3,189 matches
-
-o E. Lovinescu. Poza anonimului din 1942 nu a fost nicidecum circumstanțială, ci numai efigia ultimă a unei vechi obsesii. „Anonimii” populează universul Memoriilor lovinesciene 1, ei sunt materia discursului evocator sau coroziv prin care criticul își descrie contemporanii. Vasta frescă a vieții literare se construiește asemeni marilor tablouri istorice, cu mase de figuranți, prin aglomerarea figurilor indistincte, a celor „fără de nume”. Faptul e ușor de înțeles, nici o reprezentare a furnicarului literar nu se poate face în absența minorilor. Ceea ce trebuie
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
a întâmplat așa, pentru că marele scriitor, cunoscut îndeosebi pentru unicul său roman, Orbirea, face și din autobiografie o literatură de o tot atât de bună calitate, transformându-și membrii familiei în personaje și plasându-i într- un context istoric cu valoare de frescă. Limba salvată este povestea copilăriei și adolescenței autorului, petrecute în variate spații geografice și lingvistice, de la Bulgaria primilor ani de viață, la Anglia anilor fericiți alături de ambii părinți, apoi, după moartea tatălui, la Viena și Zürich, alături de mamă și cei
Tinerețea lui Canetti by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3381_a_4706]
-
pe obsesia identitară a supraomului pierdut în problematizările etnicității și moralei patriotarde. De la istoria șvabilor (din Lindenfeld) la cea a țiganilor deportați, Ioan T. Morar are ambiția construcției, în primul rând. Evită artificialul filmic, diminuează șarjele postmoderniste și rezultă o frescă cu numeroase subterane, care mai de care mai ofertante. Impecabil îi iese lui Ioan T. Morar acțiunea desprinderii de identitatea nocivă și îmbrățișarea copilăriei contrafăcute (livresc). Când e înghițit de Istorie, eroul lui Morar scapă aparent de anatema stendhaliană și
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
de înfrângere. Doar că e un antidot riscant. Un pariu, în cele din urmă, jucat la ruleta Lumii Noi. Într-acolo împinge Ioan T. Morar eroul, laolaltă cu un angrenaj impresionant. Reușita vine însă din împletirea filonului psihologic, individual, cu fresca seismică, din apocalipsa generalizată. Un roman precum Negru și Roșu consacră un prozator de vocație realistă. Excelent roman, scris de o mână sigură.
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
La rândul ei, scriitoarea noastră atrage atenția, înainte de Noua Structură și opera lui Marcel Proust, că „trăim într-o perioadă de Renaștere”; „pe cei care o reprezintă mai bine nu-i recunoaștem, iar documentul și iconografia celor care au realizat fresca actualității le nesocotim”. Dumitru Micu găsește asemănări, „sincronie”, pe mai multe paliere, în special pe linia poematicului în proză. De multe ori se pot identifica naratorii celor două scriitoare cu autorii implicați (implied authors, cf. Wayne Booth), în sensul că
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
vorbesc și simt ca noi, cei din secolul XXI, abstracție făcând de costume (în descrierea cărora Kalogridis este performantă) și mijloace de transport. La sfârșitul lecturii ne dăm seama că am parcurs un cocteil de romane, de dragoste, spy, policier, frescă istorică, thriller, un amalgam pasionant, chiar dacă uneori prolix și static. Oricât am fi de zoili, trebuie să-i recunoaștem autoarei talentul de a imprima narațiunii tensiune și suspans, de a-și face cititorul să empatizeze cu Lisa Gherardini, și deci
Mona Lisa, fiica lui Leonardo? by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3331_a_4656]
-
epic-existențiale. Vezi Nașterea dorințelor lichide, inventar nestăvilit, numărând, cu vibrație limitată, atingeri și postbărbați (un posibil model pentru această manieră comodă și apetisantă de defragmentare prin fragment, cartea lui Péter Esterházy, O femeie). Și în Un singur cer deasupra lor fresca e pictată pointilist, cu nuclee epice autonome, încercând să înregistreze diversitatea de atitudine și de situare față de un anume regim. Istorii personale. În Acasă, pe Câmpia Armaghedonului (romanul Martei Petreu) avem de-a face cu o maturizare a scriitoarei, un
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
spune și povestiri, necomunicând prin protagoniști, ci prin sensuri, prin faptul că, însumate, conduc la imaginea unei lumi coerente, a unei societăți, a unei umanități cu existență istorică. În prezentarea de pe ultima copertă se spune despre carte că reprezintă „o frescă epică“, ceea ce, neîndoielnic, Ruxandra Cesereanu a urmărit să înfăptuiască. Amploarea deschiderii social-istorice, bogăția evenimentelor aduse în scenă vorbesc despre această aspirație a prozatoarei. Epoca evocată în carte este aceea cuprinsă între sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și răsturnarea
Diavolului, o jumătate de veac by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3367_a_4692]
-
