1,009 matches
-
se joace cu alți copii; - îi place mai mult să stea singur; - din cauza complicației ombilicale nu stă pe burtă, stă numai pe spate sau lateral; - nu vorbește; - nu merge decât cu sprijin; - se atașează greu de cei din jur, este fricos; - plânge când vede persoane străine că se apropie de el. l. starea de sănătate: - în general moderată; - dese internări în spital pe motive de răceală; - vaccinat AP + DTP; - ultima cântărire: 11,5 kg. IV. Problematica socială a copilului - copilul este
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
stați? Păi poate că ne mai ia cineva... Hai, bă, luați-o! Primarul Vultureanu fusese anunțat că în seara asta ne dă drumul și au venit niște oameni înaintea noastră, vreo doi inși: Hai, mă, acasă că puneau muzică... Noi fricoși de bătaie: Ce, muzică vă trebe?! Noi, dacă am fost 7-8 inși din Suraia, am venit pe jos, da’ aveți cuvântul meu, că drumul ăla a fost ca și cum ai merge cu mașina... Da’ cu mașina parcă te mai siești, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
literatură mi se pare o capodoperă, ca filosofare, m-a revoltat. (...) Liiceanu nu își dă seama că Noica e un poet, că folosește termenii ca poezie, că inventează trăiri poetice și le numește apoi filosofie"26; "Noica e un mare fricos, un atlet al prudenței și un campion la fugă (de răspundere): știu din pușcărie cum era acolo; (...) Noica nu s-a dus la Păltiniș ca să scape de frică, ca să se căiască de anii de lașitate și trădare: s-a dus
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
minte în Aida. Era superbă! — Tot din generația trecută: James King. — Când m-am dus la Covent Garden, în 1968, el era plecat și repetam cu altul, Jean Bonhomme. Avea o voce foarte frumoasă, dar nu avea... fluiditate. Era foarte fricos și, probabil ca să-și dovedească temperamentul, mă lua și mă strângea prin toate părțile. Mă durea, dar n-am dat mare atenție! A doua zi, aveam zece urme de degete pe mine absolut vinete! Please, not so strong! Relax! Am
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
m-am mai calmat, iar m-am speriat și mă întrebam că dacă i-am enervat și aveau să mă omoare? Mă uitam în stânga și în dreapta să văd dacă mai zăresc pe cineva căruia să-i cer ajutorul, dar nu. Fricoșii aceia s-au ascuns așa de bine de parcă ar fi intrat în țărână. În momentul următor, giganții au început să râdă. - Ne cerem scuze, nu am vrut să te jignim, iar o „pară" este un fruct la noi pe Terra
Sfera by Ceocoiu Camelia - Lisabela () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93587]
-
cu sentimentul că suntem în război. Când am intrat în PC, în una din seri, era și comandantul Blanariu acolo, pe podiumul acela de la direcționale, în fața planșetei. Era în izmene, cu cămașă de corp și cu casca pe cap. Era fricos. Acum, poate sunt nedrept, dar eu, în unitatea mea, am avut respect, să spun, doar pentru două persoane: pentru Șeful de Stat major, căpitanul Ioan Ardeleanu... M. M.: Da, bun copil! S. B.: Îmi amintesc un episod cu Ardeleanu. Noi
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
și împăunările de tipul "eu te-am salvat" au parazitat întotdeauna înțelegerea exactă a rolului și locului cenzurii în întreg eșafodajul represiunii cultural-ideologice. Mai întâi, o observație elementară: cenzorii erau și ei oameni. Mai încuiați, mai descuiați, mai curajoși, mai fricoși, mai rău intenționați ori cu disimulate bune intenții, unii cu ulcere și nișă, alții doar ulcerați în propriul orogoliu de autori nerealizați. Am cunoscut cenzori idioți, dar și cenzori luminați; unii au îngropat, alții au salvat cărți. Toate-s explicabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
prin fața magazinului alimentar din dreptul drumului secundar spre Näs. Accidentul s-a petrecut pe drumul spre Havdhem. Mi se arată fotografii. E clar că am trecut cu mașina peste un taburet de muls. Inexplicabil. Kling conducea foarte încet (e destul de fricos de felul lui). Dr Jespersen mi-a relatat că memoria se poate șterge chiar cu privire la momentele dinaintea șocului, amnezie retrogradă. Nu se vede nimic pe radiografie. Probabil am fost inconștient câteva minute. 23 septembrie Ieri mi s-a propus externarea
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
o parte dintre viciile pe care românii le pun pe seama evreilor : că se ocupă „numai cu negoț și ghișefturi”, că trăiesc din Înșelăciune și din „paguba altora”, că „Talmudul are legi În contra cristianis mului”, că „ovreii sunt răi”, dar și „fricoși și lași”, că sunt paraziți („nefolositori societăței”), lipsiți de loialitate și de patriotism, că sunt Împotriva căsătoriilor mixte și refuză asimilarea etc. Celălalt personaj al disputei Închipuite, evreul, Îi răspunde preotului la fiecare acuzație, demontând imaginea schematică și negativă a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
