823 matches
-
să o revadă, dar se izbește de refuzul aspru al soțului ultragiat. După mulți ani de la plecarea Elizei de acasă, rana lui nu s-a închis, ceea ce îl face să fie cu atât mai neîndurător. Curios, autorul ține partea iresponsabilei frivole, al cărei zbucium târziu i se pare lui că o răscumpără. Mustrările, puse în gura diferitor personaje, îl vizează aproape numai pe bietul om și în mult mai mică măsură pe păcătoasa lipsită de cenzură morală. El ar fi întruchiparea
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
care îl îndepărtează însă de adevărata sinceritate poetică; gustul pentru descriere sufocă prin masa detaliilor exagerate în mod deliberat și prin prolixitate capacitatea narativă: „puținele lucruri inspirate din poemele sale se pierd aproape cu totul într-o masă de compoziții frivole, găunoase și convenționale”. Totuși, Venantius reușește uneori să înnoiască prin modificări profunde unele genuri literare cum este, de exemplu, epitaful. De altfel, servituțile vieții de curtean cu care Venantius trebuise să se obișnuiască în aspra și semibarbara societate francă l-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sonda medii și psihologii diverse; pericolul constă în repetitivitatea psihologiilor și a poveștilor, precum și în maniera de a forța intersectarea destinelor. În colectivul unei întreprinderi oarecare sunt aduși laolaltă oportunistul seducător și grosolan (Tăchiță), individul onest și păgubos (Haralambie), femeia frivolă (Rozela) și ambițioasa sentimentală (Gabriela). Pe lângă aceștia, numeroase alte personaje joacă în roman roluri de simpli figuranți (actrița Viva, secretara Carmen). Tipurile nu sunt foarte complexe și nici nu li se creează spațiul epic necesar spre a se desfășura. Rezolvările
LILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
altfel, în „Convorbiri literare” i-au și apărut o serie de scrieri. A mai semnat D.R.R., Dim. și cu pseudonimele Max și Stal. Și-a pierdut viața într-un accident de automobil. Localizările și prelucrările lui R. sunt farse ușoare, frivole, deși cu unele porniri moralizatoare, bizuindu-se pe comicul de situații, mai rar pe acela de limbaj sau chiar onomastic, unde ar exista și un început de tipizare. Totul se sprijină pe quiproquo; ițele se încurcă și se descurcă rapid
ROSETTI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
Rudy un om dependent de ea, ceea ce înseamnă că aspiră la o simplă răsturnare de roluri. Lucrurile se complică neprevăzut prin refuzul lui Rudy de a fi soțul unei femei ca Tofana. Rudy se înapoiase din străinătate plictisit de viața frivolă pe care o dusese ca protejat al fustelor, decis să se „reabiliteze” printr-o muncă pe măsura puterilor lui. Este, de fapt, cazul Tofanei, la un nivel coborât. Cerându-l de bărbat, Tofana îi oferă exact situația pe care el
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
odăii / Cum iese de sub pat / Și-mi roade versurile din caietul pătrat / Inima odăii e un ceas fără limbi”; „peștii sorb luna în fundul mării, curățind-o de coaje ca pe portocală”. În fundul mării stau inimi „ca bureții”, inimile unor „fete frivole” sunt „parfumate fiole” care „îți aruncă în obraz vârfuri de ac”, „Sânii copți la soare se sparg / Explodând o avalanșe de nuferi”. Modelul acestui exhibiționism imagistic, prompt identificat de critică (Eugen Ionescu, Pompiliu Constantinescu, G. Călinescu), e Jean Cocteau, iar
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
1974; Pasarela, București, 1979; Le Roman du retour, Montréal, 1992; ed. (Romanul reîntoarcerii), tr. Madeleine Karacașian, București, 1993; De l’Insouciance, Montréal, 1993; ed. (Despre farmecul levantin), tr. Ioana Diaconescu, București, 1995; Fragments frivoles d’éternité, Montréal, 1998; ed. (Fragmente frivole de eternitate), tr. Irina Petraș, București, 2001; La Surprenante dignité d’un inconnu qui étouffe, Montréal, 1999; Le Fuyard, Montréal, 2002; Pelerinii, București, 2003. Repere bibliografice: M. N. Rusu, „Dimineața”, LCF, 1966, 45; Dumitru Solomon, „Dimineața”, GL, 1967, 2; Magdalena
STOICIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289957_a_291286]
-
dar care îl îndepărtează de adevărata sinceritate poetică; gustul pentru descriere sufocă prin masa detaliilor exagerate în mod deliberat și prin prolixitate capacitatea narativă: „Puținele lucruri inspirate din poemele sale se pierd aproape cu totul într-o masă de compoziții frivole, găunoase și convenționale”. Totuși, Venantius reușește uneori să înnoiască prin modificări profunde unele genuri literare, de exemplu epitaful. De altfel, necesitățile vieții de curtean, la care Venantius trebuise să se adapteze în aspra și semibarbara societate francă, l-au constrîns
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să revii la dulcegăriile creștine..."). Și, totuși, în ciuda tuturor argumentelor invocate, era profund nemulțumit că nu lucrează. Era, de fapt, un singuratec sceptic și disperat, bîntuit rău de ideea sinuciderii. Ideea sinuciderii m-a însoțit în toate împrejurările, grave sau frivole, ale vieții. În fond e vorba de o obsesie cu-adevărat salutară, de vreme ce pînă acum mi-a permis să rezist ispitei de a mă nimici pe dată". Dar mai tîrziu, la 20 mai 1967, nota resemnat și parcă eliberat: Ne
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
egală, Vlad Ciobanu încearcă să imprime fiecărui material, prin tehnicile specifice, forma optimă care derivă din însăși natura lui. Dar dacă îi lipsește ceva sculptorului sau, dacă nu-i lipsește, el nu și-a identificat-o încă, este imaginația ușor frivolă, bucuria ludică de a descoperi, în materia moartă, sămînța vie a unei combinații imprevizibile. Vlad Ciobanu pare ușor speriat în fața virtualității formei și atunci o alege pe cea mai puțin riscantă și cu șansele cele mai mari de a fi
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
Sorbul dăduseră de mult scenei principalele lor scrieri. Preferințele lui K. se orientează acum către dramă și comedia satirică. Marcel & Marcel. Rochii și mantouri, anunțată inițial sub titlul Anișoara și ispita (1929), este povestea unei provinciale intrate în mediul bucureștean - frivol, scânteietor în aparențele lui, făgăduind o viață ușoară, în care luxul și aventura te însoțesc permanent. Epatată de sclipirile înșelătoare ale acestei lumi, Anișoara devine repede victima inocentă a unei imoralități generalizate. Prezența tonică a soțului ei, ins neînsemnat și
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
în antica eră, unde delicatețea și toată gestica supravegheată, de salon, plonjează într-un „delir” orgiastic. Nimfe și bacante, în splendida lor nuditate, se prind într-un dans frenetic, antrenând pe dată fauni, satiri și silvani. Exuberanța de plein air, frivolă întrucâtva, se potrivește mai bine cu temperamentul sangvinic (de unde, preferința pentru culorile tari), senzual și agresiv al poetului, care schimbă cu ușurință - și nu neapărat cu ușurătate - harfa în „mandolină”. Dar cel mai mult îi place să mângâie, respirând „parfum
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
