851 matches
-
mulțumesc pentru moștenirea pe care mi-au dat-o, că sunt mândră de Iașul meu. Dan Grigore . Încercând să definesc prezența publică a lui Dan Grigore, am dorit numai superlative, și am găsit două cuvinte: "performanță", "excelență". Performanța atitudinii de frondă a învățăcelului față de profesor într-o vreme în care alții își manifestau exasperarea prin lacrimi. Performanța "acrobatică" a redării pasajelor de mare dificultate tehnică și virtuozitate din primul Concert pentru pian al lui Ceaikovski. Performanța de a "scrie" semnul "egal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
perioada în care am debutat, și după aceea, toți erau abisali, metafizici, "Necuvintele", "11 elegii", teme mari, grave. Mi-am spus, "domnule, nu se mai poate așa", toți erau extraordinar de supărați, profund și profunzi. Chiar ca un soi de frondă, mi-am spus atunci, "domnule, dar eu scriu pe fericire, pe bucurie". Și la Dolhasca, mă rog, nu era chiar așa o mare fericire, totuși, eram medicul unui spital. Și chiar scrisorile pe care le scriam acolo se terminau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
vedere reprezintă începutul mântuirii, nu numai pentru că a defini reprezintă o formă de luare în stăpânire, ci și pentru că, nemaifiind nimic de ascuns, gesturile corectării pot începe. Drept e că gestul scrierii poate constitui foarte bine și o expresie a frondei. Împotriva unui adversar mai puternic și neprincipial, Damian Stănoiu duce lupta în spațiul literaturii, unde e nu numai liber, ci și absolut superior, conturând el însuși, din propria-i perspectivă, un amplu tablou al situației generale: calitatea efortului ascetic al
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
o viitoare suită consacrată literaturii române în deceniile comuniste, distins de Academia Română cu Premiul „Titu Maiorescu”; sub același generic, cartea următoare, Reeducare și prigoană (1993), a obținut Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul „Mihai Eminescu” al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova; Premiul „Fronde” al Ordinului Național de Deontologie a Elitei Franța-România i s-a decernat pentru ambele tomuri. Cu Literatura în totalitarism S. deschide ampla serie de șase volume referitoare la perioada 1949-1960, cărți apărute între 1994 și 2000; i se acordă la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
nu mai spuneau nimic nici despre locul de editare al revistei, nici sediul administrației sau redacției, nici chiar numele directorului, păstrându-ise în mănușă ilustrația de pe prima și ultima pagină, care viza lipsa de identitate. * Hiena a fost o revistă de frondă. A promovat pamfletul politico-social, gen Tudor Arghezi ori N.D.Cocea. Au mai scris în revistă: Tudor Arghezi, I. Minulescu, Adrian Maniu, Zaharia Bârsan, I. Barbu (Driada), Al.A. Phillippide, Demostene Botez (Magio), Lucian Blaga (Amurg de toamnă), Perpesicius, Ion Pilat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
compune din amintirea manualelor dlui M. Dragomirescu sau din 200 - să exagerăm! - de cărți facile sau nepricepute... O dată tinerii așteptau Poșta redacției. Azi pătrund în reviste pe calea lăturalnică a cronicii goale dar vehemenți” - lua el apărarea bătrânilor în articolul „Fronda copiilor” din Viața literară nr.102 din 2-16 februarie 1939 - pag. 1-2. „Noua literatură” a „copiilor” își găsește apărători în cele susținute de Perpessicius sau Paul Papadopol, ultimul apare în „Gazeta Literară” apărătoare a tinerilor: „Că se poate vorbi despre
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
S-ar putea insista, cu inteligență, asupra faptului că regimul respectiv a confiscat prea multe idei de valoare, cum ar fi democrația, egalitatea, libertatea etc. A surprinde comunismul în contradicție cu sine este o metodă discursivă potrivită pentru spiritul de frondă al copiilor ajunși la vârsta când primele descoperiri nu sunt și ultimele certitudini. În ciuda aparențelor, manualul nu este un produs de uz strict școlar, exprimând fie un consens social și cultural major, fie absența acestuia. Până ce vom fi ieșit din
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
transpar, în mod special, din textul bulgar și din cel albanez. Este un contrast surprinzător cu ceea ce vedeau occidentalii în aceste țări socialiste, înghițite simbolic de imaginea terifiantă a Uniunii Sovietice 122. Doar pentru scurtă vreme și doar pentru anumite fronde față de sistem, unele țări au reținut, rând pe rând, atenția "lumii libere". În esență, este vorba de Ungaria, Cehoslovacia și Polonia. Dintre toate referirile estice la relațiile cu țările democratice, manualele occidentale au înregistrat doar registrul economic, creditele și apoi
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
criză dinastică. Prima măsură a regelui a fost arestarea prințului și trimiterea sa la mănăstirea Horaița, județul Neamț, pentru 75 de zile, după care a inițiat măsuri de anulare a căsătoriei, care contravenea Statutului Casei Regale. Continuând în atitudinea de frondă față de țară și familie, prințul Carol a renunțat, la 1 august 1918, printr-o scrisoare adresată regelui, la drepturile sale ca moștenitor al coroanei României, ceea ce i-a atras un domiciliu forțat la mănăstirea Bistrița și apoi o călătorie în jurul
