1,352 matches
-
să pună și culoarea lui în fascinanta brândușe albă. De drag si de voie buna au început să cânte și din corul cântecelor în sărbătoarea zilei s-au înălțat arbuștii în tufe decolorate sau nerușinat de intens colorate. Toată atmosfera fremăta de bucurie, iar aerul în soarele miezului zilei dansa odata cu florile și arbuștii ... și așa în mișcarea lor au colorat fluturi care au semănat în pajiști adierea ierbii. Apriga speranță cu sămânța ei a transformat totul! Și pământul s-
POVESTEA ÎNĂLŢIMILOR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344537_a_345866]
-
are nevoie de ajutor în fond... te mai și învinuiește -culmea - de învinuire! Mă rog, și acest fapt este un sistem de 'apărare' pe când minciună nu a mai făcut față!! :)) Legătură cu viața unde ar fi? Întocmai acolo că mincinosul freamătă mereu, e agitat, dezbate, pune planuri la bătaie, se consumă pentru a-și permite luxul unor lucruri nepermise.. Ce monotona ar fi viața dacă n-ar trai-o la maxim, nu? De fapt, ăsta-i principiul acestei persoane, și-ar
MINCIUNA SE POATE ASOCIA CU IUBIREA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344517_a_345846]
-
să vină la Mine și nu-i opriți, căci împărăția lui Dumnezeu, este a unora că aceștia! "(Luca 18-15, 16) Văd pe străzi sute de copii cu flori Așa cum sunt, în straiele de sărbătoare parcă sunt poieni mișcătoare Ce-și freamătă petalele spre cer Inima deschisă, sufletul curat Privirile două mari liniști gemene Strălucesc că roua dimineții Când se topește ea pe geana Ierburilor de vindecat. Gingășia urca sunete de clopoței vii în râsetele lor de copii Puritate-n rostire Prietenie
COPIII LUMII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348019_a_349348]
-
aveau loc iar fiecare dintre ei căpătase în loc de inimă, o piatră. În acest fel îi mustrase Botezătorul în predicile sale. O revăzu cu ochii minții pe Irodiada cu figura ei mândră, cu o nedisimulată bucurie afișată pe chip, cu nările fremătând și pumnii strânși de plăcerea pe care i-o dăduse cruda priveliște. De față cu sluga, tetrarhul își cuprinse capul în mâini simțind că îi fuge pământul de sub picioare. Rămas singur își aminti când, după ce îl încarcerase pe Ioan în
AL TREILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347932_a_349261]
-
din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poetei Violetta Petre, Ochii tăi cu jocuri și cu iz lunatic, îmi ațâță focuri și fior simpatic. Ce flăcări ți-a menit sângele în vine? picură din tine, surâs necontenit. Obrajii în contur freamătă visare; fărâmă de jar pur arde-n sărutare. Și-n patimi păgâne întreaga ivire, culege-o iubire și-o rugă anume. Ochii tăi cu jocuri, freamătă visare; îmi ațâță focuri, grabă-n sărutare. George PENA Referință Bibliografică: În dulcele stil
ÎN DULCELE STIL CLASIC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348129_a_349458]
-
ți-a menit sângele în vine? picură din tine, surâs necontenit. Obrajii în contur freamătă visare; fărâmă de jar pur arde-n sărutare. Și-n patimi păgâne întreaga ivire, culege-o iubire și-o rugă anume. Ochii tăi cu jocuri, freamătă visare; îmi ațâță focuri, grabă-n sărutare. George PENA Referință Bibliografică: În dulcele stil clasic / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ÎN DULCELE STIL CLASIC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348129_a_349458]
-
ea rezonată în gând, Cine simte curgându-i în vene-nserarea, În zbaterea umbrei trăgând disperarea, Cine știe citi, nu cuvinte, ci golul din ele, Prinse-n vârtejuri nebune de doruri și jele, Cine aude în el uraganul din cer fremătând, Și durerile cărnii prin ochii lumii trecând, Cine aude cum urlă din găuri negre tăcerea, Când zbuciumul lumii nebune învinge plăcerea, Și-aude cum urlă și gem electronii din lacrimi De dureri spumegânde încifrate în patimi, Acela e frate de
SUNTEM NOI ... de DAN BORBEI în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347573_a_348902]
-
De-ar fi să vii am întâlni iubirea Și-am fereca-o-n lanțuri de lumină Cu pacea ce-o aduce fericirea Și bucuria dintr-o zi senină... De-ar fi să vii ți-aș împleti cărări Țesute cu speranțe fremătând Și ți-aș culege din albastre zări Cuvintele pierdute într-un gând... De-ai vrea să vii am învăța în doi Să prețuim a clipelor comoară Și stele vor luci doar pentru noi... De-ai vrea să vii...Te chem
POEMELE IUBIRII 7 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350135_a_351464]
-
se poate Nu-mi pasă de iar o să vie Și lipsuri și of și durerile toate, Din frageda-mi copilărie! Întoarce-te, Roată, întoarce cu tine, Pe toți ce-i iubesc, pe cei ce-au murit, Să simt Tinerețea cum freamătă-n mine, Azi știu, cât și unde-am greșit Întoarce-te, Roată, să-mi satur privirea, Să-mi vină-mbrăcată-n rochiță, A mea Maricică, să-i dau ,,nemurirea” Și-n păr să-i mai prind, o fondiță! Întoarce-te, Roată, să
