460 matches
-
pe alte căi ceea ce nu le oferă rezultatele prezente. „Frustrația vocațională” poate fi rezultatul unui conflict de motive pozitive, sau a unui conflict între un motiv pozitiv și unul negativ. Dar așa cum am văzut într-un capitol anterior, relația între „frustrație” și „conflict” este de tip „feed-back”, astfel că „frustrația vocațională” poate determina, la rândul ei, „conflictul”. În cazul, de exemplu, al unui student cu puternice înclinații spre arte plastice care ar trebui să renunțe, sub presiunea părinților, la o pregătire
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Frustrația vocațională” poate fi rezultatul unui conflict de motive pozitive, sau a unui conflict între un motiv pozitiv și unul negativ. Dar așa cum am văzut într-un capitol anterior, relația între „frustrație” și „conflict” este de tip „feed-back”, astfel că „frustrația vocațională” poate determina, la rândul ei, „conflictul”. În cazul, de exemplu, al unui student cu puternice înclinații spre arte plastice care ar trebui să renunțe, sub presiunea părinților, la o pregătire și tematică în această direcție în favoarea, să zicem, a
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în favoarea, să zicem, a fizicii sau matematicii, frustrarea determină, prin consecințele ei, puternice conflicte relaționale, sau de ordin intrasubiectiv, care pot genera revolta sau tulburări nevrotice. Indiferent de factorul care o generează — familia, influența mass-mediei, lipsa unei orientări vocaționale etc. — „frustrația vocațională” dă naștere unui puternic sentiment de neîmplinire, unor impresii de derealizare și stări de tristețe care, toate la un loc, pot afecta echilibrul de ansamblu al personalității, realizarea unor raporturi de bună colaborare cu semenii. Vocația, ca „disponibilitate auto-sociol-reglatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
bune condiții a procesului „integrării” socio-profesionale a tinerilor, impun câteva notații cu privire la măsurile de prevenire, reducere și eliminare a consecințelor produse de instalarea unei frustrări severe. 1) Punând în discuție, mai întâi, măsurile de prevenire a fixării unor „stări de frustrație” intense și complexe la elevi, trebuie să arătăm că acestea constau, în special, în acțiuni de sporire a toleranței individuale la frustrare, de fortificare a disponibilităților intelectuale și moral-volitive ale elevului și ale colectivității din care el face parte. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
spre un scop cu finalitate socială pozitivă; în caz contrar, elevul va căuta să găsească la prima persoană venită din exterior împlinirea dorințelor și aspirațiilor nesatisfăcute în cadrul familiei. b) În mediul familial, măsurile de prevenire a instalării unor „stări de frustrație” puternice se referă, în special, la evitarea și eliminarea neajunsurilor privind organizarea procesului instructiv-educativ, și corijarea raporturilor neprincipiale care se creează adesea între elevi, pe de o parte, și între aceștia și cadrele didactice, pe de altă parte. O atenție
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nu primește caracterul unui „dresaj”. Sunt deosebit de revelatoare, în acest sens, remarcile lui V. Pavelcu: „Partea cea mai dificilă din opera educativă este formarea conduitei de «obligativitate», de sentiment al datoriei și răspunderii. Reacțiile infantile, perseverarea așa-ziselor «complexe de frustrație» nu sunt decât stereotipe vechi, refractare normelor sociale acceptate de lumea adultă. Așa cum la o ciocnire cu masa, copilul lovește masa în semn de pedeapsă, ca fiind vinovată de durerea simțită, așa, mai târziu, dacă aceste deprinderi nu se vor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dezvoltă conștiința răspunderii și a obligațiilor față de societate, atitudinea de respectare a normelor școlare și sociale), și cea a educației prea severe realizată prin constrângeri, interdicții și exigențe neraționale, fără angajarea voinței elevului. c) activitatea de prevenire a „stărilor de frustrație” intense vizează, în egală măsură, igiena muncii intelectuale și efortul de asigurare a unei dezvoltări echilibrate a vieții afective în cadrul relațiilor interfamiliale și a celor școlare. Trebuie creat și menținut un climat afectiv echilibrat, constant și antrenant, nu numai în
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
îi face pe unii elevi să devină timizi, retrași, neîncrezători în forțele proprii, să nu participe la viața colectivului clasei, iar pe alții să devină nervoși, capricioși, revendicativi, extrem de autoritari, sau răutăcioși în relațiile cu colegii. Prevenirea unor „stări de frustrație” puternice este strâns legată și de activitatea fructuoasă a psihopedagogului școlar, care-și poate aduce contribuția la rezolvarea problemelor de orientare școlară și profesională, sau în elucidarea unor fenomene specifice, cum ar fi: rămânerea în urmă la învățătură și cazurile
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