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
și, implicit, acordarea unui statut special minorității germane din România, Secția a II-a a monitorizat activitatea desfășurată de aceștia, care s-au grupat în Grupul Etnic German (G.E.G.). De multe ori au fost constatate încălcări ale legii, atitudini de frondă și nesupunere față de legile țării. La 20 ianuarie 1941, Secția a II-a - Biroul 2 Contrainformații, a înaintat o notă către Cabinetul Militar al Conducătorului Statului privind organizarea și activitatea formațiunilor SS ale G.E.G. din România. Acestea au fost înființate
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Alain- Fournier autohton. Proză tipică a tinereții explozive, Serenadă... captează trăirile juvenile din Șcheii Brașovului, cu iubiri adolescentine în descendența „Heidelbergului de altădată”, cu tristeți ploioase și o sportivitate incandescentă, amestec de senzualism amețitor, lirism nobil, de freamăt introspectiv și frondă înduioșătoare. Cum s-a remarcat, autoarea nu are suflu epic, talentul ei se desfășoară pe spații reduse, cu o spontaneitate și o „grație lirică” specială, care definește o generație de tineri scriitori de la mijlocul anilor ’60. Romanul se va întâlni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
Își dă sau nu seama de acest lucru. Important e să ne uităm cine Îi sunt susținătorii și În ce direcție merg. E foarte necesar ca tineretul, debusolat la un moment dat din motive de sfidare a establishment-ului, de frondă, dezabuzare sau toate puse laolaltă, să-și dea seama că Vadim Tudor nu este un fenomen nou. E un fenomen vechi, reprezintă de fapt expresia cea mai clară a sintezei - unică pentru comunismul mondial pe care l-am studiat - Între
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
ca atare și de către scriitori (Hugo și Racine). Textul de teatru presupune prezența unor zone textuale considerate a avea un caracter atât de eterogen (dialog vs povestire), încât clasicii arătându-se împotriva unor excese de forme teatrale, prezente încă înainte de Frondă 37 au considerat necesar să codifice aceste relații. A. Kibedi Varga descrie natura dialogală a textului de teatru: Aceasta presupune prezența a numeroase elemente non dramatice care apar în expozițiune, adică informațiile care au legătură cu evenimentele anterioare acțiunii și
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
din Antigona de Anouilh, vocile din Mașina infernală de Cocteau, cerșetorul din Electra de Giraudoux realizează acest rol printr-o detașare obiectivă față de acțiunea propriu-zisă. În dramaturgia clasică, regăsim ilustrat, cu precădere, cel de-al doilea caz. Încă din perioada Frondei, locul și funcțiile povestirii au fost extrem de convenționalizate. La dramaturgie classique en France de J. Schérer (1966) rămâne cea mai bună sinteză care cuprinde regulile teatrului de la acea vreme. Cea de-a doua parte a acestei lucrări prezintă interes prin
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
tradiționalistă, copleșite însă de savoarea încrâncenată a clipei, înrudită cu maniera lui Tudor Arghezi (poet prețuit, de altfel, de A.). Predominantă este trăirea condiției contradictorii, considerată esență a feminității. Totul este însă spus parcă în glumă, cu un aer de frondă juvenilă, destinată să oprească alunecarea în melancolie. Versurile mărturisesc o egolatrie nestăvilită și mult prea fățiș afirmată pentru a fi cu totul autentică. Îndărătul ei se află bucuria prezentului, susținută de gratuitatea sentimentelor cuprinse într-un joc detașat. Umorul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285361_a_286690]
-
al «Tineretului liber»”, „Dreptatea literară”, „Contrapunct”, „Arc”, „Nouăzeci”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Literatorul”, „Poesis”, „artPanorama”, „Vatra”, „Playboy”. În Evenimentul zilei, carte care parazitează și recontextualizează poetic materia „trivială” din ziarul cu același nume, poate fi văzut un gest de marketing și frondă tipic pentru generația ’90, dar și o formă de dezafectare a unui real agresiv, prin preluarea și depășirea lui în poezie. Volumele ulterioare ale lui V., Ingineria poemului de dragoste (1996) și Sanatoriul de boli discrete (1996), păstrează din real
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290453_a_291782]
-
doi ani de medicină și unul de farmacie. Personaj romantic, straniu, byronian - un fel de dandy tragic -, I. s-a sinucis, aparent fără vreun motiv (se poate bănui unul sentimental), la douăzeci și doi de ani, într-un gest de frondă împotriva absurdului existențial, după ce își anunțase intenția prietenilor și familiei și după ce efectuase câteva vizite ritualice de despărțire; gestul e amânat din cauza concertului unui pianist celebru în epocă, Walter Gieseking. A publicat în „Vlăstarul”, revista Liceului „Spiru Haret”, eseuri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
