918 matches
-
stăpânit. Când văzu primirea cordială pe care i-o făcea Katsuie, zâmbi la adresa efuziunilor sale emotive. Doamna Oichi era prezentă și ea să-l întâmpine, dar Inuchiyo spuse galant: — Trebuie că vă este neplăcut să vă aflați în această încăpere friguroasă, cu un grup de samurai aspri, doamnă. Îndemnată astfel să se retragă, Doamna Oichi plecă în propriile ei apartamente. Katsuie o luă drept aroganță, dar Inuchiyo o făcuse în semn de simpatie față de Oichi, în care îl vedea pe Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ne-ați vândut viitorul copiilor noștri/ Libertate". Așa scria pe tricoul însângerat. După 21 de ani, de când l-am împușcat pe Ceaușescu, pentru a deveni realitate mult doritul cuvânt libertate, iată că din nou într-un alt decembrie, urât și friguros, sărac, poate chiar mai sărac de data aceasta, se aude iar ca un geamăt de peste timp, acest cuvânt, atât de îndepărtat de poporul acesta împilat, nu de către străini de aiurea, ci de către proprii lor concetățeni. Adrian Sobaru, electricianul de la TVR
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mai, nu-ți mai bați picioarele, nu-ți mai tocești bocancii... stai lejer, cu o bere în față și click în stânga, click în dreapta, mă rog, mână să ai. Și o minte ascuțită, bineînțeles... Așa s-a întâmplat într-o zi friguroasă de iarna, când o biată gospodină tăia liniștită ceapa în bucătărie (să facă o ciobă pentru)...dar a avut neinspirata idee de a-și deschide laptopul, pe masa din bucătărie. Cum sta ea linistită și asculta melodia „Alejandro” a lui
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
aș fi dat orice să pot da timpul înapoi. Ca totul să fie așa cum fusese odată. Am stat așa foarte mult timp, apoi Brigit m-a sărutat pe frunte. Ne-am îmbrățișat din nou. După care a dispărut în noaptea friguroasă. Nu ne-am promis că o să ținem legătura. Poate că aveam să o facem, poate că nu. Dar acum totul era în regulă. Ceea ce nu însemna că nu eram devastată de durere. Am plâns două zile la rând. Nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mic, gingaș. Amurgul gros, luna crescând în fereastră, graba atingerii, aprinderea și stingerea, instantanee, voltaj prea mare, catastrofic. O secvență romantică, bună pentru farse. Farse romantice, atât, peltea și gamete. Se reîntâlniseră, până la urmă, vârstele se încolăciseră iarăși. Amurg ploios, friguros, crezi că vei scăpa și de data asta, să se încurce trenurile, adresele, fantomele, să mai amâni, să scapi. „Eram convinsă că n-ai să vii...“ Evitase, într-adevăr, se învârtise de câteva ori în jurul casei, să amâne. „Poți scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
m-am așezat la birou, adăugând un nou capitol la Cartea nebuniei omenești, o anecdotă selectă despre vasul de toaletă și aparatul de ras electric. Se întâmplase când Rachel era la liceu și mai locuia încă acasă, într-o joi friguroasă de Ziua Recunoștinței, pe la trei și jumătate după-amiaza, cu vreo doisprezece musafiri care trebuiau să sosească la patru. Cu cheltuieli considerabile, Edith și cu mine tocmai terminaserăm de renovat baia de la etaj și tot ce se găsea în ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care, bine înțeles, cheia e la ea. Mirosul cafelei prăjite sau al halatului cărămiziu pe care l-a agățat de clanța ușii să-l poată îmbrăca dimineața de-a dreptul din pat, fără să mai iasă de sub pilotă în camera friguroasă, mă adorm la orele cele mai neobișnuite din zi, când televizorul încă zumzăie. Am așteptat să sune până-n amurg când, cu un sentiment de înfrângere personală, am sunat tot eu, dar „momentan abonatul Connex nu poate fi contactat“, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să se petreacă repede, până se schimbă culoarea la semafor. Locul dintre crăci trebuie să fie mai bun decât toate gangurile pe unde-o fi locuit puștoaica asta de când a ajuns în București, chiar dacă în martie mai veneau și dimineți friguroase. Parcă ieșisem dintr-o vacanță mai lungă după plecarea Zinei - am uitat să-ți spun că despărțirea noastră nu se întâmplase la mare. M-am trezit cu ea în camera mea de acasă, într-o noapte rece, după una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trăit așa ceva, a zis el. Când fata din Shanghai îi intră în peșteră, ea devine întruchiprea a tot ceea ce Mao căuta. Momentul când Zi-zhen pleacă este momentul în care sosește Lan Ping. În istoria scrisă, e o după-amiază cu vânt. Friguroasă și rece. Zi-zhen e cu fiica ei cea mică. Pare istovită și e plină de ranchiună. Îi