640 matches
-
se spovedească și să se căiasca conform consilierii spirituale și penitentei spirituale"; și Jean Feu din Orléans (1477-1547) consideră că aceia ce au încercat să se sinucidă din cauza că erau sătui de viață, din mâhnire, mânie, boala, rușine, beție, sau frivolitate nu ar trebui pedepsiți 82. Registrele unor cazuri reale de tentativa de suicid arată că acuzații erau de obicei achitați cu o mustrare sau o amendă sau erau condamnați la o varietate de pedepse, toate departe de execuție 83. Au
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
învăluindu-l într-un val de parfum fin. De afară se auzi deodată intrările unei orchestre masive. - Dansezi? Îl întrebă ea pe Felix. - Aproximativ! În fond, fata părea intimidată. Felix îi inspiraun respect paralizant și se silea să iasă din frivolitățile obișnuite. Îl întrebă despre viața universitară, despre colege. Felix îi spuse despre toate amabil, dar, băgând de seamă că devine pedant, se opri. Voia să găsească un cuvânt galant. - De ce nu-mi mai vorbești? Mă interesează! protestă Georgeta. Sunt fete
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
G. Călinescu mironosițe. Mie-mi place. Eu n-o învinovățesc pe ea, ci pe bărbații care se țin de capul fetelor frumoase. - Mamă, aprobă Aurica extaziată, frumoasă e! De ce num-am născut și eu așa? Era decisă să ia lecții de frivolitate de la Georgeta. Astfel, în vreme ce Georgeta era îmbiată de viața casnică, familia Tulea glorifica pe demimondene. În cele din urmă, Felix află combinația din chiar gura lui Stănică. - Titi al dumitale, îi spuse acesta, dă o lovitură. O ia de nevastă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
serioase. Era o fată destul de sprintenă la minte și cu multe lecturi, de un caracter, însă, vag literar și artistic, în limba franceză. Avea replica promptă, și generalului îi plăcea să stea de vorbă cu ea. Dar nu ieșea din frivolități. - Entuziasmul tău îmi place, zise Georgeta. În viață însămai sunt și alte bucurii. Mai târziu are să ți se urască de atâta studiu și ai să vrei să trăiești. Eu te văd făcând o căsătorie strălucită, cu o fată bogată, intrând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de treabă. La masă, fata îl rugă să-i vorbească despre el, despre impresiile lui de la cursuri, ceea ce Felix făcea, cu oarecare prudență, nevoind să fie pedant. Dar era grav în pasiune și nu putea să-și ascundă tulburarea sub frivolități. Otilia îi spuse: -Tu ai o profunditate care sperie o fată. Dacă ai ști ce proaste suntem noi, fetele! - Te sperii pe tine? - Nu pe mine! Sperii pe orice fată, în genere, fiindcă fetelenu văd departe și n-au cultul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
n-a fost fericită. Eu însumi n-o mai contrazic, deși uneori îmi vine să-i strig adevărul... Lăsați-o să vorbească, chiar dacă v-ați dat seama că dragostea lui Robin numai mie, cu adevărat, îmi era rezervată. - Cum, doamnă, frivolitatea lui Robin mergea până într-acolo, că nu se dădea la o parte să seducă și să învrăjbească două surori? - Nu sînteți cunoscut și dumneavoastră ca un mare crai?!... Sînteți!... Cunoașteți, astfel, banalitatea că și cele mai șterse femei, intuindu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
soluțiilor. Cu cât ești mai puțin indiferent în fața răului, cu atât ești mai aproape de remușcarea esențială. Aceasta-i uneori tulbure și echivocă: atunci porți povara absenței Binelui. Violetul e culoarea remușcării. (Ceea ce e straniu în el pleacă din lupta dintre frivolitate și melancolie, cu triumful ultimei.) Remușcarea este forma etică a regretului. (Părerile de rău devin probleme, iar nu tristeți.) Un regret ridicat la rangul de suferință. Ea nu rezolvă nimic, dar începe totul. Apariția moralei este identică întîiului freamăt de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
confesiunii apostolicetc "Canonul confesiunii apostolice" Diferența specificătc "Diferența specifică" Nu sunt mulți cei care, înainte de a se consacra disciplinei teologice, vor să cumpănească asupra naturii și vocației acestei profesiuni. Întrebările cardinale sunt ocolite cu acel amestec impur de grabă și frivolitate, sub pretextul „specializării științifice”, al „încadrării academice” sau chiar al „slujirii ecleziale”. Teologia ajunge să însemne orice, în timp ce „performerii” ei înlocuiesc exercițiul contemplației cu digresiunea adjectivală, își refuză asceza gândirii iconice, otrăvesc universalitatea revelației lui Dumnezeu în diluția ecumenismelor de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
are, pentru conștiința sedată a oricărui nihilist, funcția glandei pineale. Sufletul nu există, pesemne, decât pentru a descoperi alte tehnici de aneantizare a vieții. Plăcerea pornografică caută vertijul abisal al expulzării din economia oricăror echilibre. Tandrețea e izgonită, mai întâi. Frivolitatea avangardistă alungă misterul, masochismul meschin ia locul gingășiei, pentru ca demonul profanării să primească un nou titlu de proprietate. Trăit în această variantă, erosul e lipsit de orice arhitectură și demnitate. Faptul de a-ți fi refuzat dreptul la unicitate nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
