549 matches
-
comentariu inteligent al lui Liviu Capșa referitor la "turneul" european la care vor participa 1200 de "piese" (inclusiv Gânditorul de la Hamangia) re-pre-zen-tative pentru neoliticul din România, un interviu (realizat de Nicolae Băciuț) cu Ioana Cră-ciu-nescu, remarcabilă, ca și altădată, prin franchețe, un alt interviu (semnat) de Ioana Todea cu Nicu Alifantis ("Știi cum îl faci pe Dumnezeu să râdă? Îi spui planurile tale de viitor"), un portret făcut de Anda Ghiran talentatei violoniste Silvia Marcovici, româncă stabilită în Franța, o convorbire
Plăcere rafinată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8420_a_9745]
-
Grigurcu Am în față un volum de aproape patru sute de pagini, închinat receptării operei lui Mateiu Caragiale, purtînd semnătura lui Barbu Cioculescu. E, indiscutabil, o piatră dintre cele mai impozante din cîte alcătuiesc postamentul gloriei mateine, relevînd, după cum mărturisește cu franchețe exegetul, ,o amănunțită studiere a tuturor izvoarelor critice, acțiune cu mult mai dificilă decît la o primă evaluare, în lipsa unei bibliografii pe care a trebuit singur să o edificăm printr-o răbdătoare despuiere de texte pe o mare întindere risipite
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
cu alta lealejea / Să le ducă-n sat la fete / Să se-mpene în sărbători, / Să le vie pețitori”. Nu-i greu de înțeles, cîntarea în această variantă binecuvîntează fervoarea și împăunările unei case unde o tînără își așteaptă măritișul. Ce franchețe, în gestul adaptării la concret, în apelul la miezoase analogii cu plinătatea de bun augur a plantelor ce ocrotesc, de totdeauna, preajma țăranului! „Doamne, dă fetii noroc Ca sămînța-n busuioc, Doamne, dă fetii viață Ca florii de mintă creață” * Ruralitatea
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
vorbi despre limite în aceeași măsură în care o face referindu-se la merite. Așa cum mărturisește într-un interviu publicat, în volum, nu se recunoaște drept un "dur", se delimitează însă de critica numită de Paul Zarifopol "blajină". Sigur, cultivând franchețea și ironia, chiar micile răutăți, n-a avut cum să rămână fără dușmani. Fără maliție, însă, Cornel Regman e de neînchipuit. Când comentează "blajin" "Psalmii" lui Doinaș (a doua cronică din volum) îl găsim, parcă, fără farmec, fără notele sale
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
lui Alex Goldiș, orice om s-ar retrage, s-ar ascunde rușinat. Putem paria însă că nu și Mircea Arman! Despre „komartinizare“ În OBSERVATOR CULTURAL (nr. 405, 28 februarie- 6 martie), un cristian semnează un articol (scris cu exasperare, cu franchețe și cu asprime, toate venind din onestitatea autorului) despre condiția scriitorului român în condițiile „disoluției culturale” pe care o trăim: „Într-o țară în care nu funcționează sistemul lecturilor publice plătite, în care bibliotecile preferă să finanțeze autori locali (editați
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3869_a_5194]
-
în intemperanța pamfletului, după cum investigația minuțioasă ce le distinge nu posedă un substrat malițios. Exegetul se vrea și reușește a fi un meșteșugar de performanță al domeniului său, aidoma unui ceasornicar pasionat a regla mașinăriile ce indică pulsul valorii. Dar franchețea tranșantă a stilului său comportamental a surprins dezagreabil într-un mediu în care ambițiile scriitoricești erau inflamate, orice s-ar spune, și prin contactul lor cu modelul propagandistic al totalitarismului, maniheist și autoritarist, provocînd ispita gloriilor regizate și fluturînd instrumentul
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
a fost exigența valorică, pe de o parte, iar pe de alta, exigența etică, cultivarea simțului răspunderii, al construcției și onestității intelectuale. În ce mă privește, am vorbit mereu în legătură cu mica societate echinoxistă despre o „prietenie exigentă”, încurajând spiritul critic, franchețea opiniei, refuzul negocierilor cu veleitarismul și nonvaloarea. Echipele următoare ale grupării și revistei s-au străduit tot atât de perseverent să mențină ștacheta valorică atinsă - în condiții de grave constrângeri ideologice - sub conducerea lui Aurel Codoban, militând, apoi, în primul deceniu de după
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
tine pe toți ai tăi/ undeva de unde îndeobște nu te mai întorci/ niciodată/ e ca și când ar veni în vizită moartea/ și n-ar mai pleca" (Soneria). Moartea nu e decât o agonie social-istorică fără sfârșit. Predominant, discursul poetului are o franchețe șocantă, e deschis răului moral pe care nu se dă în lături a-l portretiza în tușe caustice la culme. La antipodul poeticii de sugestii, nuanțe, indirectități propuse de simbolism și conturată pe un plan suficient de amplu până-n prezent