vorbește unui alt pasager despre viața ei cu Mao. Vorbește despre vremea când avea optsprezece ani și niște ochi descriși ca semănând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nume) să mă sufoce în propriul meu pat, e obositor și doar să țin pasul cu imaginația lui. Mai ales atunci când face pe zeul și diavolul în același timp. În plus, oricum detestă să fie înțeles. Primăvara timpurie este încă friguroasă. Dimineața, chiciura îmbracă în alb Orașul Interzis. În seara asta, în fața ferestrei vița tremură violent. A venit furtuna - voința iernii de a nu pleca. Și cu toate astea, cine poate împiedica primăvara să nu vină? După miezul nopții, norii grei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
anchilozate și dureroase, refuzând să răspundă prompt la comenzile creierului. Trei vânători fuseseră găsiți înghețați pe pământurile pietroase de la poalele munților Huaila, și Gacel încă își mai amintea cadavrele lor, înghesuite unul într-altul, unite prin moarte în acea iarnă friguroasă, când tuberculoza i-l luase și pe micuțul lui Bisrha. Păreau că zâmbesc, dar, mai târziu, soarele le-a uscat trupurile, deshidratându-le și dând un aspect macabru pielii pergamentoase și dinților strălucitori. Erau aspre ținuturile acelea unde un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care nu i-am văzut și nu i-am avut de fapt și să ne punem nădejdea în niște moșteniri care ar compensa ce n-au fost în stare să ne dea părinții ăia.. 2 Asta fusese într-un martie friguros - rămăsese singură cu Mugurel, de doi ani pe atunci, în garsoniera asta prin care sufla vântul. Uită-te-n jurul tău, Mirelo, pereții goi, linoleumul gol, golul din stomac și din inimă, nemernicul de Ticuță. Îi luase tot, toată mobila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
m-a privit. «Ești norocos. Am un post pentru tine.»” Tata avea ochii umezi și un tremur în glas. Eu nu știam ce să spun. Probabil că își amintise ceva important. „Iarna lui 1952 a fost una dintre cele mai friguroase din tinerețea mea. Din fericire, între timp, lucrând la contabilitatea comandamentului, câștigam un salariu de două ori mai mare decât al unui agent fiscal, așa că mi-am putut cumpăra haine și încălțări. În februarie a nins neîntrerupt o zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să ridic Toaleta Planetară. Poate numai urmașii urmașilor mei să înfăptuiască visul! Eu n-am stofă de Cezar. Sunt doar un beduin traversând sahara orașelor în căutarea plantațiilor de ionatani”. Așa se chinuia inima blândă a Patronului în zilele acelea friguroase de sfârșit de an. Numai eu puteam deosebi pe chipul lui o lumină stranie - parcă ironică la adresa acelei campanii care funcționa ireproșabil, irefutabil. Ceilalți puneau lumina aceasta pe seama beției triumfului; eu însă anticipam tragedia. Amintirile astea nu fac decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
acela vast, tihnit, ca o lacrimă transparentă a Dumnezeirii îndurătoare și de a gusta desăvârșirea acelei beatitudini nemaiîntâlnite ca și cum eu însumi sunt visat, în vis! îmi aduce un plâns mut, icnit, în capul pieptului... Când mă trezesc, în dormitorul meu friguros și întunecat. Mâhnirea, năuceala și un gust astringent, mă răscolesc. Cu diodele lui luminiscente, ostile, roșii, ceasul de pe masă îmi arată imperativ ora 7,00. Trebuie să mă ridic. Stropii solitari, sărați, ce-mi umeziseră genele și perna sunt, anticipat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
meu să sesizeze deficiența mea. Este foarte important și necesar, să te poți descurca și comporta ca un om normal și sănătos. Timpul trece foarte repede. În general, mă simt bine. Starea ochiului stâng este staționară. Am traversat o parte friguroasă a anului, de sărbători și o perioadă mai intensă de muncă în familie. Important este că ochiul stâng nu mă deranjează, nu mă supără cu nimic. Fiind ocupată cu treburile, nu am mai aplicat nici un tratament. Când privesc la televizor
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
care se iveau flori-de-piatră pastelate, înainte să ajungem la intrare, ușa se deschidea și tanti Aura, cu mânecile suflecate, în halat de casă, cu un zâmbet larg, de bucurie exagerată, ne poftea înăuntru. Un culoar lung și întotdeauna cenușiu și friguros ne conducea în sufragerie. În timp ce mama și mătușa stăteau de vorbă, eu mă uitam la peștele de sticlă din vitrină, la tablourile făcute din voaluri și mătase galbenă de pe pereți, înfățișînd lebede plutind pe un lac albastru, dar mai ales