multe secrete Violeta Lax se întoarce la Barcelona, când casa familiei se transformă în muzeu pentru a găzdui opera bunicului ei. Dar în cursul renovării, muncitorii dezgroapă scheletul ascuns într-o încăpere ferecată, pe zidul căreia Amadeo Lax pictase în frescă ultimul portret al Teresei. Nepoata începe să cerceteze tainele trecutului și află că scheletul este al bunicii ei, care nu părăsise casa în noaptea fatală când a ars marele magazin al orașului și bogatul lui proprietar, pretinsul ei amant, a
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
doilea roman erau destul de mari. Negru și Roșu nu mai uimește însă prin ingeniozitate, autorul preluând tiparul clasic al realismului stendhalian, după care croiește corect, elegant, dar și previzibil, până la un punct (punctul terminus), Bildungsromanul unui țigănuș din Tărtășești și fresca istorică a anilor de război de sub dictatura antonesciană. Marius Miheț a scris, tot în Romania literară, până unde urmează Georgian Nicolau modelul lui Julien Sorel. Aspirația parvenitismului social se complică aici cu o problematică a identității etnice: „Asta va fi
O istorie fără eroi by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3004_a_4329]
-
tramei sau de analizele psihologice greoaie și nesfîrșit de lungi. După o jumătate de secol de la redactarea (în vremuri irespirabile și în cîteva etape) a trilogiei, se poate spune că ea rămîne, în pofida slăbiciunilor, astăzi lesne sesizabile, cea mai cuprinzătoare frescă și una din puținele tentative reușite de a crea un ciclu romanesc din biografiile generațiilor succesive ale aceleiași familii. Numai Mircea Ciobanu se va mai încumeta, tîrziu, în anii '80, să compună saga unei familii și să descrie în Istorii
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
lumină amalgamul de steaguri păienjeniș de astre pe sticlă visele mozaic bizantin mimoze nebuloase în pîndele ochiului ceasuri solare pe ziduri desfac prezentul scriam măști sonore în colivia de argint ascund suflete carbonizate viola unei linii plutitoare se oprește în fresca incandescenței reci absorbit în hîrtie nu mă mai auzi urechile - floare de lotus - surde ochi împietrit în cerneală semnele ard în urmă pădurea lumina curge pe o lumînare din amintire în noaptea polară dezgropată amforă fulgerul a venit cu fiare
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
pe trotuar o monedă scăpată în băltoacă ruginește singură. Un umăr căzut deodată. Un vîrtej din senin. Frunze de aur năclăit în aer. Greața viitoarelor mame. Ciripitul, ciripitul ca într-o maternitate învolburată de păsări. De pe pereți se desprind încet frescele umede ale acelor ani. Adorm cu mîna sub cap în timp ce citesc un text nou scris cu cerneală simpatică de mîna unui copil ce încă nu s-a născut. Cîntec de trecut Lumina nu lasă nicio umbră. Face implozie. Așa că treci
Poezii by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/2689_a_4014]
-
după pub: trecuseră anii, mai bine zis o vinărie de cartier, ,,la Neamțu,’’, sau ,,al Tedesco’’ sau barul San Calisto, cel din cartierul Trastevere, la un colț, unde seara am cinat și noi, bând același vin, de,,Castelli romani’’, ,,molto fresco’’. Își făcea veacul, iubit de toți, la popularul Campo de Fiori, unde-s cele mai mici prețuri, iar statuia lui Bruno o poți vedea-n piața de verdețuri: coji de semințe sau scorii scuipa de sus Magicianul, cenușa i-o
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
văd chiștoace plutind în cristelnițe, necredința mută munții din loc, un elev îmi spune că, în sfârșit, și-a prins profesorul copiind pe când asuda să devină definitiv, câteva mii de iude nu mai știu număra decât până la 30, - pe când în fresce se scorojesc, Doamne, trâmbițele Apocalipsului, Și sub jumătate din degetul Tău arătător se vede piatra și cărămida. Ici-colo, câte un steag găurit, mai flutură ostenit și decolorat, pe câte-un morman de gunoi. Notații, clișee poeticești, desigur, tropi anacronici, tropăind
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
altor surse istoriografice - mai ales a unor informații inedite provenite din arhive - este continuă. Astfel, metoda interviului nestructurat se îmbină cu metoda biografica și cu aceea a studiului documentelor de arhivă, rezultatul fiind o biografie a interlocutorului și totodată o frescă a epocii de referință. [...] Reunite, metoda interviului nestructurat, metoda biografica și a analizei documentelor conduc adesea la studii de caz. Iar acestea ajuta, la rându-le, la definirea și descrierea unor patternuri specifice - prin biografii paralele - precum "revoluționarul de profesie
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
de a reconstrui din arhive și mărturii comunitatea de atunci. Nu am urmărit expunerea biografiei lui Doru Tompea, ci utilizarea poveștii vieții sale că vehicul care să ne ducă spre povestea vieții unei comunități. Intenția noastră a fost realizarea unei fresce a comunității academice ieșene din perioada studiată, fără a urmări să acuzam pe cineva sau să legitimam regimul comunist. Nu știu cum a fost comunismul în alte centre universitare dincolo de etichetele curente și nu risc să fac generalizări. Nu susțin că a