să descopere În atașamentul poetului pentru o formă de relief, În preferința pentru o culoare a cerului, În atitudinea față de lucruri, un proiect liric, o figură a sensibilității este mereu contrazis În așteptările lui. Sincretismul poetului Îl pune În Încurcătură. Frivolitatea retoricii Îl poate exaspera. Peisajul urmează aceeași cale: ici, muntele este un spațiu primitor, productiv, securizant, colo muntele este un obiect terorizam Într-o imagine mai vastă a haosului. El devine, astfel, pivotul mai multor figuri: de la figura solitudinii mîndre
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai tineri. Un moment Ioanide avu bănuiala că Sultana, printr-un proces de analogie și rectificare a vârstei, ar putea să se oprească la Tudorel, asupra căruia menținuse câteva priviri lungi. Dar Sultana, devenită comerciantă, părea că se vindecase de frivolitate. Singurul bărbat mai tânăr cu care vorbea îndelung era acum Demirgian, față de care nu demonstra deloc vreo atenție excepțională. Acesta se purta cu Sultana corect, ca un funcționar față de patroană. Nasul cocoșat al lui Demirgian nu producea totuși nici un fel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de regim optic. Și iarna și vara obiectele au aceeași formă, însă calitatea luminii solare este diferită. Ioanide și Elvira vedeau lumea în alt ton. Încolo se purtau aproape exact ca înainte. Ioanide redevenise paradoxal în vorbire. Elvira își reluase frivolitatea ei. Cu toate astea, un dezechilibru se putea zări. Cât timp copiii trăiau, Ioanide și Elvira duceau o existență distrată și anonimă. S-ar fi zis că nu se grăbeau să dea vieții intensitatea maximă, întrucît contau pe durata ei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spus, bucuria este emoția împlinirii și a intimității. Suntem bucuroși atunci când iubim și suntem iubiți, când înflorim, când ne depășim, când descoperim lucruri esențiale noi. Bucuria este expansivă. Ea "ne împinge unii în brațele altora" (ibidem); implică experiența distracției, a frivolității, a relaxării, dar nu numai atât. Ea cuprinde și "sentimentul de mulțumire, de pace și de satisfacție interioară" (Carter, 2007, p. 269). Oamenii bucuroși radiază un sentiment de împăcare; ei sunt capabili să se alăture altora în căutarea mulțumirii. Au
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și devenind rapid un reper în sfera criticii literare, Paleologu trebuia să iasă în mod fatal din cercul de interese al lui Noica. Nereușind să-l confiște definitiv pentru "idee" și "cultura mare" și punîndu-i pesemne toată activitatea sub specia "frivolității", Noica se despărțea în chip firesc de el. Pentru unul, anii aceia deveneau un simplu episod neîmplinit, dintr-un lung scenariu didactic urmărit în chipuri variate de-a lungul întregii vieți, pentru celălalt, ei reprezentau o moștenire grea care, nerezolvîndu-se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a poporului românesc decât "Lipitorile", în care ovreiul vorbește ovreiește, grecul grecește - astfel încît te miri de ce sârbul nu vorbește sîrbește? 2 Comediele cele mari și pline de spiritul cel mai fresc ale d-lui M. Millo, cari însă în frivolitate întrec încă și pe ale d-lui Alesandri. 3 Comediele fără de spirit și mai cu samă fără de legătură ale d-lui Pantazi Ghica, pline de frazeologie franceză, la vederea cărora te 'ndoiești de vezi caractere ori numai păpuși, căci vorba
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
geniu și inima a "Cîntecelor și a plângerilor ", a "baladelor" - sânte oglinzi de aur ale trecutului românesc. Dacă am fi să alegem între comediele lui Alesandri și dramele lui Bolintineanu, sigur c-am trebui să alegem comediele, cari, cu toată frivolitatea lor, respiră pe fiece pagina o mulțime de spirit, de caracteristică și de viață palpitantă; pe când dramele d-lui Bolintineanu nu au nici un fond de viață, ba încă adesea respiră un fel de imoralitate crasă și grețoasă. (Vezi d. e. Ștefan-Vodă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nostru e încă vergin și necorupt de veninul farselor și a operelor franceze și nemțești? - Din contra... să ne folosim de împregiurarea asta așa de favorabilă, într-un timp în care atmosfera Europei întregi e infectată de corupțiune și de frivolitate, ca tocmai într-un asemenea timp noi să dedăm publicul nostru, folosindu-ne de neesperiința lui, cu creațiunile geniilor puternice, cu simțăminte mari, nobile, frumoase, cu idei sănătoase și morale. Dar mi va replica cineva cumcă publicul nu va înțelege