a dezvoltărilor referitoare la duhul variatelor lucrări pe care le-a elaborat”. Sunt decelate documente semnificative, „pornind de la premisa că un om este și ceea ce face, dar și ceea ce ascunde”. Liantul dintre teoria literară (Călinescu citind) și psihologia aplicată (Narcisism. Frondă), complementaritatea dintre istoria literaturii (Călinescu și Arghezi) și cea a culturii, văzută ca suport al creației (Cultul culturii), oferă studiului substanță și coerență. Prin reconstituire se ajunge la portret: „Sistemul de contraste funcționează implacabil. Un anxios care se voia olimpian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
Editura Mușatinia, Roman, 2006. Lucinescu, Dan, Jertfa (Transfigurări), Editura Fides, Iași, 1997. Maxim, Virgil, Imn pentru crucea purtată, vol. II, 1948-1964-1989, Editura Gordian, Timișoara, 1997. Măgirescu, Eugen, Moara dracilor. Amintiri din închisoarea de la Pitești, text stabilit de Remus Radina, Editura Fronde, Alba Iulia, Paris, 1994. Merișca, Costin, Tragedia Pitești. O cronică a „reeducării” din închisorile comuniste, Editura Institutul European, Iași, 1997. Merișca, Costin, Tărâmul Gheenei, Editura Porto Franco, Galați, 1993. Muntean, Ioan, La pas prin „reeducările” de la Pitești, Gherla și Aiud
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
va păstra, de altfel, tot timpul. Micile lui snobisme, reacții destinate să epateze, se traduc în inocente veleități nobiliare. Bunăoară, fragmente din poemul Salomeea (1915) apăruseră întâi în periodice, sub semnătura Adrian de Maniu. Nonconformistul, fostul colaborator la revistele de frondă literară „Insula” și „Simbolul” crede că un scriitor e „un bolnav care nu își poate stăpâni artezianismul gândurilor și revarsă ediții de dureri prostituate întru hrănirea publicului”. Chiar dacă acestea sunt înscrise într-o ficțiune, ca opinii ale unui schelet (figurând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
apropiat al lui Dej, care Îi acorda o Încredere deosebită. Mai mult decât atât, xe "Răutu"Răutu, fost șef de departament la Radio xe "Moscova"Moscova, avea să aibă un rol important În pregătirea Declarației din aprilie 1964, document de frondă al Partidului de la xe "București"București față de fratele mai mare de la xe "Moscova"Moscova. Dar printre cei Întorși de la xe "Moscova"Moscova au fost unii activiști dintre cei mai apropiați de Dej, ca Petre xe "Borilă"Borilă sau Dumitru xe
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
anumite canoane prozodice) nu evită sentimentalismul, oralitatea, diluția verbală, lungimile excesive, retorismul, prolixitatea, inconsistența, platitudinea, prozaismul. Nu le evită și nici nu le încredințează, antifrastic, funcții estetice. Le acordă drept de cetățenie nu dintr-un nonconformism estetic, din spirit de frondă față de codurile puriste, ci sub impulsul temperamentului, al temperaturii afective de moment. Poezia devine discurs, articol, reportaj, pamflet, afiș, proclamație, manifest etc. E, în cele din urmă, atâta suflet în tribunul preocupat de „sănătatea pământului”, atâta simțire ingenuă, că, indiferent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
de masoni „non-manuali”. Dar între 1642 și 1649, când Anglia era sfâșiată de războiul civil, iar masacrele și execuțiile aveau loc zilnic, numeroșii opozanți politici s-au ascuns în loji masonice. La fel s-a întâmplat și în Franța. După Frondă, țara era bulversată. În 1645, Facultatea de Teologie din Paris a condamnat „periculoasele adunări ale companionilor” care criticau regimul politic și Biserica. Declarate sacrilegii, campionajele nu au fost sprijinite de noii francmasoni. Era începutul despărțirii. În 1646, Elias Ashmole (1617-1692
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la Würtenberg în 1586, într-o distinsă familie luterană. Fusese educat în acest spirit, dar a evoluat în contact cu ideile calvinismului. Marea problemă a vieții lui a devenit soluționarea cuprinzătoare a problemei religioase în spiritul protestantismului anticatolic și antipapal. Fronda anticatolică făcea evidente problemele sociale și politice; or, acestea nu puteau fi rezolvate decât prin „unitatea creștinilor liberi” și prin educarea lor în acest spirit. Pe când era student la Tübingen, stimulat de teatrul englezesc, a scris o Nuntă chimică pe
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
superiorități, priceperea șireată, natura lesne de recunoscut a exemplarului unic prin care impune, de pildă, femeilor, l-au predestinat pe Ioanide notorietății. Insularitatea agravează însă diferențele și atrage replica violentă a rivalilor. Personajul ține la distanță lumea printr-o permanentă frondă, chiar dacă realizarea ei este, uneori, neexprimată, rămînînd o simplă, superioară atitudine. Salvarea pe care autorul o rezervă protagonistului, modul său de a opune definitiv lumii distanța separatoare se vor manifesta în ironie. Toate spațiile discursului sînt impregnate, începînd cu cel
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]