1,132 matches
-
unei ample nuvele ce reconstituie cu mijloace narative moderne, bine stăpânite, evenimente din trecut (aici, din perioada de sfârșit a războiului) văzute prin caleidoscopul mișcător al amintirilor. De altfel, autorul excelează în registrul prozei scurte, de varii dimensiuni, găsind în fragmentarul viziunii subiective a naratorului-actant un mijloc adecvat de recompunere a realului la nivelul limbajului. Deseori apelează la lungi monologuri pigmentate cu rememorări de dialoguri, asumate însă de aceeași voce narativă, ca un gând neîntrerupt transcris în plan literar. Unele reușite
RADULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
literară], în I. G. Sbiera, Aron Pumnul. Voci asupra vieții și însemnătății lui..., Cernăuți, 1889. Repere bibliografice: Vulcan, Panteonul, 61-66; Maiorescu, Critice, I, 127-131; I. G. Sbiera, Aron Pumnul. Voci asupra vieții și însemnătății lui, precum și scrierile lui mărunte și fragmentare, Cernăuți, 1889; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 45-47; Densusianu, Lit. rom., III, 17-19; Constantin Loghin, Aron Pumnul - Mihai Eminescu, Cernăuți, 1943; Ist. lit., II, 629-632; Ioana Em. Petrescu, Un discipol pașoptist al lui W. T. Krug: Aron Pumnul, SUB
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
literatură populară, culeasă de Antoniu Popp, se dau anecdote versificate de I. Cândea și Petre Dulfu. Din Heine și Platen traduce frecvent M. Gregoriady de Bonacchi, Camil B. (Ieronim G. Barițiu) transpune din Teofrast, iar I.I. Schiopul realizează o versiune fragmentară a comediei Georges Dandin de Molière. R.Z.
RANDUNICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289131_a_290460]
-
fără limite, subminarea funcției de reprezentare a realului (susținută de credința că realul nu există în afara jocurilor de limbaj), autoreferențialitatea, deconspirarea ficțiunii ca artefact și convenție, recursul la metalimbaj, preferința accentuată pentru ludic, ironie, contradictoriu, incertitudine referențială, experiment lexical, caracterul fragmentar și dezorganizat al textului, repudierea elitismului și a seriozității convenționale, caracterul aparent fortuit și derizoriu al imageriei și al intrigii (conform unui model entropic), recurgerea la sarcasm, la grotesc și la bizarerie, la elemente tematice șocante și la procedee compoziționale
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
speță de malefic minor, o descompunere asimilabilă, pe alocuri suavă”: după incendiile discursive ale începutului și combustia interogativă de mai târziu, ceea ce rămâne în final este tocmai „fumul mic al ironiei”. Totul e punctat de vocabulele miniaturalului, ale derizoriului, ale fragmentarului: „câteva”, „mărunte”, „puține”, „mică”. „Ironia, mica noastră Grecie” se proiectează acum în lucirile crepusculare ale epilogului imperiul de umbre și deghizamente ale prințului Jumătate. Păpușarul a fost înghițit de propriile-i plăsmuiri. „Și dacă sunt eu, Dumnezeule/ eu/ degetul tremurător
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
membru al Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română din Israel și a fost distins cu Premiul „Sion” (1993). Scriitor prolific, P. publică până la plecarea din țară cărți de proză scurtă și romane, bine primite în epocă. Multă obsesie sexuală, dialog fragmentar, laconic, sugerând stări și pulsiuni ale inconștientului, mai mult decât structuri epice. Se simte tehnica lui Ernest Hemingway, modelul unor tineri prozatori ai momentului. Narațiunile decupează momente crepusculare din legăturile, de regulă incidentale, ale unor cupluri. Există propensiunea spre parabolă
PETRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288775_a_290104]
-