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nu există decât o singură cercetare în România asupra acestui subiect, Barometrul de Gen realizat de Gallup Organization România la cererea Fundației pentru o Societate Deschisă în anul 2000. Dezbaterile publice asupra acestui subiect sunt virtual inexistente sau tratate cu frivolitate. Marea majoritate a cetățenilor și cetățenelor sunt preocupați/preocupate de problemele cu care trebuie să se confrunte zilnic și nu au conștiința unei schimbări necesare de mentalitate. Mass-media preferă subiectele de scandal, cele care cresc tirajul și audiența. Mediul academic
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
din Roma, care așa cum sugerează și numele era foarte bogată, duce din partea naratorului la condamnarea bogățiilor lumești excesive. și un decret al Senatului roman care le-a permis femeilor să afișeze public bijuteriile și podoabele personale îi inspiră reflecții împotriva frivolității care distruge averea bărbaților, sporind-o în schimb pe cea a femeilor. Naratorul ofteză, recunoscând retoric că nimic nu mai poate fi făcut, deoarece timpurile deveneau din ce în ce mai prielnice femeilor, era o epocă efeminată, bărbații transformându se în simpli sclavi ai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din Roma, care așa cum sugerează și numele era foarte bogată, duce din partea naratorului la condamnarea bogățiilor lumești excesive. și un decret al Senatului roman care le-a permis femeilor să afișeze public bijuteriile și podoabele personale îi inspiră reflecții împotriva frivolității care distruge averea bărbaților, sporind-o în schimb pe cea a femeilor. Naratorul ofteză, recunoscând retoric că nimic nu mai poate fi făcut, deoarece timpurile deveneau din ce în ce mai prielnice femeilor, era o epocă efeminată, bărbații transformându se în simpli sclavi ai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
comună”. Nu pot eluda o problemă. Acceptarea socială garantează faptul că o soluție este corectă? Cu siguranță că nu. Nu este adevărat că o majoritate are Întotdeauna dreptate și nici că un popor nu greșește niciodată, după cum spune, cu o frivolitate recunoscută, un discurs politically correct. O societate plină de resentimente, invidioasă, fanatică sau rasistă poate greși În mod colectiv, dar, În egală măsură, și un singur om poate avea dreptate În fața unei lumi Întregi. De aceea, atunci când vorbim despre succesul
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
-te, bădăranule!”, adresată lui Em. Galaicu-Păun, mi se pare cea mai benignă, deși deloc potrivită cu imaginea sa de ființă corectă, delicată și generoasă. ...Polemica la scriitorii basarabeni, așa cum ni s-a înfățișat până acum, este minată de vulgaritate și frivolitate. Dacă tot nu putem face abstracție de televizor și nu ne putem dedica lecturilor (n-am auzit de mult pe cineva la Chișinău să spună: „am acoperit integral Proust, Mann, Faulkner...), e recomandabil să nu ratați „Profesiunea mea - cultura” - talk-show-ul
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
recoltatul sfeclei de zahăr. August, 1997 Ședința Salonului Literar din 14 august curent a avut ca temă de dezbatere „Scriitorul și cetatea. Eseul politic” - subiect interesant și mereu actual, însă, din păcate, abordat la noi doar accidental și cu destulă frivolitate. Poate de aceea, „politicienii profesioniști”, de fapt arhitecții dezastrului basarabean de astăzi, recomandă cu cinism scriitorilor, acum și aici, turnul de fildeș și ficțiunile romantice. Publicistica scriitoricească din presa basarabeană - fenomen care trebuie apreciat ca atare, pentru că mai drege imaginea
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
manifestări culturale, în cadrul cărora, după opinia mea, se exhibă - în toată splendoarea - lipsa de respect față de carte și, în ultimă instanță, față de public (firește, în măsura în care acesta are sentimentul imposturii la care asistă). Inadecvarea la subiect, lipsa de măsură, vulgaritatea și frivolitatea discursurilor, entuziasmul general, absența totală a spiritului critic - iată tot atâtea motive menite să te îndepărteze de asemenea „evenimente culturale”. Și pentru că, vorba lui Gellu Naum, teoria strică omenia, voi face o scurtă relatare de la lansarea cărții Literatura română postbelică
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și după ce a obținut o corespunzătoare lăsare la vatră, a fost decapitat pentru că a refuzat să sacrifice zeilor; în cadrul procesului însă, pe lângă persistența sa de a nu voi să cadă nici în cel mai mic act de idolatrie, vorbește despre frivolitatea serviciului militar. Dacă motivația primară a soldaților creștini de a respinge armele, se regăsea în refuzul de a sacrifica zeilor și Geniului imperial, nu însemna că prestarea serviciului militar ar fi fost opusă eticii creștine. Încă de la începuturile secolului III
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]