582 matches
-
a scris destul de puțin despre minciuna ca atare, și totuși noțiunile de înșelătorie și amăgire, în special auto-amăgirea, sînt teme centrale în teoria și practica psihanalizei. Forrester definește psihanaliza ca fiind "știința mințitului", și susține că " Preocuparea centrală a psihanalizei freudiene este amăgirea" (Forrester 1989:156; 1990:119; cf. Eagle 1988; Ferenczi 1955:77-80; Forrester 1980:136-137; Goldberg 1973:99-104). Minciuna apare pretutindeni. Deși Douglas (1976:68) spune că "în mod sigur oamenii spun adevărul aproape tot timpul", el susține că
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
oamenilor de idei? După Simonide, pentru care pictura era ca o "poezie mută", iar poezia ca o "pictură sonoră", Poussin își definea meseria ca "o artă care se ocupă de lucrurile mute". Nu același lucru se poate spune despre inconștientul freudian, a cărui muțenie vorbăreață cheamă acel amestec instabil de interpret și ventriloc pe care-l numim psihanalist? E drept că animalul vorbitor rămâne "mut de admirație" în fața unei imagini frumoase și că niciodată nu va reuși să-și transmită în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cercetare antropologice, evident susținute de incursiuni și în alte arii de cunoaștere, de la lingvistică și geografie la economie și filozofie, se dezvoltă o importantă tradiție care se plasează pe o poziție psiholgizantă, care culminează în controversatul, însă extrem de influentul sistem freudian. Prin marea sa descoperire a inconștientului (care a stârnit atât entuziasmul discipolilor săi cât și incredibile pasiuni ostile printre detractori), Freud deschide un larg orizont epistemologic și metodologic, căruia i se dedică o întreagă disciplină, cea a psihanalizei. Mizând pe
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
efectuează prin inconștient, fie că e vorba de visele și de viața lui imaginară, sau de creațiile care izvorăsc din inconștient (poezie, jocuri, spectacole etc.)."102 Discipolul, dar și adversarul lui Freud, Jung, a corectat unele aspecte controversate ale teoriei freudiene, lansând însă alte idei nonconformiste, care au stârnit de asemenea atât emulație, cât și antipatie. Punctul central al teoriei sale, opoziția dar și complementaritatea dintre "subconștientul colectiv" (comun tuturor, fundamentat pe biologie, exprimat prin marea descoperire sau "invenție" a lui
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a noastră, ceea ce o face să semene cu o închisoare din care putem evada doar devenind conștienți de limitele ei, însă complet liberi nu putem fi niciodată, deoarece suntem prizonierii teoriilor, iar cei care trăiesc într-un context închis marxiști, freudieni, adlerieni interpretează orice argument adresat împotriva propriului lor context ca fiind inclus în acest context, determinând imposibilitatea dezbaterii).271 Mit, istorie, ideologie Tot de la Popper se poate demara discuția privind relația mitului cu istoria, pe de o parte, în ciuda pozițiilor
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
tineri, conținând toate iluziile și deziluziile bărbaților față de femei și cu care multe dintre acestea se identifică (ea oscilează între eroul perfect care nu o dorește, Superman, și banalul pe care ea îl refuză, Clark Kent, aceștia fiind, în mod freudian, același). Les Daniels, op. cit., pp. 24-25. Clark, prenumele alter-ego-ului lui Superman, vine de la Clark Gable, unul din zeii marelui ecran. ibidem, p. 23. 589 Michael Shapiro, op. cit., p. 364. 590 Philippe Forest, Super-eroii, în Pierre Brunel (coord.), op. cit., vol. 2
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
-mi bisturiul în cea mai teribilă tumoare obștească a castei noastre spaniole. În 1921 a văzut lumina tiparului romanul meu Mătușa Tula, care, în ultima vreme - grație traducerilor în germană, olandeză și suedeză -, a găsit receptare și ecou în cercurile freudiene din Europa Centrală. În 1927 a apărut la Buenos Aires romanul meu autobiografic Cum se face un roman, care l-a făcut pe bunul meu prieten și excelent critic Eduardo Gómez de Baquero, Andrenio, oricât era el de perspicace, să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