etc.) sunt urmărite la nivelul stărilor și reacțiilor, fără mari preocupări de arhitecturare epică. Prozatoarea procedează impresionist, pointilist, uneori cvasiminimalist, dar demersul ei este întotdeauna dublat de compasiune (rezervată), lăsând să transpară și o propensiune etică. Voit „descusute”, fragmentate și fragmentare, într-un fel stranii, prozele vădesc oarecare talent și o viziune proprie (chiar dacă nu de o originalitate spectaculoasă), cu un comportamentism limitat, amendat de intermitente identificări cu personajul, din care decurg sugestii de explicare a psihologiei acestuia, comunicate lacunar. În
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
copertă) a suferit un infarct și, cu moartea în față („încarcerat în mine însumi” - zice el), își reconstituie trecutul și își gândește prezentul. O face în felul său, amestecând în confesiune și meditație planurile temporale și existențiale, într-o narațiune fragmentară. Un eseist francez crede că fragmentul este un doliu al textului, o victimă a violenței interioare, un accept al violului scriptic. Definiția se potrivește eseurilor biografice ale lui P. Ca să întărească acest doliu, autorul scrie cu două penițe: una care
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
deci să se piardă, să se uite, să se modifice în timp. Pentru Marx, cele două ipostaze ale conștiinței se plasează la niveluri diferite. Procesul de constituire a socialului este spontan,conștiința participanților fiind mereu limitată, cu un pronunțat caracter fragmentar, pragmatic, și nu teoretic. Desigur, unele sensuri „știute” de către cei care au întemeiat o instituție socială sau alta s-au pierdut, dar nu întreaga semnificație a acestora, pentru că ea nu a existat în mod sistematic în mintea lor. Considerarea conștiinței
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În științele sociale, amatorismul este mult mai puțin controlabil, efectele aplicării acestora fiind mai incerte, interferând cu o mulțime de alți factori și, prin natura lor, având un interval mai lung de desfășurare. Învățătura nesistematică și parțială, prelucrarea unor cunoștințe fragmentare într-un sistemcare, pentru amator, poate părea coerent și valid (Costea, Larionescu, Ungureanu, 1983) sunt de natură să-l inducă în eroare pe nespecialist. Controlul continuu al comunității științifice este singurul care poate să elimine până la urmă pericolul amatorismului. • Pericolul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Henri H. Stahl argumentează pe larg, într-un mod care mi se parte a fi deosebit de interesant, funcția pe care o poate avea retrodicția (reconstrucția teoretică) în reconstituirea de ansamblu a unei realități trecute despre care avem informații empirice extrem de fragmentare și nesigure. Este, de altfel, metoda pe care el a utilizat-o curezultate excelente în reconstituirea genezei feudalismului românesc (Stahl, 1969, 1972). Viitorul nu poate fi descris decât prin mijloacele teoriei, ale predicției. Predicția este simetrică retrodicției. Descrierea viitorului nu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
său. Surprinzător este însă că efectele complexe ale incertitudinii au fost extrem de puțin considerate într-un mod sistematic. Câteva precizări sunt însă necesare. Modelul deciziei în incertitudine nu este încă suficient de cristalizat în literatura de specialitate. Elaborări parțiale și fragmentare pot fi însă tot mai des întâlnite în diferitele discipline sociale și umane ce au abordat procese decizionale în diferite contexte parțiale. În fine, modelul deciziei în incertitudine persistentă are în primul rând o finalitate descriptiv-explicativă. El este orientat spre
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fiind zeița Ishtar, cea care coboară și se întoarce din Infern, salvându-și bărbatul și readucându-l la sine, și în fine, ca și pe un palier autoreferențial, metatextual, ce se referă la drumul inițiatic al textului. În acest roman fragmentar, N. uzează de tehnici specifice: delimitează prin blancuri și paranteze fragmentele disparate, subliniază cuvinte sau fraze care aparțin altui personaj (nu naratorului feminin), unele fragmente fiind redate direct în franceză. Două volume de nuvele, Oratoriu pentru imprudență (1992) și Iarba
