie, aproape pierzîndu-și vocea. Deși jegosu’ pretinde că peștii Ăștia nu-s buni de mîncat. — Mulțumesc, frate, se auzi vocea lui Harry. — Tipu’ Ăla-i frac’tu? Întrebă doctorul, foarte roșu la față, dar cu aceeași sete de informație. Nu, domnule, cam toți tipii care se dau cu barca Își spun „frate“ unul altuia. Mergem În Key West, spuse doctorul, Însă fărĂ o convingere fermă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
militari, printre care miniștrii străini, în costumul internațional al breslei lor, făceau impresia unor rozete bătrâne și ursuze. În incintă străluceau plastroanele, cheliile și decorațiile. Sute de mâini se întindeau și se strângeau. În fața estradei prezidențiale era un vălmășag de fracuri. Ici-colo, câte un reprezentant al națiunii ridica ochii spre tribune, căutîndu-și invitații sau schimbând bezele cu vreo floare zâmbitoare. ― Uite pe Gogu! șopti Eugenia mișcată, Nadinei, care avea pe figură un surâs de satisfacție. De jos, Gogu Ionescu, jovial, făcea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care nimeni nu le înțelegea, dar la care Nadina, închipuindu-și că întreabă dacă e mulțumită cu locurile ce i le-a procurat, răspunse fără glas și numai din buze: ― Foarte bine. Mersi. Perfect. Ai fost încîntător. Gogu dispăru printre fracuri. Peste câteva clipe însă apăru din nou de mână cu Raul Brumaru, care saluta de zor și spunea ceva ce nu se auzea. ― Dar ăsta ce caută în incintă? întrebă, din spatele Eugeniei, Grigore. ― Cum ce caută? zise Nadina firesc. El
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce caută în incintă? întrebă, din spatele Eugeniei, Grigore. ― Cum ce caută? zise Nadina firesc. El nu lipsește de nicăieri. Și pe urmă are foarte multe relații, încît intră pretutindeni... Deodată se făcu o mișcare în incintă. Pe ușile laterale alte fracuri se îmbulzeau înăuntru. Din dreapta intrau arhiereii, ceremonios, lucind de podoabe, din stânga, în uniforme de gală, numai fireturi și strălucire, generalii. Pe estradă domni gravi se înșirau în ordine. Un glas speriat răcni lângă ușă: ― Maiestatea sa regele! O clipă de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
invitații săi la o recepție selectă. Raul Brumaru, firește, prieten cu proprietarul, face spiritual prezentările. Și Nadina surâde încîntată și repetă întruna: ― Ah, oui, c'est vraiment très chic, très parisien!3 Mica sală s-a umplut de domni în frac și doamne decoltate. Chelnerii se strecoară ca umbrele, echilibrând tăvi de argint încărcate. O dansatoare spaniolă, într-un pătrat rezervat, acompaniată de o orchestră specială de chitariști spanioli, își învîrtește temperamentul cu stridente vibrații de castaniete. Orchestra mai continuă un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Herdelea. ― Ei, bată-te! Ce cauți aici între ciocoi? îi zise cu bucurie. Ne vedem în antract! Titu era oficial, pentru cronica teatrală. Se gătise cu hainele cele negre și totuși se cam rușină la început cu ele între atâtea fracuri. Își recăpătă încrederea văzând și pe ceilalți colegi de cronică dramatică la fel, ba unii în sacouri de purtare, ca o demonstrație că ei sunt aici la datorie, nu la petrecere. Senzația serii a fost Nadina în Dansul apașilor, ultima
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o spumă caramel și fumînd Lucky Strike sau o versiune autohtonă de Marlboro; sclipirile Pragăi se reflectă În apa neliniștită. Asta după ce ați mai traversat Încă o dată podul Carol, bine luminat, printre orchestre de jazz sau cvartete de coarde În frac ori clovni făcînd jonglerii pe unicicluri. E foarte greu să nu vă pierdeți cu firea, stratul de prudență de tovarăși cetățeni români s-a subțiat considerabil, dacă nu cumva a dispărut, sînteți și Îmbătați, dar și un pic beți, și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
