1,236 matches
-
mediu poate filtra 4.000-5.000 mc de aer, din care consumă aproximativ 9 kg dioxid de carbon și produce 6-7 kg oxigen. Sub coroana teiului temperatura aerului este mai mică cu 3-4 grade C, datorită albedoului de 20% al frunzișul (acesta reflectă o parte din radiația solară), iar aerul este mai umed, datorită transpirației arborelui. Cele 300.000 de frunze tomentoase, cu peri stelați, inclusiv pe pețiol, pot reține cantități importante de praf, care apoi este spălat de ploi și
Istoria teilor în Iași () [Corola-website/Science/336131_a_337460]
-
alte specii deja au fost eliminate. Pot hibridiza în mod natural cu mastic. În vestul bazinului mediteranean avem alte specii ca de exemplu "Pistacia palaestina" (stejarul palestinian), care mai sunt numite 'Terebint'. "Pistacia palaestina" este distinctă de "P. terebinthus" prin frunzișul oval-marginal care sunt alungite într-un punct depărtat, cumva păroase, răspândindu-se mai mult și rămurind segmente cu flori. Acesta este utilizat ca o sursă de terebentină, posibil cea mai veche cunoscută. Terementina de terebent este denumită Chian, Scio, ori
Pistacia terebinthus () [Corola-website/Science/330334_a_331663]
-
văzut. Viteza mișcărilor sale îi permite să surprindă chiar și pe gușterii cei mai vioi. În regiunile împădurite se cațără foarte bine pe arbori și arbuști în căutarea hranei (ca șarpele lui Esculap), urcându-se cu iuțeală până ce dispare în frunziș la o mare înălțime (de până la 5-7 m). Aceeași ușurință o manifestă și în înaintarea printre stânci, unde se refugiază. O trăsătură distinctivă a comportamentului șarpelui rău este agresivitatea lui neobișnuită. Dintre șerpii faunei noastre, șarpele rău (mai ales masculii
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
sens este compoziția "Spălătoreasa" unde artistul ajunge să tălmăcească exuberanța naturii. În această lucrare, totul strălucește într-o dimineață de vară: pârâul, casa, copacii și femeia care spală rufele la râu. Bucuria vieții și dărnicia soarelui se reflectă pretutindeni prin frunzișul bogat. "Spălătoreasa" este o lucrare care prin strălucirea ei, prin scânteierea reflexelor de vară poate sta alături de opere realizate de Nicolae Grigorescu și Ștefan Luchian. La fel de uimitoare este și compoziția "" (1915), în care se văd, în schimb, deficiețe de tehnică
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
a corpului de partea albă. Cromatoforii din dermă prin mișcările lor amiboidale pot să schimbe într-un timp scurt culoarea brotăcelului, punând-o în armonie cu substratul (homocromism), pe vegetație el are o culoare verde intens, făcându-l nevăzut în frunzișul arborilor, iar pe sol devine verzui-brun-pământiu. Datorită coloritului de protecție, el nu se ferește când este descoperit și nu încearcă să fugă. Diferența între mascul și femelă se face după gușă. La mascul pielea gușii este închisă la culoare și
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]
-
că prin utilizarea minimală de mijloace cum ar fi atmosfera, obiectele, anotimpul, totul nu este doar sugerat, ci foarte precis indicat. Nici un artist român până la Luchian, nici Andreescu și nici Grigorescu, nu a evocat cu mijloace simple, cu aceeași tărie, frunzișul mișcător al copacilor. Începând cu expoziția Tinerimii artistice din anul 1908, unde a participat cu mai multe tablouri cu flori (Garoafe, Trandafiri și Anemone), creația artistică a lui Ștefan Luchian a fost marcată progresiv, ca și boala care avansa, de
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
de cap/ stă după colț la pândă (depresia). Miniaturi remarcabile transpun cititorul în starea de grație a marii poezii. Nostalgii și tristeți în surdină izbutesc să tulbure prin delicatețe mai abitir decât etalarea agresivă a suferinței: degetele lui/ răscolesc lin frunzișul/ cum ar cânta din liră// pasărea ghem de cremene/ se întoarce cu vântul/ aprinde/ rugul frunzelor/ coboară soarele/ și cuprinde poalele veșmântului/ și mistuie încet (soare de toamnă). Imagini de finețea stampelor pe mătase se nasc din culoarea cuvintelor, cum
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
râuri să primească. Balena, linul, ca și cleanul Și mii de specii să înfrățească. Și pasărea ce zboară cerul, Senin azur de necuprins, Adună în pene curcubeul Cu dor de viață neînvins. Dar și jivine, târâtoare, Cu gând viclean, pe sub frunziș, În văgăună de răcoare, S-adune pradă pe furiș. Și ca să fie curăție A născocit păduchi și puric Să soarbă sânge, APĂ VIE, De nu-s distruși în întuneric. Din fir de praf, bătut de vânt, Un pic mai mare
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
