9,707 matches
-
Constantin Țoiu Soarta a decis ca statuia europeană construită în secolul al nouăsprezecelea de Frédéric Bartholdi și Gustave Eiffel (executînd interiorul), oferită de francezi în dar noului stat american ce își cucerise independența la 1776 (dar adus cu prilejul împlinirii unui veac de la dobîndirea independenței, la 1886), să devină astăzi simbolul atlantic al celei mai puternice și mai prospere comunități de oameni din lume
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
din jurul podului Carol pe care te pierzi aiurit în căutarea pașilor lui Mozart. Sau Kafka. Nu se poate ca aura teatrului Stavovské - elegant, opulent și cald totodată - să nu îi fi motivat, odată în plus, pe actorii lui Purcărete (patru francezi, trei italieni și trei români). De altfel, ei așteptau întîlnirea cu Praga, cu un public avizat, cultural, deshis spre o propunere de mari proporții spirituale cum este De Sade. Spectacolul a fost bine mediatizat, am întîlnit afișe peste tot (și
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
discuție: dacă în vest se dă mai multă importanță nazismului decât comunismului este pentru că acolo cu nazismul au avut de-a face. Nazismul îi obligă să se întrebe: cum a fost posibil? Germanii se și întreabă, nimic de zis. Pentru francezi, întrebările ar fi: cum a fost posibil să fim atât de nepregătiți, de slabi, cum s-a putut să ne bată măr în câteva săptămâni? Iar după aceea, cum de ne-am supus? N-am prea auzit. Preferă să ne
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
mai grele lucruri este a defini identitatea unui individ, din cauza clișeelor impuse de societatea de consum. Identitatea unui individ se rezumă la cele câteva produse sau calități ironizate, dar recunoscute de toată lumea? Sunt nemții buni ingineri, englezii toți gentlemani, iar francezul umblă tot timpul cu bereta pe cap și bagheta sub braț? Românul este cineva care mănâncă mititei și mămăligă, recită Eminescu, cântă doine și se îmbracă în iie? Propria mea definiție se referă în primul rând la limbă maternă. Este
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
Reichmann, specialist al ziarului în chestiuni românești, mai ales culturale, a generat o oarecare vâlvă în presa de la noi, mai multe delimitări și replici dintre care cel puțin una, aceea a d-lui Gabriel Liiceanu, a fost trimisă și cotidianului francez de mare răspândire și autoritate. Nu știu dacă acesta, potrivit uzanțelor, a și publicat-o. Eu am citit-o în revista 22 care, pentru edificarea cititorilor români, a găsit de cuviință să reproducă și recenzia stârnitoare de valuri a d-
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
intelectualilor celor două țări". Trebuie spus limpede că neutralitatea d-lui Reichmann, în caz că ar invoca-o, este numai aparentă, că expunând sec, aproape fără nici un comentariu, ideile autorilor citați, și în special pe ale celui din România, le prezintă publicului francez neavertizat drept indiscutabile, ca și cum ar semnala realități românești care așa stau și deloc altfel. Cititorul ziarului Le Monde rămâne astfel cu ideea că se înfruntă azi în România două tabere, una a intelectualilor "îngrijorați de manifestări pe care le consideră
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
văzut lumina zilei la Berna; că "cel mai rebel și iconoclast cineast al noului val francez - l-am numit pe Jean-Luc Godard - este descendentul unei familii de bancheri elvețieni el însuși considerându-se, datorită educației primite, mai degrabă elvețian decât francez - și că marele Chaplin - alias Charlot "vagabondul etern" se odihnește în pământ elvețian, după ce și-a petrecut ultimii ani ai vieții, într-un exil autoimpus, la Vevey, pe malul lacului Leman. Doar atât să însemne Elveția pentru lumea filmului? Țara
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
românesc. Costumele sînt făcute de Doina Levintza, decorul îi aparține lui Vittorio Holtier iar coregrafia lui Răzvan Mazilu. În rolurile principale: Florin Zamfirescu, Marius Stănescu, Irina Mazanitis, Jeanine Stavarache. Povestea este fascinantă, zguduitoare și incredibilă, în același timp. Un diplomat francez - Gallimard - este trimis în misiune în China anilor '60. Sedus de fanteziile orientale, dar necunoscînd în mod profund codul cultural și sistemul prejudecăților, Gallimard devine prizonierul și, de ce nu, victima tuturor acestor lucruri. Piesa i-a fost inspirată autorului de
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
ipostaza primadonei, strident și nu îndeajuns studiat atunci cînd cade masca. Cele două roluri feminine - Irina Mazanitis (Helga) și Jeanine Stavarache (tovarășa Chin) - completează cuplul în dimensiunea reală, nefuncționînd ca un simplu pandant: Helga - soția oficială și decorativă a diplomatului francez, tovarășa Chin - securistă vehementă și devotată regimului comunist. Rămîn două probleme, dintre care, cea de-a doua, majoră. Decorul pune altfel accentul pe scenă, decît cel din spectacol. În partea dreaptă este sugerată boxa lui Gallimard în care se află