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
chipul ei blând de altă dată doar cearcane adânci și obraji plânși. În curând și prietenul ei o lăsase pentru o alta și astfel a ajuns săși mărească doza considerabil. Asta deschise ultimul capitol din viața ei... Era o noapte friguroasă de ianuarie. Înghiți o ultimă pastilă de ecstasy. Scria apăsând ușor fiecare tastă a tastaturii. Își închise ochii și își aduse aminte de ceva pe care acum îl pierduse pentru totdeauna în adâncul sufletului ei înghețat, pe el . O lacrimă
Cum ne pot afecta drogurile. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
să îngroape foarte adânc amintirea micului dezmăț și niciodată să nu-l mai repete. Așa încât, frisonând în paltonul subțire și elegant, făcând utopice calcule de bani pentru o mult visată blană de samur, atât de necesară unei ființe ca el, friguroase, strângându-și mai departe mâna înghețată pe medalion, dă colțul, în dimineața sticloasă de februarie, spre strada Sfântul Ionică. Frigul tăios îi lipește nările, îi înroșește nasul, îi înțeapă ochii înlăcrimați. Viu și tânăr fiind, este cât se poate de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din ei, pentru că sunt banii noștri comuni. Ba chiar contribuția cea mai mare este a mea. Eu am cheltuit mai puțin, ieșind din casă mai rar ca el ; pot spune și că eu sunt mai interesată de boilăr, pentru că sunt friguroasă. Când vine iarna, simt că mor, pur și simplu ! Iar încep cu focurile și până în mai n-o mai termin ! Iar cenușa, iar economia la lemne ! Și cărbunii care ard atât de prost ! Dar mai ales baia înghețată... — Păi, te
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu mănuși glacé în mână, domnul Ialomițeanu spală cratițele de sosuri și sânge, iar deasupra capului său tremură cuibul fumuriu de păianjen. Și, deodată, domnul Ialomițeanu strigă : — Până când, strigă, să mai tot așteptăm aici, într-un asemenea demisol incomod și friguros ? Până când va fi prea târziu, așa cum s-a întâmplat cu Margot ? — încă puțin, îi strigi tu, disperată, dar numai mici sunete gâjâite îți ies din bietul tău gât forțat. încă puțin ! Acum are să vină Niki ! Are acest obicei prost să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și supărarea împotriva noastră. Ne căim din toată inima și suntem îndurerați pentru faptele noastre rele, a căror amintire ne scormonește sufletele, a căror povară e de neîndurat...“ Diane rostea molatic aceste cuvinte solemne și teribile, îngenuncheată în obscuritatea bisericii friguroase St. Paul din Victoria Park, la slujba de la opt dimineața (la care asistă foarte puțină lume). Rostise de nenumărate ori, încă din copilărie, aceleași cuvinte, le molfăise, le tocise cu limba și cu buzele, până deveniseră moi și păstoase, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
În timp ce preotul privea, Tom McCaffrey, dezbrăcat, gata de înot, trecu prin fața lui, aproape razant, de cealaltă parte a geamului. Tom rămase o clipă nemișcat la marginea bazinului, încordat, drept, bucurându-se de răceala de sub tălpi, de atingerea înțepătoare a aerului friguros, de mângâierea diafană a pufului de nea pe pielea lui caldă. Pe urmă, înălțându-și capul și scuturându-și părul spre spate, inhală adânc aerul și ninsoarea, își curbă ușor trupul, plonjă în norul de abur, rotund, dolofan, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de viață a acumulatorilor dumneavoastră: 1. Acumulatorii noi, trebuie încărcați complet și descărcați de câteva ori, pentru a ajunge la capacitatea nominală. 2. În timpul fotografierii, opriți sau folosiți la minim cel mai mare consumator de energie - afișajul LCD. 3. Pe timpul friguros, țineți acumulatorii într-un buzunar interior; amplasați acumulatorii în aparatul în momentul fotografierii, în caz contrar ... acumulatori înghețați = poze puține; 4. Pentru a păstra cât mai mult timp starea de încărcare a acumulatorilor, cea mai buna metoda este de a
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
unui prieten vechi - Cartea e izvor străvechi. Ungureanu Ștefan Școala Gimnazială Dumbrăvița ”ANOTIMPURILE”... CELOR MICI... Toamna A venit toamna la noi, Copacii lăsându-i goi, Uscând toate frunzele, Spre pământ purtându-le. A venit cu ceață groasă, Ploi și vreme friguroasă, Porumbul a zdrențuit, Florile le-a veștejit. Chiar și-așa este frumoasă, De toate-aducând în casă, Din frumoasa ei mantie, Noi culegem roadele. Din altița-i aurie Am cules struguri din vie; Mere, pere, din livezi, Ce te bucuri când
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]