șuncă și de berea neagră, de ciorchinii de banane și de Înghețata de zmeură și de perechile de blugi Lee stivuite pe rafturile hipermagazinului din Praga, de străzile luminate și pline cu turiști, care flanau relaxați printre muzicanți ambulanți În fracuri Închiriate și clădiri cu o istorie un pic mai răsărită, toate lucrurile despre care am povestit fără nici o reținere, pentru că m-a luat gura pe dinainte, n-am știut să tac...? Nu aprind ele mințile unor tineri care habar nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
filtrant al extremelor, care estompează, dar nu falsifică, nuanțează fără să malformeze... prea mult. Nu studii de specialitate istorico-socio-literară am de gând să fac. Ca gazetar, nu am stofă de erudit și nu am de gând să-mi croiesc un frac pentru lucrul în grădină. Nu istoria, nu istoriile mă interesează, ci firea omului, așa cum se înfățișează ea în scrisul făptuit exclusiv pentru (un) celălalt. Lucru pentru patru ochi, scrisoarea stă, cum spuneam, la mijloc, legătură între două suflete. Dacă în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
În baie, acasă, nu m-am simțit niciodată "barbar". Pe o plajă, devii mai autentic, poate. Nicăieri nu e nevoie de mai puțin protocol. Aș căsca ochii mari dacă ar apărea, în clipa aceasta, printre noi, un bărbat îmbrăcat în frac. Și cred că nu numai eu. Toți cei din jur s-ar uita la el ca la urs. Aici, eticheta de rigoare este trupul bronzat și, dacă se poate, frumos. Dar una e să te prăjești la soare, emoționat de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Dar marea senzație ne-a rezervat-o pentru seara aceasta. Fiind "seară de cabaret" în "marele salon", a apărut cu perucă de femeie și cu buzele rujate. Nu-mi venea să-mi cred ochilor când l-am văzut. Era îmbrăcat frac negru și pantaloni roșii. Ion Pop mi-a povestit că individul l-a oprit pe coridor sau la recepție, i-a comunicat la ce cabină se află și a adăugat: J'ai un bon chocolat suisse. Și-a și găsit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în sfârșit, numele său întreg: Theo in der Smitten) e singurul personaj de aici ieșit din comun. Noi, ceilalți, suntem persoane banale, care se îmbracă obișnuit și pot trece neobservate. Aseară, Theo a apărut îmbrăcat în șalvari roșii și cu frac negru. Ne privea prin ochelarii săi cu ramă fină, fără să aibă aerul că ne vede, cu un dispreț politicos. Facem și noi parte din Europa pe care el vrea s-o arunce în aer! Nici n-ai zice că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
parte tapiseria, intră și lovi cu umărul un microfon care atîrna. Se trezi în fața a patru portative, fiecare cu omul său. O femeie sfrijită, îmbrăcată într-o rochie lungă din catifea roșie, se lupta cu un violoncel. Trei bărbați în frac, veste albe și papioane zgîriau o violă și două viori. Unul dintre ei era Ozenfant. îi reduse pe ceilalți la tăcere cu un strigăt răgușit și se îndreptă marțial spre Lanark, cu vioara sub cot și arcușul în mîna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
universitare și coifuri indiene din pene, toate cu etichete pe care scria că aparțin Agenției Acme de închiriat Costume. — Am lucrat acolo, spuse Drummond. își depozitau cele mai bune obiecte cu o neglijență aproape criminală. Drummond își puse țilindrul, un frac și ghetre. își decupă un plastron strălucitor, un guler și butoni dintr-un carton lucios, apoi le fixă cu bolduri și lipici, apoi luă dintr-un sertar o pereche de colți din cauciuc verde și-i vîrî atent între dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și certurile părinților. Alexandru Livezeanu abia avu timp să ajungă acasă, să se schimbe pentru sărbătoarea de care n-avea nici un chef. Își puse butonii cei mai frumoși, primiți de la tatăl lui, și regretă că regula nu admite floare, la frac. Se simțea înflorit pe dinăuntru. De pe 27 decembrie anul acesta, năvăliseră în el și rușine, și bucurie, și pudoare, și o sfială în fața lumii, pe care ar fi jurat că el n-o să le simtă niciodată. Anul Nou, cel puțin