toți factorii în cauză”. Procesul educativ ni se prezintă, așadar, mai mult ca un „câmp educativ”, ca un ansamblu complex de forțe, de influențe, a căror rezultantă nu poate fi desprinsă din simpla însumare aritmetică a componentelor. Înlăturarea efectelor unor frustrații puternice la vârsta copilăriei reprezintă una din măsurile profilactice de bază pentru vârsta adultă. Bineînțeles, este mult mai ușor de evitat apariția unei frustrații acutizate sau cronicizate, decât înlăturarea consecințelor ei; obținerea redresării se realizează cu atât mai greu, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a căror rezultantă nu poate fi desprinsă din simpla însumare aritmetică a componentelor. Înlăturarea efectelor unor frustrații puternice la vârsta copilăriei reprezintă una din măsurile profilactice de bază pentru vârsta adultă. Bineînțeles, este mult mai ușor de evitat apariția unei frustrații acutizate sau cronicizate, decât înlăturarea consecințelor ei; obținerea redresării se realizează cu atât mai greu, cu cât se intervine mai târziu. 2) Modalitățile de reducere și eliminare a consecințelor unor frustrări severe, de echilibrare morală a elevilor puternic frustrați trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
se realizează cu atât mai greu, cu cât se intervine mai târziu. 2) Modalitățile de reducere și eliminare a consecințelor unor frustrări severe, de echilibrare morală a elevilor puternic frustrați trebuie să fie concepute în funcție de etiologia și gravitatea „stării de frustrație”. Terapia „frustrației” implică elaborarea și instituirea unui sistem de măsuri medico-psihopedagogice adaptate la vârsta, sexul și particularitățile psiho-fiziologice individuale ale personalității celui frustrat. În cazurile în care manifestările „sentimentului de frustrație” s-au strecurat în forme greu reversibile, care au
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cu atât mai greu, cu cât se intervine mai târziu. 2) Modalitățile de reducere și eliminare a consecințelor unor frustrări severe, de echilibrare morală a elevilor puternic frustrați trebuie să fie concepute în funcție de etiologia și gravitatea „stării de frustrație”. Terapia „frustrației” implică elaborarea și instituirea unui sistem de măsuri medico-psihopedagogice adaptate la vârsta, sexul și particularitățile psiho-fiziologice individuale ale personalității celui frustrat. În cazurile în care manifestările „sentimentului de frustrație” s-au strecurat în forme greu reversibile, care au determinat apariția
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
să fie concepute în funcție de etiologia și gravitatea „stării de frustrație”. Terapia „frustrației” implică elaborarea și instituirea unui sistem de măsuri medico-psihopedagogice adaptate la vârsta, sexul și particularitățile psiho-fiziologice individuale ale personalității celui frustrat. În cazurile în care manifestările „sentimentului de frustrație” s-au strecurat în forme greu reversibile, care au determinat apariția unor tulburări de caracter, măsurile terapeutice implică o individualizare a procedeelor psihopedagogice, în funcție de specificul psihologic al formei de frustrare trăite și de însușirile individuale ale personalității individului frustrat. De
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
psihopedagogice, în funcție de specificul psihologic al formei de frustrare trăite și de însușirile individuale ale personalității individului frustrat. De aici necesitatea realizării, — prin intermediul unor modalități și tehnici speciale de ordin psihopedagogic, — a diagnosticului personalității celui frustrat. Dacă pentru cazurile severe de frustrație, care perturbă echilibrul neuropsihologic al elevului, cele mai indicate măsuri de corectare sunt cele proprii școlilor speciale de îndreptare, pentru cazurile mai ușoare de frustrație, care nu duc la apariția și structurarea unor tulburări de caracter, modalitatea cea mai proprie
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
tehnici speciale de ordin psihopedagogic, — a diagnosticului personalității celui frustrat. Dacă pentru cazurile severe de frustrație, care perturbă echilibrul neuropsihologic al elevului, cele mai indicate măsuri de corectare sunt cele proprii școlilor speciale de îndreptare, pentru cazurile mai ușoare de frustrație, care nu duc la apariția și structurarea unor tulburări de caracter, modalitatea cea mai proprie de corectare o constituie tratamentul psihopedagogic colectiv, aplicat în școala de masă. Acest gen de tratament vizează atât influențarea directă a elevului, în scopul restaurării
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
masă. Acest gen de tratament vizează atât influențarea directă a elevului, în scopul restaurării echilibrului psihic zdruncinat și a formării unor conduite corecte, cât și combaterea unor factori patogeni școlari, printr-o mai bună organizare a procesului instructiv-educativ. Stările de frustrație ușoare, frecvent întâlnite în orice colectiv școlar (cărora le corespund situații tipice de solidarizări neprincipiale, nedreptăți, insulte etc.), nu vor fi neglijate, deoarece ele „coboară pe neobservate climatul intelectual și moral al muncii școlare”, determinând, în același timp, o ușoară
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
contrariante și a propriilor reacții aberante față de acestea — toate acestea fiind realizate pe baza unor măsuri psihopedagogice flexibile, care sunt adaptate specificului situațiilor concrete de frustrare și caracteristicilor psihologice ale personalității elevului frustrat. Mai mult chiar, deoarece sentimentul profund de frustrație individuală dă naștere, în primul rând, unor tulburări în sfera moral-volitivă și afectivă a vieții sufletești, accentul trebuie pus pe dezvoltarea întregii personalități a elevului frustrat, pe formarea unui mod de activitate caracterizat prin independență și adecvare la realitate, care