supraviețuit până În zilele noastre. Clișee pozitive și negative conform cărora evreii ar fi foarte inteligenți, vicleni, instruiți, buni familiști, solidari Între ei <endnote id="(vezi nota 286)"/>, foarte religioși (pentru sensul termenului habadnic, devenit habotnic, <endnote id="vezi nota 283"/>), fricoși („E un erou, măcar că e ovrei” ; <endnote id="vezi 293"/>), lacomi de bani și Însetați de putere, harnici și, mai ales, buni afaceriști (Geschäftstüchtigkeit) apar practic În toate răspunsurile date de oamenii simpli <endnote id=" (70, passim ; 69, pp. 10-15
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
reflectă această percepție : „O să se Întâmple când s-or Întoarce ovreii de la seceră” <endnote id="(3, p. 51)"/> sau „când vor ieși jidanii la seceră” <endnote id="(39)"/>, adică niciodată. Ion Ghica a combinat această imagine cu cea a evreului fricos : „când plecase ovreii la secere și s-a Întors speriați de o pisică” <endnote id="(824, p. 365)"/>. În folclorul polo nez se regăsesc formule asemănătoare : „E Îndemânatec precum un evreu la munca câmpului” <endnote id="(127, pp. 89-90)"/>. Astfel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
german. „Evreul trebuie să cumpere acel drept la viață - notează Léon Poliakov - pe care societatea creștină Îl acordă ultimului bădăran” <endnote id="(455, I, p. 78)"/>. Alte proverbe și zicători populare culese În centrul și estul Europei completează imaginea evreului fricos : „Evreul poartă cizme cu pinteni ca să nu-l muște iepurele”, „Pe zece evrei cu nasul mare Îi vânezi ca pe iepuri” (proverbe germane) ; „Are evrei” [= Îi e frică] (expresie germană) ; „De ce tremuri, jupâne Iancule ? - Nu eu, pământul tremură”, „Jupân Leiba
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Nu numai românii percepeau frica evreului, ci și alți minoritari care trăiau printre români. Mihail Sebastian, de pildă, Își aducea aminte că În copilărie, În Brăila natală, grecii din oraș aruncau după el cu pietre, strigându-i bine-cunoscuta insultă „jidan fricos” <endnote id="(219, p. 29)"/>. Este o injurie preluată chiar și de către evrei. La sfârșitul anilor ’50, când Nicolae Steinhardt era anchetat de Securitatea română, tatăl lui Îi spunea : „Să nu fii jidan fricos, să nu te caci În pantaloni
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pietre, strigându-i bine-cunoscuta insultă „jidan fricos” <endnote id="(219, p. 29)"/>. Este o injurie preluată chiar și de către evrei. La sfârșitul anilor ’50, când Nicolae Steinhardt era anchetat de Securitatea română, tatăl lui Îi spunea : „Să nu fii jidan fricos, să nu te caci În pantaloni... Fii țăran, ovreiașule” <endnote id="(311, pp. 14 și 25)"/>. „E un adevăr elementar că evreul poate fi bătut oricând de oricine - constata cu obidă F. Aderca -, ba și copiii știu că «ovreiul e
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să nu te caci În pantaloni... Fii țăran, ovreiașule” <endnote id="(311, pp. 14 și 25)"/>. „E un adevăr elementar că evreul poate fi bătut oricând de oricine - constata cu obidă F. Aderca -, ba și copiii știu că «ovreiul e fricos»” <endnote id=" (510, p. 151)"/>. Șulăm, vânzătorul ambulant de gaz dintr-o nuvelă a lui Liviu Rebreanu (Cumpăna dreptății, 1923), pare să fie prototipul acestei imagini <endnote id=" (263, p. 220)"/>. Scriitorul evreu care a Încercat să detalieze chestiunea a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de Nord, Leiba Zibal, din nuvela lui Caragiale O făclie de Paști (1889). „Spaima are adesea efectele curajului”, susține Călinescu. „Leiba Zibal aparține unei rase bătrâne, cu nervii zdruncinați și cu imaginația Înspăimântată de lungi persecuții. Nu e rar evreul fricos prin atavism și suspector de «goi» [= neevreu]”. Refăcând fișa clinică a neurasteniei „evreului colectiv” și cea a „evreului individual” Leiba, Călinescu decelează două tipuri calitativ diferite de frică. „Evreii normali sunt timorați În forme defensive, văităreți, acomodanți [...]