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de când l-a întâlnit, redactorul lui se potrivește cu „decorul“. Doamna Procopiu îl privea îngândurată și soțul ei nu știa dacă nu cumva are, acum, inima în ochi. Peppin, care se îngrășase în ultimul timp, avusese surpriza să vadă că fracul nu-l mai încape. Trebuise să împrumute de la unchiul lui, în ultimul moment, unul care-i era cam scurt, iar cămașa de corp a lui Păvălucă, cea de zile mari, era mâncată de molii, noroc că nu se vedea. În
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nimic. — Ei, dacă vreți să se sfârșească cu nuntă sau botez, aflați că fratele meu are de gând să se-nsoare la anul, sau măcar să se logodească, spuse Pavel și și privi fratele, care, contrar obiceiului, era posac, pesemne din cauza fracului. Se mai ziseră următoarele: omul va ajunge pe Lună, ca-n Jules Verne, la putere vor rămâne, vai, roșii, tot pământul va străluci de lumină electrică și, poate, se va descoperi leacul tuberculozei (asta venea de la Leon Margulis, care spusese
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care trecem. Noi suntem cei care trecem chiar acum alături, interveni zâmbind cu gropițe doamna Marioara Livezeanu, necăjită însă că Dan Crețu face pe placul gazetarilor și intră iar în rolul străinului misterios. Din fericire, taraful de lăutari îmbrăcați în fracuri roșii începuse un vals cunoscut, așa că doamna casei anunță: — Începe valsul! Doamnele aleg. 6 Bucureștenii aveau o zi rea. Ninsese, până la sfârșitul anului mai erau 12 zile, până la sfârșitul zilei 12 ore. Pe marile bulevarde, unde roțile avansau mai încet
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe mine însumi ca pe un exemplar de insectar, ca pe un actor ce se joacă pe o scenă, în vreme ce recitesc scenariul pe care acest celălalt Corto îl declamă. În fotoliul său de catifea roșie, Corto urmărește mișcările clownului cu frac albastru ce mânuiește un toiag de aur și deschide gura fără ca nici un sunet să fie articulat. Toiagul clovnului face să se miște în jurul lui Corto întreaga lume - din adâncul sălii exploziile cosmice aduc către el valurile din Pacific din care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe o mare de smarald. Cerul lumii lui Corto se deschide asemenea unei cortine de teatru și doi ochi urmăresc forfota universului pe cale de-a se naște. Cine ești tu ? strigă Corto și uniforma sa de marinar se preschimbă în fracul albastru al clownului cu toiag de aur. Dar ochii care îl privesc din cer nu au buze care să vorbească. În zadar Corto își înalță vocea către ochii ce rămân muți. Cortina se lasă și ochii dispar, iar cerul se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
altă șansă să vedeți număru’. Ignatius îl văzu prin mulțimea care trecea grăbită prin fața Bucuriei Nopții. Se părea că nimeni nu urma îndemnul omului care făcea reclamă. Acesta se opri din strigat ca să scoată un nor greu de fum. Purta frac și un joben care stătea în unghi deasupra ochelarilor lui de soare și zâmbea prin fum spre cei care rezistau chemării sale. — Hei! Voi toți care vă târâți p-aci! Stați pe loc și-nfigeți-vă fundu’ pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe prim-ministru ca pe un șacal Îmbrăcat În blană de lup. Dacă și caricatura asta era interzisă, se gândise la o strategie salvatoare: pinguini! Era hotărât să-i reprezinte pe toți membrii cabinetului ca pe niște pinguini Îmbrăcați În frac. — Iată noua mea teorie! a spus Caricaturistul Alcoolic, nedându-și seama de compasiunea pe care le-o trezea celorlalți și un pic surprins să vadă atâta interes din partea publicului său - chiar și a soției sale. Era un bărbat masiv, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ulei, reprezentând un peisaj de țară mult prea pitoresc pentru a fi adevărat, un calendar cu fotografia câte unui obiectiv și cultural natural al Turciei diferit pentru fiecare lună; o amuletă Împotriva deochiului; și un portret al lui Atatürk În frac, agitându-și fedora spre o mulțime care nu Încăpea În cadru. Întreaga Încăpere pulsa de amintiri și nuanțe vii - albastru, maro, verde marin, tucoaz - și strălucea cu asemenea luminozitate, Încât aveai impresia că undeva era o lumină În plus, diferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]