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
capitole, dialogul dintre cei doi interlocutori reușește să acopere mai toate domeniile vieții Centrului universitar Iași din ultimele două decenii ale comunismului. Întregul demers științific nu are ca scop aducerea în atenție a biografiei profesorului Doru Tompea, ci realizarea unei fresce a unei comunități într-o anumită perioadă istorică. După cum spune încă din introducere realizatorul interviului, "volumul de față are un personaj colectiv: Centrul universitar Iași. Însă nu vom vorbi despre el că despre o entitate abstractă, ci vom incerca, pe
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
întunecatul noiembrie în sudul țării (Brănești, Vidra, Goștinari, Vărăști, Sabar, pădurea Pustnicu, dar și la București), în anii '50, după moartea generalisimului moscovit. Există intenția de a construi epic, dovadă cele două părți și epilogul acestei cărți, în timp ce tentativa de frescă a societății românești se deapănă secvențial, în chip de scene dintr-un scenariu de teatru. Autorul pare să-și premediteze relatarea albă, previzibilă, liniară, ca și cum și-ar fi propus să dea o antologie a frazării mimetice, o partitură de temerare
Politică și amor în obsedantul deceniu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11227_a_12552]
-
le modčle. Originalul, colegiul, e dat în vileag, chiar dacă nu stai să faci o nepermisă, în fond, detectivistică, de multe amănunte: așezarea, aproape de catedrala romano-catolică, pe străduța care se înfundă, între două case vechi, știrbindu-i cîtva eleganța interbelică, coloanele, frescele din hol, bustul fostului director, Ștefan Pop și... secretara șefă (firește, pour les connaisseurs, totuși...). Sf. Sava (& Bălcescu) al Bucureștilor de ieri și de azi. Atît, deocamdată, despre locul molcomei apocalipse. Ian (Munteanu), a cărui lume se sfîrșește scîrțiind ca
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
singur pas greșit îi va pune în fața crudei realități, le va spulbera starea de euforie. Falia dintre lumi nu suportă construcția de poduri. Lectorul avizat va remarca fericita regăsire a filonului Hortensiei Papadat-Bengescu în acuitatea amănuntului psihologic, în fluxul de frescă al narațiunii, în finețea aluzivă în bună vecinătate cu detaliul naturalist, dar mai cu seamă în luxul stilistic unde Bianca Balotă stăpânește cu autoritate forfota de imagini mateine. O numim la prezent spre a o putea mai departe frecventa în
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
Pictura de șevalet și, ceva mai tîrziu, sculptura - acest gen ca și necunoscut în spațiul postbizantin și în sfera de influență a ortodoxiei - se înscriu decis în esteticile europene și în orizontul înnoirilor de limbaj, în timp ce hieratica icoanei și a frescei, cu schematismul ei formal împins aproape de abstracțiune, se retrage în penumbrele tainice ale spațiului eclezial și în lumina lăuntrică a unei spiritualități necontingente. Această separație, aparent dusă pînă la capăt, are totuși marile ei inerții și micile sale perversiuni. Deși
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
lipsa de haz a dnei Alina Mungiu suficient de gravă încât să creadă că ar putea provoca un conflict diplomatic sau, eventual, un război civil în preajma Crăciunului. Publicarea însă a caricaturilor daneze riscă acum să dea naștere, alături poate de frescele atât de incorecte politic ale Voronețului, unui potențial pericol militar. Aici, o teamă poate legitimă se grefează - tardiv - pe un adevăr metafizic aproape uitat. ,Martirii Profetului" nu cunosc ,morala sclavilor" îmbrățișată de figuri anacronice precum Kierkegaard, Dostoievski sau Wojtyla. Fără
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
a fost și nominalizat la Oscar). Rezultatul este un lungmetraj care mai degrabă te propulsează în confuzie decât te lămurește. De aici, firește, derivă cele două tăișuri ale sale: e un thriller fără rezoluție și fără eroi, dar și o frescă geopolitică pe care trebuie s-o refaci ca pe un puzzle. Trăind dezamăgirea că mereu îți lipsesc câteva piese. Și, cum era de așteptat, este vorba de un film pe care trebuie să îl vezi de cel puțin două-trei ori
O premieră cu tâlc și două DVD-uri fără by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10871_a_12196]
-
a spune că nu trebuie să te bagi cu camera în sufletul personajului pentru a-i induce spectatorului o intimitate cu el. Cadrul cel mai frecvent trimite într-adevăr la distanțare, dar nu din nevoia de a-ți sugera o frescă, nu aceasta e miza. Personajele se construiesc în principal din reacții (doar pe Costi îl apucă o inițiativă eroică), iar subiectul acestora trebuie făcut vizibil, pentru că astfel se pune în valoare contrastul - situații absurde, la care se reacționează firesc, de
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]