. Zibal suferă de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Tot un hangiu din nordul Moldovei este și Ițic Ștrul, de data aceasta protagonistul unei nuvele de Liviu Rebreanu (Ițic Ștrul, dezertor, 1920). Inițial, și el pare că suferă de o spaimă atavică : „Viteaz nu se născuse Ițic Ștrul, ci fricos și bănuitor. Un copil de se răstea la dânsul, Începea să-i joace barba și să-i ticăie inima. În Fălticeni lumea Îl poreclise «iepurele». În clipa când doctorul comisiei de recrutare a zis «slăbuț, dar tot bun», Ițic a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe drumuri” <endnote id="(263, pp. 172-174)"/>. Cinofobia și licofobia Câinele este cel mai bun prieten al omului. Nu și al evreului. Dimpotrivă. Pentru imaginarul colectiv, frica de câini a evreului a devenit proverbială. În paremiologia populară poloneză, un om fricos este „Curajos ca un evreu În fața câinilor” <endnote id="(70, p. 179)"/>. Dar de unde provine cinofobia de care suferă evreii ? La sfârșitul secolului al XIX-lea, folcloristul bucovinean Dimitrie Dan credea că evreul n-ar suferi de o spaimă fizică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
plumb, Noi cu colbul de pe drum, Ei da’n noi cu nesce druci, Noi fugeam făr’ de papuci <endnote id="(2, p. 39)"/>. Subiectul acestei snoave a fost preluat tot de V. Alecsandri În Herșcu Boccegiul (1851). Fiind „voinicos, da’ fricos”, Herșcu descrie pericolele care Îl pasc pe micul negustor evreu care se Încumetă să traverseze cu căruța „Codru Herții cel de moarte,/ La jidani-i dușman foarte”. Această pădure din nordul Moldovei era unul dintre locurile cunoscute ca fiind „moartea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și jupânu Solomonichi harabagiul, care purta totdeauna la drum un harțagan mare pentru volintiroi [= eteriști], și chind se Întâlnea cu dânșii... le da degrabă harțaganu, ca să nu se facă primejdie” <endnote id="(427, V, p. 54)"/>. De la expresia „voinicos, da’ fricos” și până la localizarea acțiunii În Codrul Herții și la spaima de tâlhari a boccegiului evreu, toate motivele par să fie preluate din textul interpretat de personajul „Ovreiul” din cadrul jocului popular de păpuși, text cules de folcloristul G. Dem. Teodorescu, În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sufereau călătorii evrei era deci perfect justificată. „Ai văzut tu vreodată jidan să tragă cu pușca !”, spune un personaj din proza lui Panait Istrati <endnote id="(723, p. 584)"/>. O seamă de proverbe și zicători probează imaginea- stereotip a evreului fricos și, ca atare, lipsit de aptitudini războinice : „Cal verde, armean cuminte și jidan pușcaș nu se poate”, „Jidan călare și grec verde dracul a mai văzut”, „E un erou, măcar că e ovrei” (proverbe românești ; <endnote id="cf. 293 ; 3, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu pușcă (sabie)”, „Inutilă precum o sabie la un evreu”, „Femeile, broaștele și evreii - ce mai războinici !” (proverbe poloneze ; <endnote id="cf. 70, p. 179 ; 127, p. 90 ; 455, I, p. 230"/>). Probabil că imaginea - adevărată sau nu - a „evreului fricos și pacifist” a fost mai pregnantă În spațiul româ nesc, unde a contrastat cu imaginea - adevărată sau nu - a „româ nului viteaz și războinic”. Călătorii străini prin Țările Române au conturat această a doua imagine, căreia Marcus Bandinus i-a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
imagine : „Jidanii când au mers la resboi, au zis să se lege câinii” și „Leagă câinii de gard să treacă armata noastră” <endnote id="(3, p. 37)"/>. În 1890, folcloristul Dumitru Stăncescu a publicat snoava Jupân Leibu voinicos, puțintichi cam fricos. Ajunsă la marginea unui sat, „oastea evreiască” a cerut primarului „să le dea vreo câțiva dorobanți, ca să-i apere de câini, până vor trece dincolo de sat”. La refuzul primarului, soldații evrei au luat hotărârea eroică de a traversa satul În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nefiresc de timid - spunea el -, Încât ei nu pot să lupte În armată. Din acest motiv ei nu sunt nicăieri soldați” <endnote id=" (688, p. 35)"/>. Evreul real la războiul real În Europa Centrală și de Est, imaginea evreului laș, fricos, Înspăimântat chiar și de umbra sa - imagine pe jumătate adevărată, pe jumătate nedreaptă - era În măsură să rănească mândria „evreului real”. În tradiția orală a evreilor din Moldova au supraviețuit mai multe legende menite să demonstreze, dimpotrivă, curajul și loialitatea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Brociner, rănit de două ori În timpul luptelor de la Plevna. Lui i se potrivește proverbul ironic românesc „E un erou, măcar că e ovrei”. În propriii lor ochi, evreii s- au Împărțit În două : curajoși (cu care poți să cucerești Plevna) și fricoși (cu care nu poți s-o cucerești). Un proverb evreiesc născut În acea epocă este simptomatic : „Cu el [= cu un evreu fricos ca el] n-ai să cucerești Plevna” (În idiș : Mit im vesti nișt annemen Plevne ; <endnote id="cf.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]