ÎNTOARCE-TE ROATĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365830_a_367159]
-
singur dor în tot ce mi se dete, să pot să fiu izvor răcoritor de sete. Mai am un singur vis ce împlinit se cere, să văd c-a fost ucis balaurul durere. Mai am un singur gând ce-mi freamătă în minte, să nu dispar nicicând din sfintele cuvinte. Mai am un singur țel în timp ce-mi port declinul, să pun în toate zel și să-mi înving destinul. Mai am un singur rost lipsit de aroganță, să uit
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365868_a_367197]
-
mele febrile De după plecarea ta. Un sunet ascuțit Ca un țipăt din altă lume Îmi înfioară întreaga ființă. E doar o pasăre rătăcită în beznă, Care-și caută frenetic prada. Cad frunze cenușii Peste sufletul meu Copleșit de amintiri. Copacii freamătă, nerăbdători, După un nou veșmânt. Se cutremură pădurea De dorul primăverii, Mă cutremur eu De dorul tău. Ard ca o făclie în noapte Și mă sting cu atingerea ta, Chiar dacă o simt doar în inimă. Cad frunze cenușii De copaci
FRUNZE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366041_a_367370]
-
este, în viziunea poetei, un tablou minunat pe care-l contemplă cu oarecare nostalgie. E ca un pastel, pictat de un artist iscusit: „Liniștea se sparge în bucăți fierbinți, / Semn de resemnare, de-așteptări cuminți. Șoapta adierii încă mai rezistă, / Freamătă pe-o frunză, și aceasta tristă” (Zi de vară). Vera Crăciun se înrudește în spirit cu poeta secolului trecut Magda Isanos, prin patetismul din glas și prin intensitatea trăirii. Pildă stau poemele: „Dacă mă cauți”; „Să nu mă cauți”; „Tu
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
iubită, pentru a mă putea mângâia, pentru a mă îmbrățișa și strânge sălbatic, apăsându-ți puternic pleoapele ca să nu-ți observ mărgăritarele fierbinți, ce sub ele se zbat, pentru a te pierde în iubire, făcându-mă prizonier al coapselor tale fremătând de dorință și dor... Te necăjesc uneori puțin, doar puțin, atât cât doresc să te-nfierbânți, să putem lua joaca de la-nceput, s-o repetăm mai dornici de iubire ca oricând și tu să mă-ncânți... Știu că mă privești
FRUNZĂRIND AMINTIRILE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365334_a_366663]
-
pentru flori, se celebrează pe sine, iar umanitatea creștină celebrează jertfirea pentru idealuri, fiecare parte de inimă primind în ea fiecare parte de jertfă a naturii reîncolțite și reînflorite, apoi prin vacanțele mari, cu fiecare, trecând, simțindu-se o domnișoară fremătată de idealuri, Nicoleta Pascaru retrăiește și azi aceste răscruci ale copilăriei, adolescenței, majoratului. Sunt praguri la care de fiecare dată credea că de o veșnicie, nimeni nu a fost așa victorios! A început să creadă la timp, însă, că viața
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]
-
îmi ești, damă de pică: Te doresc și mă tem, te iubesc și mi-e frică... Formele trupului tău de femeie mátură Îmi aprind mințile și ochii mi-i satură. Șoapta iubirii ți-o ascunzi între buze, Sub sânii ce freamătă de pofte sub bluze; Pârjolești de sub gene cu vii aștri de noapte, Și așterni peste răni vraja fructelor coapte. Fir de praf, pus sub talpa dorințelor tale, Mă visez, să-ți simt trupul cu aluri tropicale. Mă ucizi când mai
CÂNTEC PENTRU DAMA DE PICĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365408_a_366737]
-
liturgică. Toate se așează în liniște și așteptare. Doar soarele mai alergă pe cer să prindă ultimele triluri, ultimele refrene aurite. Totul este strălucitor, încununat de perlele clipelor, de splendoare. Un fior cald mă învăluie într-o lumină liberatoare. Inima freamătă, sufletul răsună din adânc încântându-mi făptura. Mă împărtășesc cu frumusețea acestor clipe - poeme, cât cu logodna unei vieți încântătoare. Beau frumusețea ortodoxă a vieții creștine și sufletul îmi cântă. Peste mine, peste cei mulți plouă cu lumină cerească. Doruri
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1721 din 17 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului De n-ar plânge și pădurea Ochii tăi n-ar ști să-mi dea Un amurg fără de nume Care-n cer ar lăcrima. De n-ar fremăta pădurea Toamna n-ar mai ști să-mi dea Amintirile rămase Care-n cer ar lăcrima. De nu te-ar chema pădurea Pașii tăi s-ar îndrepta Spre tăcerile albastre Și doar eu aș lăcrima. Referință Bibliografică: De n-ar
DE N-AR PLÂNGE ŞI PĂDUREA de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365555_a_366884]
-