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
țârlâita", ca-n alte împrejurări, ci torențial, având în vedere contextul. Nu m-aș mira deloc dacă, într-o bună zi, Fănuș Neagu, pe care-l îndrăgesc de atât timp, ar întâlni-o, întâmplător, pe Luminița Marcu, tânăra de o franchețe și de o inteligență acute, hiper-cultivată, bine educată și care, în anii următori, cine știe, ar ajunge une grande dame de salon littéraire; nu m-aș mira, repet, dacă "bubuitorul" prozator al Brăilei, cu bărbăția și cavalerismul lui, o clipă
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
aici impresia de bruschețe aspră pe care o lasă. Căci are directețea supărătoare a oamenilor care nu-și iau măsuri de precauție în exprimare. Scrie cum gîndește și gîndește cum îi vin cuvintele, fără perifraze strategice și fără ocolișuri prevenitoare. Franchețea aceasta goală și ușurința cu care dă cu capul în zid sunt principalele pîrghii ale farmecului lui Nae. Într-un cuvînt e viu, spontan și lipsit de o tehnică a camuflării. Spune ce crede, adică exact ceea ce nu mai facem
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
trei stihii care fac din ea o apariție singulară: plasticitatea limbii, pesimismul viziunii și directețea verdictelor. Schopenhauer e orice altceva, dar nu un autor politicos, lipsindu-i respectul pentru protocolul de expresie de la începutul secolului al XIX-lea, de unde și franchețea cu care împarte invective. Că adversarii de idei îi vor fi luat franchețea drept lipsă de tact, pe cînd Schopenhauer o considera drept semnul sincerității, e un fapt fără importanță azi, mai de seamă fiind că, în comparație cu contemporanii, Schopenhauer e
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
și directețea verdictelor. Schopenhauer e orice altceva, dar nu un autor politicos, lipsindu-i respectul pentru protocolul de expresie de la începutul secolului al XIX-lea, de unde și franchețea cu care împarte invective. Că adversarii de idei îi vor fi luat franchețea drept lipsă de tact, pe cînd Schopenhauer o considera drept semnul sincerității, e un fapt fără importanță azi, mai de seamă fiind că, în comparație cu contemporanii, Schopenhauer e un filosof cu precădere accesibil, care poate fi gustat chiar de publicul fără
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
Zeffirelli, am citit o antologie a celor mai bune interviuri (sînt doar cîteva, pentru că avea oroare de presă), acordate de Maria Callas de-a lungul unei vieți. Din toate reiese același stil de a aborda lucrurile, fără înflorituri, cu o franchețe vecină cu asprimea. "Unii se nasc complicați, cu darul de a complica totul; eu m-am născut simplă, cu darul de a simplifica", se auto-diagnostica Maria Callas, recunoscînd că darul de a simplifica, de a privi în față esențialul crud
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
că nu-l puteam dușmăni. Era prea prevenitor în blîndețea cu care își întîmpina interlocutorii ca să-i poți purta ranchiună. Cînd am îndrăznit să-i mărturisesc rezerva, mi-a risipit suspiciunea imediat. Mi-a răspuns spontan și senin, cu o franchețe cuceritoare și nejucată. Cum nu e locul aici să vorbesc despre una din bîrfele iscate pe marginea numelui său, mă voi mărgini aici la schițarea portretului său. Temperamental vorbind, unda de agresivitate pe care Mihai Șora o emană în jurul său
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
filmului „Exercițiu de admirație” pe care l-a realizat în anul 1990 la Paris. Întâlnirea acestor mari gânditori români, care s-a putut înfăptui după evenimentele din Decembrie, a dat naștere unui dialog aprins, în care acuitatea întrebărilor, cât și franchețea răspunsurilor marelui exilat îți tăiau respirația. Argumentele pe care le aducea fiecare în sprijinul propriilor teze au creat o atmosferă în care s-au limpezit multe din cauzele „neliniștilor” lui Cioran, cum a numit Petre Tutea angoasele acestuia. Nu este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
nășteau în focul „revoluției culturale”, preamăreau munca, pacea și partidul. Această perioadă este cercetată de Ion N. Oprea, cu discreție, cu conștiinciozitate, cu autenticitate, fără comentarii, așa cum fac eu, lăsând scrierile alese să vorbească de la sine, să ne lovească cu franchețea lor, cu realitatea lor, cu competența unui cercetător ce și-a extins căutările dincolo de ziarele comentate: în Analele Academiei Române, în dicționare de specialitate, în operele literare ale celor scoși din anonimatul și tăcerea vremilor. Marele merit al autorului constă în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