urmează (P. FoulquiéĂ: aă Orgoliul, reprezentând tendința individului de a se autovaloriza, dorința de afirmare În raport cu ceilalți, nevoia de a ieși În față, de a se impune. bă Mândria, reprezentând vanitatea, sentimentul atașării față de stări lipsite de conținut, inutile și frivole. Ea este caracterizată de o satisfacție excesivă pentru particularități fără o valoare În sine. că Decepția, reprezentând un sentiment complex al suferinței sufletești și morale a individului. Ea se manifestă prin tristețe, care este o stare prelungită de durere morală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vis (1970), supralicitată tematic în indicațiile de regie (motivul central ar fi „vânarea de himere”), prezintă, în fapt, o întâlnire peste ani a unor foști îndrăgostiți, prilej ratat din cauza femeii care dezamăgește. În Dialog cu sfârșitul (1970) tentația moralizatoare devine frivolă: condamnarea „căsătoriilor pripite”. Călătorie în noapte și Mâine va fi prea târziu (ambele din 1971) sunt schițe dramatice cu vagi aspirații poematice, având ca subiect lupta comuniștilor din ilegalitate; mai interesant decât rezolvarea schematică a conflictului este liantul dintre cele
SEITAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289607_a_290936]
-
publică și a întregii propagande galofobe duse de Iorga în „Sămănătorul”, numeroși tineri fanatizați au umplut, în seara zilei de 13 martie 1906, Piața Teatrului Național din București, deciși să nu permită reprezentarea pe prima scenă românească a unei piese frivole în limba franceză. Demonstrația s-a soldat cu încăierări, intervenția forțelor de ordine și a armatei, în cele din urmă cu vărsare de sânge. Neorganizată, lipsită de eficiență, manifestația din Piața Teatrului a avut, totuși, darul să înspăimânte vârfurile conducătoare
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
limită al trăirii. Versurile din Cămașa lui Nessos aparțin unui autor sofisticat, pesimist, care își împânzește pagina cu simboluri și aluzii mitologice sau livrești, explicate într-un Cuvânt înainte: Arcadia, „țară mitică a armoniei idilice, aici - expresie a spiritului bucolic frivol și calofil”, Ababua, „oraș imaginar, e o sugestie a absurdului unei civilizații inumane”, Lemuria „are un sens alegoric adecvat celui originar mitologic - tărâm al duhurilor rele”. Ț. cultivă lirismul dominat de imagini apocaliptice sau proiectând nostalgia după paradisul inaccesibil, imaginat
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
Miclescu, Spiriduș, Fantasio ș.a. A conferențiat la Ateneul Român, la Fundația Regală, la Societatea Geografică Română, la Societatea Naturaliștilor și a fost un fervent susținător al Turing Clubului României. Împreună cu D.R. Rosetti-Max a scris și o piesă pentru revistă, cam frivolă, Șahăr-Mahăr, publicată în 1884 în „Convorbiri literare”. O prietenie superior intelectuală l-a legat de Al. Vlahuță, B. Delavrancea, I.L. Caragiale, cu timpul și de Mihail Dragomirescu, Ion Foti, Ary și George Murnu, cu unii întreținând o corespondență bogată. A
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
surprinzător: filosof, sociolog, economist, teoretician al eticii sistematice și al statisticii morale, profesor, poet, cercetător pe teren, teolog, jurist și critic literar deloc convențional. Se vrea un spirit al totalității, nu un spirit al fragmentului. Nu evită nici discipline mai frivole, cum ar fi moda sau dansul. Era, de altfel, un bun dansator, deși trupul lui voluminos nu l-ar fi recomandat. Constantin Noica își amintește de el sub acest aspect. În 1933 ține la Criterion conferința Jean Cocteau sau Zădărniciile
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
programatic, o intelectualizare a poeziei în sensul lui Ion Barbu. Observându-se lucid în jurnalul său, ținut din tinerețe până la moarte, S. nota: „Primele mele defecte la o lucrare neretușată, proaspătă, sunt de obicei: vulgaritatea stringentă, prozaismul vulgar ori facilitatea frivolă, în care eul intim își dă pe față ce are mai rău. După reflexie, retușarea aduce o nobleță a atitudinii și a expresiei”. Cum toate poemele antume sunt rezultatul unei prelucrări intelectuale, reflexive, a primelor impulsuri, morbidețea lor se comunică
STOLNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