Mongolia. Populațiile europene migrează toamna. Ele iernează într-o fâșie largă la sud de Sahara, care se întinde din Mauritania până în Etiopia. Sunt recunoscute oficial 4 subspecii: Este o pasăre nesociabilă, sperioasă și greu de văzut, care se ascunde în frunzișuri, dar poate fi zărită în depărtare pe firele de telefon sau când se hrănește pe pământ. Formează stoluri mari la sfârșitul verii, când frecventează mai ales culturile de floarea soarelui. Sunt păsări monogame, trăind în perechi chiar când se întovărășesc
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
Arborii macadamia, cu frunzișul lor veșnic verde, înveșmântează coastele estice, subtropicale din Australia. Totuși, doar două dintre cele nouă specii produc fructe comestibile. Ocrotite de un înveliș verde fibros, nucile macadamia sunt sferice, de marimea unei biluțe și au o coajă maronie în interiorul căreia
Macadamia () [Corola-website/Science/321930_a_323259]
-
Helvellaceae" și de genul "Helvella" este o ciupercă gustoasă, dar numai restrâns comestibilă. Ea este denumită în popor mitră tomnatică. Acest burete saprofit crește solitar sau în grupuri, fiind locuitor de sol umed, bogat, în humus neutru până calcaros, cu frunziș. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord prin lăstăriș în păduri de foioase, de-a lungul marginilor acestora pe pajiști precum la margini de drum și în șanțuri, adesea însoțit de ciuperci din familiile "Sclerotiniaceae" și
Mitră tomnatică () [Corola-website/Science/337263_a_338592]
-
disc plat situat între crengile copacului. Ideea existenței unui Arbore Cosmic se întâlnește și în multe alte mitologii, în special în cele orientale și nord-asiatice. Universul nordicilor, Yggdrasil este însă de la început amenințat cu distrugerea, deoarece un vultur îi devorează frunzișul, trunchiul său începe să putrezească, iar șarpele (sau dragonul) Nidhogg îi roade rădăcinile. În ziua de Ragnarok arborele se va prăbuși, dar va adăposti doi oameni. Despre Yggdrasil se spune că ar fi un frasin uriaș, care adăpostește cele 9
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
iar vorbele lor ingenue mă făceau să văd aievea dansuri de nimfe." Dacă d-l Corot ar consimți să ucidă o dată pentru totdeauna nimfele cu care își populează pădurile, înlocuindule cu țărănci, l-aș iubi peste măsură.Știu că acestor frunzișuri delicate și acestei atmosfere înrourate și surâzătoare li se potrivesc creaturi diafane, visuri vaporoase. Tocmai de aceea sunt tentat să-i cer maestrului o natură mai umană, mai viguroasă."" ""Un tablou de Corot ne pune în contact cu suprema frumusețe
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
în scrisoarea trecută să faci și tu o dare de seamă despre o carte de proză. Trebuie să avem cel puțin trei. Pe copertă, acolo unde a fost în n[umă]r[ul] trecut ce? publică reclamă la următoarele cărți: Frunzișul toamnei mele de Virgil Carianopol, Scrisoare de dragoste de Mihail Drumeș, Fata- Morgana de George Petcu, Drumeț în anotimpuri de Ștefan Baciu, Trecere prin alba poartă de mine etc. și revistele: Gândirea, Meșterul Manole, Afirmarea și Pagini literare. Dacă poți
Ion Șiugariu și revista „Cronica literară“ by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2457_a_3782]
-
în zonele muntoase din sud-vestul Etiopiei, "Coffea arabica" se găsește acum rar în starea sa nativă, multe populații părând a fi copaci nativi amestecați cu cei plantați de om, lucru comun deoarece "Coffea arabica" este un arbust care crește sub frunzișul altor arbori. Planta a fost, de asemenea, recuperată de pe Platoul Boma din Sudanul de Sud. "Coffea arabica" crește și pe Muntele Marsabit din nordul Kenyei, dar nu este clar dacă este cu adevărat nativă sau naturalizată. Coffea arabica are mai
Coffea arabica () [Corola-website/Science/330623_a_331952]
-
Jean Bodel (truver de la sfârșitul secolului al XII-lea) prezintă mai multe caracteristici picarde decât "La Chanson des Saisnes" (Cântecul Saxonilor), cântec de gestă al aceluiași autor. Aceeași diferență există între, pe de o parte, "Le Jeu de la feuillée" (Jocul frunzișului) și, pe de altă parte " Le Jeu de Robin et de Marion" (Jocul lui Robin și Marion) și poemele lirice ale lui Adam de la Halle (truver din secolul al XIII-lea). În limba vorbită, trăsăturile comune ale dialectelor sunt privilegiate
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
brațele crucii fiind formate de pătrate de sticlă roșie cu o imagine în email a Sântei Ana, purtând o cruce în mâini și impusă în centrul crucii. Din unghiurile crucii ies flăcări aurii, după alții a fi vorba despre un frunziș rotunjit. Pe verso au fost aplicate inițialele înfulecate „A.J.P.F” pentru „Anna Imperatoris Petri Filia” (Anna, fiica împăratului Petru). În anul 1828 înfățișarea crucii a fost modificată prin ucazul țarului Nicolae I. Sticla ei a fost înlocuită de o
Ordinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială) () [Corola-website/Science/334359_a_335688]
-
Cantharellaceae" și de genul "Craterellus". Această specie este răspândită în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând în grupuri mari, adesea în mase, dezvoltându-se, mereu pe sol mai mult sau mai puțin acru și aproape mereu bine ascunsă sub frunziș, în păduri de foioase (mai ales sub fagi, ori stejari), dar de asemenea în cele de conifere (acolo preferat sub molizi sau brazi), de la câmpie la munte. Câțiva bureți ai genului se pot găsi deja în iulie și august, dar
Trompeta căprioarei () [Corola-website/Science/337238_a_338567]
-
tropicale și aproximativ 3 900 specii de ciuperci, din care 1 334 endemice, dar se estimează că sunt mult mai multe, deoarece este general acceptată ideea că în lumea întreagă doar 7% din speciile de ciuperci au fost descoperite. Bogăția frunzișului galben al copacului național al Venezuelei, Tabebuia chrysantha după sezonul ploios l-a inspirat pe romancierul Rómulo Gallegos să-l numească "[l]a primavera de oro de los araguaneyes" ("primăvara aurie a tabebuiei"). Aproximativ 38% din cele 21 000 specii
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
templului este foarte bine conservat. Pereții exteriori ai cellei, cu o lungime de , prezintă un aparat bine reglat, și sunt decorați la colțuri cu pilaștri cu capiteluri. Ușa, lată de și înaltă de , are o șambrană bogat sculptată: în mijlocul unui frunziș, copii culeg struguri în timp ce păsări bat din aripi în jur. Două console cu volute sustin o cornișă corintică cu zece modilioane: intermodilioanele sunt ocupate de capete sculptate ce reprezintă doi tritoni, pe Helios, Heracles, Apollo, un cap uman neidentificat, două
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
se roage și au pornit la drum către flacăra pe care o văzuseră. Au călătorit printr-o pădure deasă și, după câteva ore de drum anevoios, au ajuns într-o margine de poiană unde au văzut că flăcările jucau în frunzișul unuii frasin bătrân. Ei s-au oprit acolo și au construit o bisericuță din acel frasin, tulpina copacului servind o lungă perioadă ca Sfântă Masă. Schitul a primit numele de Silvestru, după numele unuia dintre sihaștri. Potrivit altei legende, în
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
specii răspândite în regiunile tropicale și subtropicale, iar câteva specii ajung în zona temperată a Asiei de Est. Aceasta sunt de obicei arbuști, dar unele sunt plante erbacee, iar unele sunt arbori mici, de 5-6 m înălțime. Cele mai multe au un frunziș caduc. Frunzele sunt imparipenat compuse. Florile mici sunt grupate în ciorchine. Din mai multe specii se extrage indigoul, în special din "Indigofera tinctoria" și "Indigofera suffruticosa". Sunt descrise circa 750 specii:
Indigoferă () [Corola-website/Science/331423_a_332752]
-
un loc pustiu și melancolic printre dealuri joase și sterpe, dar este minunat de bine îngrijit și orânduit. Sunt câteva sute de morminte cu cruci de lemn de mesteacăn. Toate de aceeași mărime. Fiecare cruce are câte o coroană de frunziș de brad, atârnată de brațele ei întoarse. Coroanele se vestejiseră și căpătaseră culoarea ruginie. Soarele era în asfințit și lumina cu ultimele lui raze crucile albe și ramurile veștejite, care dobândiseră culoarea vie portocalie ca fundurile dealurilor sterpe în culoarea
Curița, Bacău () [Corola-website/Science/300667_a_301996]
-
fost tot așa de fierbinți ca la București. Camera mea dă în grădină, spre răsărit și dincolo de grădină e coasta dealului, cu case rare și verdeață multă. Un mesteacăn îmi râde în fiecare dimineață cu coaja lui marmoreană, stropită de frunziș verde. Hotelul e extrem de liniștit și gol. Eu și magistratul de vis-à-vis. Încolo, excursioniști care poposesc pe câte o noapte, în treacăt, cu automobilele. Nici un bucureștean în Sighișoara. Și asta e foarte bine. Un singur om mă sâcâie: directorul liceului
Câteva contribuții la bibliografia lui Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5651_a_6976]
-
în pământ unde intră în amorțire. Iese timpuriu din hibernare - la începutul lui martie. Masculii sunt mai numeroși decât femelele. Jocurile nupțiale încep la mijlocul lui aprilie. Acuplarea are loc în luna mai. Spre deosebire de multe scincide, care sunt ovovivipare, șopârlița de frunziș este ovipară. Ponta depusă la începutul lui iunie constă din 3-4 ouă îngropate în pământ. Puii eclozează în august-septembrie și au la eclozare 45 mm lungime.
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]