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
că nu s-ar recunoaște valoarea intrinsecă a "unor oseminte", este indubitabilă valoarea lor simbolică, precum și importanța respectării dorinței ființelor din care provin. Cine ar invoca argumentul că asemenea nume ilustru este mai nimerit să se afle printre alți iluștri francezi (uneori, rari, șí străini) se poate liniști: ar mai exista acolo încă un cenotaf printre altele. Dar ce a rămas din trupul său (nu simplul "nume") să revină unde a dorit el. Să ne gândim și la faptul că acolo
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
în speță referindu-se la întrebarea dacă evreii trebuie sau nu să primească, la noi, drepturi politice și pe cele ale dobîndirii proprietății rurale. Această anchetă ocupă în ediția pe care o comentez 80 de pagini compacte. Cu excepția cunoscuților antisemiți, francezul Edouard Drumont, primarul Vienei Karl Lueger și Houston Stuart Chamberlain, toți ceilalți chestionați au răspuns favorabil. Și au fost mulți și tot nume de mare rezonanță: Zola, Lombroso, Mommsen, Clemenceau, W.T. Sblad, Anatole Leroy-Beaulieu, W. Wundt, M. Nordau, Achile
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
Ideile" sunt prilejuite de contexte din cele mai diverse care revin regulat de-a lungul cărții. Un exemplu e René Girard cu care criticul timișorean întreține un dialog permanent: comentează citate, îi preia formulările, găsește prilej de zăbava ori de câte ori cuvintele francezului îi vin în minte. Nici o carte consemnata în jurnal nu e nesemnificativă pentru autor. De altfel, în Paradisul derizoriu, scria: "Toată existența mea în lumea literară, fiindcă s-a întâmplat să nimeresc printre cei buni, a fost o continuă - nătânga
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
subiect posibil pentru un foileton" sau drept substitut al ziarului de seară. Se mai pomenește, în treacăt, la un moment dat, tot pentru augmentarea verosimilului, despre "furtul diamantelor domnișoarei Marș" și despre încoronarea reginei Victoria, care, în conștiința publică a francezilor, a jucat, în mare, acelasi rol cu un fapt divers din viața divei. Dar române în dulcele stil clasic se mai scriu, din fericire, și-n ultima vreme. Ficțiunea și "realitatea" nu încetează să se întrepătrundă, iar istoria e terenul
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
român, plasat în permisivii ani ^70 - cu The Doors și Velvet Underground pe coloana sonoră -, F. est un salaud e un film care nu-și pierde din impact, în primul rînd datorită interpretării extraordinare a celor doi tineri actori - doi francezi: Frédéric Andrau și Vincent Branchet. Primul e mereu instabil, adesea melancolic, cerșind înțelegerea; cel de-al doilea se aruncă trup și suflet în amorul pentru idolul sau, ajungînd un accesoriu, un obiect erotic. Criză relației lor (cu accente à la
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
jidani, "lipitori care sug sângele poporului român" etc. Pentru noi - nici o noutate, abundență acestui gen de tipărituri a putut fi văzută și la recentul târg "Gaudeamus", printre "cărțile de ănvătătură" tronând, de exemplu, si Protocoalele... an traducerea lui Moța! "Cațavencii" francezi șanț ansa consternați: "ăntrebat de ăCanard enchaănéă, unul din tinerii vânzători spune că ași finanțează studiile cu acest negoț, ăn afara oricărui angajament politic. Recunoaște, de asemenea, ca a vandut recent traducerea românească a faimosului fals antisemit, Protocoalele ănteleptilor din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17437_a_18762]
-
aeroport din Germania, doi americani au fost nevoiți, la coborârea din avion, să stea la coadă "Other Countries", alături de mulțimea de balcanici, ruși, kurzi sau indieni și să avanseze cu lentoarea binecunoscută, în timp ce pe culoarul alăturat, rezervat pentru "European Union", francezii, englezii, spaniolii, germanii și ceilalți treceau că prin brânză! Mi-am dat seama în acea clipă, urmărind privirile derutate, frustrarea și începutul de resentiment detectabile în privirea cetățenilor din Ohio sau California, de forță politică a Uniunii Europene. Dacă un
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
ămbrăca/ pe toți tineri și noi// și voluptuos ănvătam astfel/ să pășim cu dreptul an moarte" (Gâlceava). Desuetudinea obiectelor sugerează ămbătrănirea ființei, "ănvătul" ei cu extincția. an perspectiva acelui grotesc care fărâma realitatea, scornind fete ale neverosimilului strigător, numit de către francezi humour noir, ăntălnim expresive concrețiuni metaforice. Divorțul de lume al poetei e ratificat de monstruozitățile prin care ea ași asumă lumea an oglinzile concave ori convexe ale privirii sale sublimat-tendentioase. Distrugerea "frumosului" e o reflectare a distrugerii lumii, ultimul proces