întreb. Nu te puteai înțelege cu subconștientul meu. Nu! a spus Adam. Ei, de fapt, n-a spus, ci mai curând a urlat. Nu, nu, nu. Mi-a fost teamă c-o să crezi chestia asta. C-o să faci o interpretare freudiană și c-o să crezi că-mi plăcea să fiu cu tine numai pentru că eram în căutarea unui soi de substitut pentru copilul meu pierdut și pentru fosta mea prietenă. —Păi, nu prea poți să mă învinuiește, nu? l-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În nu’ș ce stat, o face, și se Întoarce triumfal, noaptea, cu o mașină frumoasă, cu becuri. Însă mai Înainte de asta se petrece plecarea lui din aeroport unde, pe-o băncuță, Jane Își exprimă teama față de zboruri (un complex freudian), el zice că nu, nu are de ce să-i fie frică, doar a fost odată analfabet și știe. Și avionul Își ia avînt și se-nalță pe cerul plin de stele californiene. Dacă filmul s-ar fi oprit aici, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că nu iubește pe nimeni din jurul său, exceptînd-o oarecum pe Maria, căreia Îi provoacă stări euforice turnîndu-i praf de zmeură În buric, Îi adoră pe Goethe și Rasputin, scrie cu o frumoasă caligrafie litere de aur pe cavouri, are conflicte freudiene cu maică-sa, cu taică-su, cu unchiul polonez, trece la semiînălțime prin război și experiențe mistice, transformă-n țăndări geamuri de cele mai diverse grosimi cu vocea sa transformată-n țipăt casant, are prieteni bizari unul cîntă la trompetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deviză) genial: „Ia totul În tragic și nimic În serios”. Ca acum zece ani, cînd cu ochiul pe potriva numelui și aripa streașină, Ana Vulturescu distingea În cărțile editate de Editura Humanitas maleficele intenții ale masoneriei franceze. Și portul scoțian. În freudianul său articol din Săptămîna, această Hecubă Înaripată era penetrată de spăimoase obsesii legate de-un clasic animal domestic erbivor, cu copita nedespicată: „Cu Îngrijorarea anticilor, ori de cîte ori este vorba de daruri ghedesiste, mă tem ca de Calul Troian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vrei tu, Runway face cinste. — Zău? Oriunde? — Oriunde. Sunt jos, În hol, și am mașina de serviciu cu mine. Hai, o să mergem la un restaurant pe cinste. A țipat de bucurie. — Ura! Crăpam de nerăbdare să‑ți povestesc despre Băiatul Freudian. O frumusețe! Stai așa. Îmi trag o niște jeanși pe mine și cobor imediat. Și‑a făcut apariția cinci minute mai târziu, mai șic și mai fericită decât o văzusem de foarte multă vreme. Purta niște jeansi strâmți, prespălați, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
avut contact cu un uscător de păr la un moment dat În decursul ultimelor douăzeci și patru de ore. — Arăți superb, i‑am zis eu când s‑a suit lângă mine, pe bancheta din spate a mașinii. Care‑i e secretul? — Băiatul Freudian, firește. E uluitor. Cred că m‑am Îndrăgostit. S‑a plasat deocamdată solid la un punctaj de nouă din zece. Îți vine să crezi așa ceva? — Mai Întâi, hai să hotărâm unde mergem. N‑am făcut nici o rezervare, dar pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
56 Street, Între Fifth Avenue și Sixth Avenue, În partea de nord, i‑a spus ea șoferului. Prietena mea, ciudat de surescitată, nu a părut să bage de seamă că mă zgâiam la ea. Dimpotrivă, a ciripit fericită despre Băiatul Freudian, poreclă foarte nimerită, dat fiind că era doctorand În ultimul an la psihologie. Se cunoscuseră În biblioteca studențească din subsolul Universității. Am primit o enumerare completă a tuturor calităților lui: douăzeci și nouă de ani („Mai matur decât mine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mulțumit. Ce‑ar fi să te aștept la tine acasă și pe urmă să ne hotărâm ce facem? O să Îi țin de urât lui Lily până ajungi tu. — Sună absolut perfect. Și c‑un drum, o să afli totul despre Băiatul Freudian. — Cine? — N‑are importanță. Trebuie să o iau din loc. Regina n‑o să aștepte mai mult cafeaua ei. Ne vedem diseară - abia aștept. Eduardo mi‑a permis să intru după ce i‑am cântat doar două strofe - la alegerea mea - din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că e aici. Ușa ei e Închisă, dar am văzut mai devreme un tip pe‑aici. — Un tip? Poți să vorbești ceva mai la obiect? Ce tip? M‑am Întrebat dacă nu cumva intrase cineva prin efracție, sau dacă Băiatul Freudian fusese, În cele din urmă, invitat acasă. Nu știu, dar arată ceva de speriat. Tatuaje, inele și belciuge prin tot corpul, tricou fără mâneci, mă rog, tot tacâmul. Nu‑mi pot Închipui unde l‑a agățat și pe‑ăsta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