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
ca parte a unei societăți organice, ne identificăm cu acea societate, o comparăm cu alte societăți organice, ne simțim legați de trecutul și responsabili de viitorul ei. Știința nomologică, susține criticul, este neimportantă pentru capacitatea de înțelegere umană deoarece este fragmentară și astfel detașată de realitatea în care trăim și acționăm. Tocmai pentru că este nomologică, aceasta pierde din vedere ceea ce este plin de semnificații în evenimentele care ne interesează în mod deosebit. Răspunsul meu este că cel care emite o astfel
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
limba, înlăturând particularitățile regionale. Se demonstrează totodată posibilitățile limbii române, capacitatea acesteia de a fi o limbă de cultură. Apărută la scurt timp după tipăriturile coresiene, cartea aduce o nouă contribuție la formarea limbii literare. Ediții: Palia, Orăștie, 1582; ed. fragmentară îngr. și introd. Mario Roques, Paris, 1925; Palia de la Orăștie, îngr. și introd. Viorica Pamfile, București, 1968; Palia istorică, îngr. Alexandra Moraru și Mihai Moraru, București, 2001. Repere bibliografice: Iosif Popovici, Palia de la Orăștie. 1582, AAR, memoriile secțiunii literare, t
PALIA DE LA ORASTIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288630_a_289959]
-
proza sunt identificabile mai multe aripi ale o.: există orientarea radical textualistă, așa-zis tardomodernistă, concentrată pe „ingineria textuală” și pe „textuare” (Gheorghe Iova), există un o. prozastic propriu-zis, care combină echilibrat textualismul și autoreferențialitatea cu un realism mărunt și fragmentar, preocupat să valorizeze cotidianul frust, derizoriul, grotescul ori tragismul nespectaculos, provocat de distorsiunile sociale din perioada comunismului, și să promoveze un autenticism rafinat, mediat intelectual, prin textualizare, și există, în sfârșit, ficțiunea carnavalesc apocaliptică, flamboaiant postmodernă (în maniera lui Thomas
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
1970-1990 și cuprinde meditații privind condiția umană, riguros structurate sub titluri precum Societatea, Omul, Natura, Politica. Autorul va reuși să capteze câteva ipostaze ținând de esența societății românești și internaționale de-a lungul a trei decenii prin intermediul unei scrieri voit fragmentare la nivel stilistic, dar care capătă coerență prin tematica abordată. Culegerea de eseuri Elucubrații (1999), definită, în prezentarea făcută de Alexandru Paleologu, ca o carte ce echivalează cu „un act de curaj pentru că înăuntrul ei sunt demolate mituri și anulate
PAUSESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288732_a_290061]
-
Scurtă cunoștință a istorii românilor, îngr. și introd. Cornel Câmpeanu, București, 1963; Scrieri filosofice, îngr. și introd. Pompiliu Teodor și Dumitru Ghișe, București, 1966; Responsum ad Crisim Josephi Caroli Eder in Suplicem Libellum Valachorum Transilvaniae, în Pervain, Studii, 44-72; [Reeditări fragmentare], în Școala Ardeleană, I, îngr. Florea Fugariu, introd. Dumitru Ghișe și Pompiliu Teodor, București, 1983; Istoria bisericească, îngr. și introd. Veniamin Micle, București, 1993; Istoria și lucrurile și întâmplările românilor, I-II, îngr. și pref. Ioan Chindriș, București, 1995. Traduceri
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
de odinioară”, ARG, 1971, 3; Cristea, Un an, 192-195; Felea, Secțiuni, 94-98; Piru, Poezia, II, 424-427; Mincu, Poezie, 206-208; Iorgulescu, Scriitori, 96-97; Nicolae Manolescu, Strategie lirică, RL, 1979, 38; George Alboiu, Un poet, 134-135; Raicu, Contemporani, 141-148; Ion Cristoiu, Poezia fragmentarului, ST, 1979, 4; Dinu Flămând, Fragmente din mai multe regiuni, AFT, 1979, 9; Lucian Alexiu, „Va fi liniște va fi seară”, O, 1979, 52; Regman, Noi explorări, 90-100; Gheorghiu, Reflexe, 97-99; Tuchilă, Cetățile, 94-98; George Alboiu, „Guillaume, poetul și administratorul