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
matrice culturală pe care și-a creat-o el și pe care o numește, uneori, Franța, este, după mine, un topos profund livresc. Nu pentru că scriitorul nu ar avea o priză autentică la realul și cotidianul francez, așa cum au ceilalți francezi, ci pentru că ea se nutrește din afirmații filozofice, e construită pe premise teoretice, nu pe evenimente sau pe simplă scurgere a timpului, care firește, și-au avut și ele rolul lor. Aceste premise sînt expuse foarte clar într-un preambul
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
Todorov susține senin contrariul, mergînd pînă la a sugera că un individ poate deveni cetățean al mai multor lumi, dar timpul nu-i permite mai mult de două asemenea experiențe. Cu alte cuvinte, viața e prea scurtă ca să fim americani francezi de origine bulgară. Dar, teoretic, nimic nu ne-ar putea împiedica să ne constituim identitatea dintr-un număr nesfîrșit de adjective desemnînd naționalități. Trăim în epoca multiculturalismului, nu? De ce nu am fi, în propriul nostru sine, multiculturali? M-a surprins
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
Și anume: "eu nu cred că sîrbii au creat cîntecul popular i-au dat o formă strălucită, dar că l-au creat nu pot admite". Aceste balade sîrbești, au dovedit-o exegeții, preiau părți întregi din chansons de geste ale francezilor, singurul popor creator al cîntecului în Evul Mediu. De acolo, din Franța, a trecut în Italia și, de aici, în Peninsula balcanică. Apoi a apărut, la noi, proza, și profesorul o trece rapid în revistă, neocolind Codicele Voronetian, Alexandria, Istoria
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
privește romantismul francez, pe subiecte românești, el e "contemporan cu curentul autohton". E surprinzătoare observația că "Grigore Alexandrescu nu poate fi separat de Voltaire", lamartinismul lui Heliade, poezia lui Alecsandri care putea la urma urmei fi "creată și de un francez că origine. Pentru că poetului, pe lîngă că a fost tributar lecturilor franceze, i-ar fi lipsit marea convingere și marea pasiune, trăit prin saloane și plimbat prin străinătate, n-a avut parte (chiar în poeziile lui scrise la Mircesti) de
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
simplu și mai eficient să recunoaștem că istoria noastră n-a fost întotdeauna atât de glorioasa pe cat pretindem? Și ce e neobișnuit în asta? Ce țară europeană sau asiatică a avut un neîntrerupt șir de momente faste? Nu cred că francezii își fac probleme din a prezenta crudul adevăr că nobilii feudali s-au măcelărit fără milă între ei, ba chiar că nu s-au sfiit să-i treacă prin sabie și pe cei din teritoriile străine. Nu e țara vecină
Istoricule, deparazitează-ti creierul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17530_a_18855]
-
de Documents Diplomatiques français sur l^histoire du bassin des Carpates 1918-1932, vol. I, octobre 1918 a août 1919, Budapest, 1993. Alături de care sunt citate arhive, memorii, amintiri și jurnale personale aparținând unor autori și actori în evenimente, români, maghiari, francezi, americani, italieni, cum ar fi Radu Cosmin, Henri Berthelot, Clemenceau, Guido Romanelii, Alexandru Vaida-Voevod, G.D. Mărdărescu, György Livan, C. Kiritescu, Scherman David Spector, Ioan Stanciu s.c.l. Faptul că încă din 1994 apăruse o carte ce includea subiectul propriului
O pagină de istorie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17551_a_18876]
-
Îi vom fi văzut și pe procurorii craioveni la țațele Fortunii, în noaptea de pomina când sărbătoreau, probabil, apropiată lor trecere în avocatură - de cealaltă parte a barei, dar cu același cod de legi în mână - hereux pays, cum iarăși francezul zice. Iar ceea ce n-am văzut, ne prelungește zilele. Vom fi, așadar, chemați la urne a ah, pentru o clipă - cât o veșnicie? - onoarea, averea, faima viitorului deputat vor fi la cheremul nostru. Averea, mai cu seamă. Pe liste îl
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
Dar Annouilh era nebun. La reprezentație, cele trei gărzi ale lui Creon erau îmbrăcate în mantalele negre ale Gestapo-ului. La finalul piesei, Gestapo-ul o condamnă pe Marianne la moarte. Era foarte clar, și naziștii n-au văzut, dar francezii au înțeles prea bine. Am preluat ideea, fiindcă mi s-a părut că în Liban e același lucru. Creștinii au o anumită viziune asupra lui Creon, palestinienii o anumită percepție despre Antigona, și iată malentendu-ul pe care am vrut să
„Țara mea adevărată e aceea unde oamenii se bat pentru demnitate“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2491_a_3816]