enervant. Când trebuie să Îl predai? — Mâine. Nonșalanță totală. Nici urmă de neliniște. — Mâine? Vorbești serios? Mi‑a aruncat o privire amenințătoare, ca să‑mi reamintească rapid că trebuia să fiu de partea ei. — Da. Mâine. Și e nasol, că Băiatul Freudian e cel care redactează articolul. Nimănui nu pare să‑i pese că el studiază psihologia, nu literatura rusă, dar ei sunt cei care redactează doar articolele scurte, așa că al meu e. Nu am nici o șansă să Îi predau articolul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lucrurile nu s‑au desfășurat tocmai plăcut. — Kenny? — Ăla pe care l‑am adus‑o acasă la Începutul verii, nu mai ții minte? A spus‑o pe un ton sarcastic, dar de data asta zâmbea. — Aha. Și presupun că Băiatul Freudian nu a fost prea Încântat, nu? — Nu prea. În fine. Cum a venit, așa s‑a dus, nu? S‑a târât la bucătărie cu paharul gol și am văzut cum Își toarnă dintr‑o sticlă pe jumătate plină de Ketel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
propice, plin de Înțelegere și „creativ“, oferit din copilărie, ci de opusul lui, obținut prin „curățire“ și Îngrădirea instinctului natural. (Nouă zecimi din orice creație artistică Își trag energia de bază din mecanismul refulării și al sublimării, dincolo de definiția strict freudiană a acestor termeni.) Faptul că mă deosebeam atât de mult de tata În această privință nu mi se pare acum, privind Înapoi, un prilej pentru a fi oedipian copleșit de vină, ci un proces firesc, sănătos, așa cum ramurile unui copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
formă motivațională, „teoria hormică“ aparținând lui W. Mc Dougall (1932). Dinamismul esențial al individului este dat de „impulsurile fundamentale“ care, fiecare, are un corelativ emoțional. Însele sentimentele derivă din instincte prin incorporarea obiectelor în formule primare de relație. b) Libidoul freudian. Cea mai răspândită formă a teoriei motivației pe baza instinctului este doctrina lui Freud: „structura libidoului nu se schimbă niciodată. Libidoul este încărcat de energii instinctive“. Cele două forme majore de manifestare ale libidoului sunt sexualitatea și agresivitatea. Psihicul uman
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
de întrebuințare semnificativ); ambiția mea, să obțin femeia dorită (uneori și visată), fără nici un efort. În condițiile astea, e lesne de înțeles că fetele și femeile, reale sau imaginare, veneau ele la mine tot timpul: superbe, atrase, respinse. Lista începea, freudian, cu maică-mea (pe care, în termeni clari și categorici, vroiam s-o separ de taică-meu și s-o iau de soție), și se termina cu Maria. Născoceam orice ca să-mi despart părinții, de la crize de plâns când plecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
În schimb, aveam o slăbiciune pentru scena cu frizerul și clientul lui. Mă fascinase întotdeauna voluptatea frizerilor de-a te urechea, de a-ți pipăi ceafa sau a-ți lungi lobii urechilor, în căutarea unor fire de păr imaginare. Țăcănitul freudian al foarfecilor, prosoapele fierbinți, sertarele cu spirt și mărunțiș purtau toate un aer intim, curat, de prăvălie cu aparate de tortură. Îți închipuiai brațele prinse de niște clame de fier, corpul ridicat din pedală cu tot cu scaun, până-n tavan, bărbia strânsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi, Între ceea ce au și ceea ce ar fi putut avea, și Între ceea ce au făcut și ceea ce ar fi putut face. Sentimentul devine din ce În ce mai frustrant pe măsură ce oportunitățile se reduc și anii se adună. Este În ultimă instanță ceea ce În concepția freudiană constituie conflictul dintre sine, eu și supraeu (id, ego și superego), care la rândul său se poate adăuga cauzelor ce pot genera violența, măcar și prin faptul că aceștia au tendința de a deveni intoleranți, critici vehemenți și chiar adversari
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
poetică și ca o mitologizare a sentimentului său amestecat, de dragoste și ură față de cel ce l-a părăsit în mod injust, dar, după cum afirmă P.A. Bove, imaginația remarcabilă a lui Berryman a construit, ajutată și de mecanismele de apărare freudiene, scenarii elaborate care să deghizeze propriile sale iresponsabilități și imperfecțiuni (Bove: 104). Construcția poetică a relației cu tatăl nedrept, ce depășește concepția strict literală a poeziei confesionale ca o formă de spovedanie sinceră, poate fi comparată cu cea dezvoltată de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
generală a permanentei lor preocupări de a își afirma originalitatea față de tradiție, Bloom dezvoltă cea mai cunoscută teorie a sa asupra evoluției și revoluției în poezie, în volumul The Anxiety of Influence: A Theory of Poetry (1973), o versiune a freudianului concept al complexului Oedip. Marii poeți, spune Bloom, sunt încătușați de legătura cu precursorii lor iluștri, din a căror strânsoare încearcă să iasă prin creația lor, o formă de declarație de independență artistică, un examen de admitere prin originalitate, și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]