că se îndrăgostise de Veronica Micle tocmai pentru că aceasta provenea dintr-un „mediu muncitoresc” etc. Simulând obiectivitatea și combătând atât „romanțările” unor autori ca N. V. Baboeanu și Octav Minar, autori ai „cărților de succes facil”, unde poeta era prezentată ca „frivolă și cauza calamităților din existența lui Eminescu”, cât și pe „apologeții de ocazie”, care o transformaseră într-o „poetă de forță și o sfântă”, comentatorul insistă asupra originii proletare, a „îngustărilor materiale” și a „sărăciei din anii copilăriei”, considerate elemente
POP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
lui André Gide. Bărbatul caută în dragoste unicitatea, absolutul, femeia se mulțumește cu relativul și varietatea. Femeia nu are caracter, ci numai temperament. E, așadar, o incompatibilitate funciară la mijloc și, din această cauză, pasiunea dintre inclementul Andrei Patriciu și frivola Grazia-Maria nu poate să dureze. Două schițe psihologice se observă aici: una este aceea a gelosului metodic, alta este aceea a femeii inconștiente, grațios amorale. A iubi înseamnă pentru Grazia-Maria a exista. Plăcerea prozatorului de a specula în jurul unei teme
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
parabole, poezie cu rimă, poeme în proză, poeme în versuri scurte etc. Autorul își încearcă mâna în toate modurile și speciile posibile, fără o opțiune sau o marcă stilistică personală. Încă din Oglinda dintre noi, abordează în aceeași cheie „subiecte” frivole ori grave (teme predilecte: moartea, Dumnezeu, poezia), alternând continuu registrele și tonalitățile. P. adoptă poza Poetului (unele versuri au inflexiuni ce amintesc de Nichita Stănescu) și mimează un fel de tristețe bacoviană. Directețea orgolioasă, ludicul frust ar fi nota caracteristică
POPESCU-24. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
povestirii la cele instituite de Noul Roman și de literatura absurdului, narațiunile amalgamează elemente din toate tipurile de roman - realist clasic, analitic, frescă, politic, popular, senzațional, de mistere, polițist, dezbatere. Aliază banalul cotidian cu extraordinarul și fantasticul, gingășia cu trivialitatea, frivolul cu poeticul, eroicul și carnavalescul, vulgarul cu sublimul, grotescul cu tragicul, realismul demitizat cu romantismul mizerabilist (idealizarea declasaților, disculparea delincvenților), relatarea cursivă, limpede cu dialogul polemic sofisticat, cu monologul contorsionat sau cu cel dramatic, uneori subiacent dialogului, pe care, ca
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
Povestea ghiocelului (1937), Barbă-Roșie (1940), Crăiasa piticilor (1945). I se acordă Premiul Național pentru artă dramatică în 1943. Înrudit cu simboliștii printr-o vădită propensiune către universul citadin, R. poetizează în Leii de piatră vitrinele luxoase, automobilul, viața elegantă, mondenitatea frivolă, captând rezonanțe și emoții estetizate care îl apropie de lirica lui Ion Minulescu. Descriptiv, este atent la detaliul decorativ, îmbinând indiscreția și rafinamentul. „Subiectul” pieselor sale lirice este luxul, strălucirea mondenă, amintind creația târzie a lui Charles Baudelaire, dandysmul, preocuparea
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
cu multe lecturi, face uz de ele la propriu, citând abundent (cu predilecție din filosofi) și practicând cu dezinvoltură tehnicile moderne ale genului. Piesele, majoritatea într-un act, sunt pretexte de controverse și riposte, aprinse schimburi de replici care, chiar dacă frivole, conduc adeseori la dispariția unor personaje. În Laleaua galbenă, motoul „Hai să râdem de cadavrul din coșciugul acela” - cu explicația complementară: „Înțeleg prin absurd, în primul rând, maniera «civilizată» de a prezenta grotescul”- este un avertisment. Exasperat de capriciile superficialei
NEAGU BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288384_a_289713]