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mod de activitate caracterizat prin independență și adecvare la realitate, care să asigure maturizarea afectivă și morală a sistemului psihic. În vederea sporirii eficienței psihologice a măsurilor psihopedagogice de restructurare și dezvoltare a personalității elevilor care trăiesc un puternic sentiment de frustrație, se impune îmbinarea optimă a condițiilor de „autoritate” și de „libertate”. Dacă „libertatea” formează premisa dezvoltării sociabilității, a sentimentului colaborării și încrederii în relațiile sociale, „autoritatea” este cerută, în schimb, de acele cazuri de insuficientă capacitate de autostăpânire, autoorganizare și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
responsabilitate”, între „afecțiune” și „exigență”, între „cerințe” și „libertatea” (adică independența) copilului. La dispoziția educatorilor stau o serie de metode pedagogice și speciale care pot avea, atunci când sunt folosite cu discernământ, un rol deosebit de eficient în psihoprofilaxia sentimentelor complexe de frustrație. Formarea și educarea „noțiunilor”, convingerilor și „atitudinilor” specifice unei conduite civilizate, a obișnuințelor de muncă organizată și creativă, acordarea judicioasă a recompenselor și aplicarea rațională a pedepselor, reprezintă doar câteva din metodele educative generale, care converg spre dezvoltarea la elevi
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a obișnuinței elevului de a-și analiza faptele în mod rațional, cu spirit critic etc. Desigur, acest sistem de metode și procedee educative speciale trebuie, și el, folosit cu măsură, cu tact, respectându-se atât specificitatea fiecărui caz individual de frustrație, cât și particularitățile psihologice individuale și de vârstă ale elevului frustrat; numai așa se vor ??156 putea evita eventualele nepotriviri între procedeele utilizate și gradul dezvoltării individuale și afectiv-morale a elevilor care au trebuit să resimtă puternice sentimente de frustrare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în forțele proprii, în colectivul în care trăiește și se dezvoltă, reduc insatisfacțiile, disconfortul, sau impresia de neajutorare și de insecuritate, în general acel fond de tensiune nervoasă care facilitează acțiunea unor factori frustranți. Dar, evitarea și atenuarea efectelor unor frustrații puternice implică și luarea unor măsuri de protecție individuală, destinate sporirii rezistenței și toleranței individuale la frustrare, între care menționăm: a) Cunoașterea propriilor posibilități de reducere a tensiunii psihice și învățarea unor strategii alternative de adaptare flexibilă la „conflict” și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
schimbării de optică, și a anticipării efectelor actelor noastre asupra comportamentului celorlalți, putem schimba așadar vechile noastre deprinderi și modifica adecvat propria conduită (în acord cu o realitate analizată rațional și nu cu una deformată de prejudecăți și „complexe”). „Fenomenul frustrației” nu trebuie conceput și tratat ca un fenomen singular, izolat de celelalte aspecte ale vieții sufletești. Fiind dependent, așa cum am văzut în capitolele precedente, de diferite însușiri ale personalității (ex. capacitate interpretativă, aspirații, putere decizională, particularități afective și temperamentale etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
trebuie conceput și tratat ca un fenomen singular, izolat de celelalte aspecte ale vieții sufletești. Fiind dependent, așa cum am văzut în capitolele precedente, de diferite însușiri ale personalității (ex. capacitate interpretativă, aspirații, putere decizională, particularități afective și temperamentale etc.), psihoprofilaxia „frustrației” presupune educarea personalității în ansamblu. Mai precis, terapia „frustrației” trebuie să pretindă atât acțiunea asupra condițiilor / situațiilor frustrante, pentru a le atenua influența, cât și pe cea asupra personalității celui frustrat, pentru a-i reduce gradul vulnerabilității la frustrare și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de celelalte aspecte ale vieții sufletești. Fiind dependent, așa cum am văzut în capitolele precedente, de diferite însușiri ale personalității (ex. capacitate interpretativă, aspirații, putere decizională, particularități afective și temperamentale etc.), psihoprofilaxia „frustrației” presupune educarea personalității în ansamblu. Mai precis, terapia „frustrației” trebuie să pretindă atât acțiunea asupra condițiilor / situațiilor frustrante, pentru a le atenua influența, cât și pe cea asupra personalității celui frustrat, pentru a-i reduce gradul vulnerabilității la frustrare și a ridica pragul toleranței individuale la aceasta, prin cultivarea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de caracter (ex. încrederea în sine, dinamismul și spiritul de inițiativă, calmul, hotărârea, capacitatea de a reacționa prompt și adecvat, flexibilitatea și maleabilitatea în relațiile cu cei din jur, capacitatea de a înțelege punctul de vedere al altuia etc.). Terapeutica „frustrației” se înscrie astfel mai mult ca un capitol al igienei caracterului, principalele metode de combatere a efectelor frustrației severe fiind metodele clasice de educare a „caracterului” (ex. convingerea și autoconvingerea, exemplul, exercițiul moral, aprobarea și dezaprobarea, autocontrolul de sine etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]