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
Patapievici, care apreciază în chip deosebit stilul autorului, comparându-l cu „dansul pe tăișul sabiei”, e un florilegiu de eseuri, scrise (majoritatea și publicate) între 1987 și 2002, bazate pe tema cioraniană a unei filosofii a culturii românești. Discursul este fragmentar, compozit, deleuzian, ludic-aluziv în spirit caragialesc sau cinic-cioranian. Nu atât teoriile și ideile sunt original-șocante (autorul stă în umbra lui Cioran, Caragiale, Mihail Ralea, Mircea Martin, Luca Pițu ș.a.), cât maniera, care aspiră să provoace perplexitate absolută prin jocul lingvistic
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
socialiste. Mai colaborează St. Micu (probabil un pseudonim al lui C. Al. Ionescu-Caion), Mircea Demetriade, N. Țimiraș (cu versuri), A. Naum (cu versuri), Elena Sevastos (cu însemnări de călătorie). P. Mușoiu tălmăcește din La Bruyère și din Schopenhauer. Alte traduceri fragmentare, nesemnate, sunt făcute din Lamennais, Paolo Mantegazza, Goethe, Herbert Spencer, Claude Bernard, Jules Renard. Un D. Paltin (probabil un pseudonim) transpune în românește poezia Tânguire a poetului rus N.A. Nekrasov. Mircea Demetriade dă în M. s. articolul Voiți, un adevărat
MISCAREA SOCIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288183_a_289512]
-
Apreciind în mod deosebit arta scriitoricească a lui Schopenhauer, traduce un fragment din Parerga und Paralipomena sub titlul Aforisme asupra înțelepciunii în viață (1890), după ce în 1870 tălmăcise un text mai puțin cunoscut, Despre filosofia la Universitate. O primă versiune, fragmentară, a traducerii aforismelor a apărut în „Convorbiri literare” în 1872, fiind reluată și publicată integral, în aceeași revistă, peste patru ani. Nemulțumit de rezultat, reface traducerea, publicând și reluând noua versiune în numeroase ediții. Contribuie astfel la cunoașterea la noi
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
ca și la nivel stilistic; de altfel, în antologia Poezii (1996) autorul nu va reține din versurile de acum decât poemul Cu vremea și ochii tăi. Volumul Tobele fragede (1978) continuă aceeași linie, M. perseverând la nivelul inovației stilistice: discurs fragmentar, un amalgam de imagini, metafore, registre, tonalități diferite - uneori un melanj de versuri și proză -, ritm sacadat, alert, notație lapidară, imagism ermetizant. Prin acumularea de elemente disparate se mizează în fond pe un efect de sugestie, hipnotic, care să unifice
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
Nu ne-am întoarce înspre trecut dacă n-am simți că, într-un fel sau altul, acesta ne constituie prezentul. Aparținem, ca oameni, trecutului așa cum limba pe care o vorbim aparține tradiției. Relația conștiinței moderne cu istoria universală - oricât de fragmentară ar fi apariția acesteia - este o datorie elementară, transmisă și celor mai noi școlari. Mai mult decât o simplă curiozitate, interesul pentru istoria noastră veche sau recentă ține de o urgență similară relației dintre conștiința penitentului și confesiunea propriilor sale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
putea fi abia reflectată în câteva zeci de volume (proiect în curs de realizare în America la Editura InterVarsity Press). Atât lecționarul, cât și patristica propun o lectură integratoare și totalizatoare a Scripturii. La antipozii acestei abordări se află lectura fragmentară ori selectivă. Cel mai supărător exemplu de falsă relație cu Scriptura îl reprezintă vânătoarea de versete sau pseudoalegoria numerologică pe capitole (speculând o diviziune introdusă abia în secolul al XIII-lea în Occident, inexistentă ca atare în vechile manuscrise). Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]