scandal, un denunț. Și iar o iei de la capăt. Trase o dușcă din ulcea, mijindu-și ochii, dar nedezlipindu-i de pe căpitan. Asta-i viață? Diego Alatriste ridică din umeri. — Ai o idee mai bună? Îl privea drept În față, cu franchețe, pe fostu-i camarad din Flandra. Nu toți avem bafta de-a fi locoteneți de alguazili, zicea gestul lui. Saldaña se scobi Între dinți cu o unghie și dădu de două ori din cap afirmativ. Amândoi știau că, fără diversele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Își mângâie cu două degete mustața, dând impresia că se străduiește să-și amintească, poate că da, pe stradă... Adică pe Strada Mare, sau prin preajma Ieronimilor, știu eu, prin locurile acelea... Dădu din cap afirmativ, cu o presupusă și deliberată franchețe. Asta se prea poate. Olivares Îi susținea privirea, impasibil. — Atât? — Atât. Timp de o câtime de secundă, căpitanului i se păru că deslușește o mijire de zâmbet În barba feroce a favoritului. Dar de asta n-a fost sigur niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
noastre preiau euforic scandalul..." ? La fel de tranșant este, în editorialul său din revista ARCA (nr. 7-8-9/ 2004) redactorul-șef al publicației, poetul Vasile Dan, care atacă altă problemă delicată, de data aceasta de etică a scriitorului: Ce scriem? Unde publicăm? Cu franchețea care îl caracterizează, Vasile Dan susține că nu este suficient să ne păstrăm onorabilitatea în perimetrul textelor noastre, că răspundem și pentru contextele în care ne manifestăm. "Închei " subliniază eseistul " cu precizarea, pentru mine, obligatorie: contează unde publici!" Contează, bineînțeles
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
ajuns ca să-mi iei locul. Aloim păru pentru o clipă descumpănit de felul în care sunase rostirea de către Abate a celei mai tainice și totodată ambigue ambiții ale sale. Nu îndrăznise până atunci să o enunțe nici măcar în mintea sa. Franchețea Abatelui îl făcu să sesizeze că mersese destul de departe. Sondă disperat mintea bătrânului în căutarea violenței. Ca niciodată însă, poate din cauza emoției, poate din pricina vreunei puteri secrete a Abatelui, nu putea afla nimic. ― Ți-e frică, Aloim. Nu mai vezi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Da, îi venea greu să admită, dar așa era: o avea în grijă pe Go-Bindan! El, care nu știa să fie nici măcar tată, nu putea, firește, să fie mamă; iar ea - cu o seară înainte, Mandzuk îi spusese limpede, cu franchețea sa aspră din totdeauna - avea nevoie în primul rând de mamă. Ceea ce se întâmplase la râu îi arătase clar un lucru: nu ar fi consimțit niciodată ca Go-Bindan să ducă viața pe care o trăise el sau, cine știe, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puteți imagina. Pare un tip destul de băgăcios, dar nu obraznic. Dacă îl privești, îți dai seama că că a fost crescut cu grijă de o familie primitoare, înconjurat de sfaturile și dragostea părinților. Când îi puneam întrebări, îmi răspundea cu franchețe, calm, fără să se rușineze și fără să se gândească prea mult. Mama lui avea mai multe emoții decât el. Știam că e doar un simplu licean, dar discuția cu el a fost chiar interesantă. Acum nu prea mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
al cavalerismului, al dreptății și al bunei cuviințe. Or, din această perspectivă, cărțile despre și pentru copii ar trebui citite mai ales de părinții acestora, cel puțin din două motive: întâi pentru a realiza cât de mult au pierdut din franchețea, cutezanța și noblețea de altădată și apoi, pentru a mai încerca să mai recupereze (firește, ce se mai poate) din frumusețea, candoarea și cinstea copilăriei și adolsescenței. Din păcate însă, nouă, maturilor, ne scapă tocmai această unică posibilitate a reintregrării
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de prestidigitator dibaci, atent să nu cumva să-și trădeze trucurile) a lui Teodorovici. Aceeași lume, în variante distincte, totuși. Cum e și firesc. Sorin Stoica îți câștigă imediat încrederea, te face să-l crezi pe cuvânt din capul locului. Franchețea cu care înțelege să spună lucrurilor pe nume i-a adus în viața de zi cu zi destule prejudicii. Așa se explică și greutatea etică a prozei sale. Dacă autorul pierde, literatura are numai de câștigat. Din aceeași cauză, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Paul s-a interesat, suspicios, ce s-a decis la „masa rotundă româno-americană”. Nu se decisese nimic, nici atunci, nici Înainte, nici după, știa prea bine că nu doresc să părăsesc scrisul, deci nici România. După ce mi-a ascultat raportul, franchețea sa devenise afectuoasă, fără nici o reminiscență ideologică: „M-am gândit și eu În ultimul timp la dumneata. Ai motive să fii mai nemulțumit decât ești. Chiar și asupra situației dumitale literare, nu doar a celei generale În care trăim toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]