iubită, pentru a mă putea mângâia, pentru a mă îmbrățișa și strânge sălbatic, apăsându-ți puternic pleoapele ca să nu-ți observ mărgăritarele fierbinți, ce sub ele se zbat, pentru a te pierde în iubire, făcându-mă prizonier al coapselor tale fremătând de dorință și dor... Te necăjesc uneori puțin, doar puțin, atât cât doresc să te-nfierbânți, să putem lua joaca de la-nceput, s-o repetăm mai dornici de iubire ca oricând și tu să mă-ncânți... Știu că mă privești
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 992 din 18 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365063_a_366392]
-
29 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Torent de bunătate, trubadur cu rană din iubire, Poetul, vindecător tăcut al clipei aduce dorul mai aproape. Cu soarele în privire deschide ferestrele candorii, Cu fiorii viselor, ai inimii topește gheață lumii! Umbră sângerânda, freamăt, cascadă de taine și mistere Deschide porți cerești luminând poteci către altare. Obsedat nu de Sine, nici de templul timpului, ci de izvorul bătrân, nesfârșit... Vibrează cu trupul anilor, dăruind armonie, tandrețe. Poetul pictează pe chipuri aripi din cuvinte. Poetul
POETUL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365118_a_366447]
-
unde se află biroul administratorului, este panoul unde se înșiră corespondența ; scrisori și vederi expuse în așa fel încât numele destinatarului să fie cât mai vizibil. Este locul către care, ca un reflex condiționat, fiecare își îndreaptă privirea, cu sufletul fremătând, în așteptarea veștilor de la cei dragi. Chiar dacă te simți cuprinsă de dezamăgire, nevăzându-ți numele înscris între destinatari ceva îți stârnește curiozitatea, uitând ceea ce te privește personal. Sunt vederile care expun nu numai numele adresantei ci și mesajul transmis. Curiozitatea
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
în suflet curaj de început, Imboldul tău ne-avântă, ne luminează-n față Și-ntâiul pas ne pare mai ușor de trecut. Cu flamura ta verde cuprinzi imensa zare Și o încarci în cântec pe-ale mierlei viori, Natura toată freamătă prin mici viețuitoare, Primăvară, ne aduci tremurători fiori! Bine-ai venit, la noi, mlădioasă fecioară! Cu blândul tău zefir ce ne bate-n în fereștri, Ne înflorești grădinile dinlăuntru și de-afară Pe ulicioara vieții noastre, cochetă când pășești! Cornelia
PRIMĂVARĂ, MLĂDIOASĂ FECIOARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365232_a_366561]
-
și mireasma fină, să-mi limpezesc neostoite gânduri în bobul alb de lacrimă divină. Cu gâzele și fluturii-mpreună, prietenii fideli de altădată, să adormim sub pleoapa înserării cu dorul agățat de-o stea perlată. Să-mbrățișez, cu mâinile-amândouă, copacul fremătând de nerăbdare, în leagănu-i din ramuri să mă prindă, ca-ntr-un arcan de infinită-ardoare. Apoi să uit tot răul ce se scurge din sufletele-nguste, mici și rele, iar gândurile să îmi zboare, -arzânde, spre libertatea inimii rebele. Referință
DORINŢE NEVINOVATE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364832_a_366161]
-
Korys Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului Mi-am amintit că am lăsat masca fericirii undeva, în acele zile senine de altădată, când aerul dansa plutind feeric și umplând de viață în jur, natura fremăta vie de culoare, prin verdeața-i bogată și florile pictându-i gingaș chipul mirific, iar atingerea sa blândă prin adierea vântului era precum mângâierea sfioasă a unei palme netede, ușor tremurânde, ce aducea cu sine alintul suprem, atunci când parcă și
SPECTACOLUL MĂŞTILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366303_a_367632]
-
popas în doi Să stăm așa, iubito, sub lumina cuvintelor noastre ca efluviile ce din noi izvorăsc să străbată sferele lumii și să fim două universuri într-unul singur iar mâinile noastre pline de cuvinte și doruri să scrie arpegii fremătând de minuni. Să stăm așa sub vraja cuvintelor ce încă nu le-am rostit, ... Citește mai mult popas în doiSă stăm așa, iubito,sub lumina cuvintelor noastreca efluviilece din noi izvorăscsă străbată sferele lumiiși să fim două universuriîntr-unul singuriar mâinile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
cuvintelor ce încă nu le-am rostit, ... Citește mai mult popas în doiSă stăm așa, iubito,sub lumina cuvintelor noastreca efluviilece din noi izvorăscsă străbată sferele lumiiși să fim două universuriîntr-unul singuriar mâinile noastrepline de cuvinte și dorurisă scrie arpegii fremătând de minuni.Să stăm așasub vraja cuvintelorce încă nu le-am rostit,... XXIII. IUBIRE, LUMINĂ ȘI VIAȚĂ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1204 din 18 aprilie 2014. Iubire, Lumină și Viață În grădina de cruci, nebunii țintuiseră Iubirea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]