738 matches
-
azvârlit pe rudari din curte cu tot calabalâcul, să se ducă unde or ști, numai pe pământul moștenitorului nu. Rumânii se purtaseră oarecum diplomatic cu familia de strămutați geologic: arseseră câteva palme femeilor care blestemau și copiilor care plângeau, Îi fugăriseră pe cei de parte bărbătească adultă prin porumb, după care Încărcaseră În căruțele pictate măiastru ale rudarilor ce era prin case: pături, perne, oale și ulcele, pirostrii, căldări, unelte de lucrat pământul și de cioplit lemnul, banițe și câte alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mână de sare, una de piper boabe, câteva borcane de bulion, zece ouă. Femeile știau că e cam țicnit și, dacă Îndrăzneau să-i dea sfaturi ori să-i Întoarcă vorba În vreun fel, ăla le gonea de acolo, le fugărea și le pocnea În cap cu un linguroi de lemn. Nu le primea Înapoi și cerea de la gazdă alte femei, mai ascultătoare. Și i se dădea dreptate: ce s-ar fi Întâmplat dacă fiecare ar fi venit cu gărgăunii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la sânge chiar și la modul propriu (lada ajunsese În părțile noastre nu pe bani - pe care sărăntocii de aici nu i-au avut niciodată -, ci căzuse dintr-un rădvan ce gonea nebunește pe un drum din Codrul ăl Mare, fugărit de tâlhari călări, adică de haiduci care, prefigurând etica și echitatea socialistă din zilele noastre, luau de la bogați și dădeau la săraci - asta ca să vedeți ce Încărcătură istorică și morală poate avea acel sipet Încrustat cu motive simple, dar ancestrale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi voia fiecăruia să-l numească) a ajuns pe meleagurile acestea din Întâmplare, mânat de o foame aprigă. În urmă cu vreo două milioane de ani, Într-o perioadă pe care oamenii deștepți de mai târziu au numit-o cuaternar, el fugărea, Împreună cu alți câțiva, un mamut la fel de lățos ca și ei. Uriașul cu colți Înspăimântători s-a lăsat, până la urmă, răpus, nu Înainte de a rări serios grămada de homo habilis sau homo sapiens (memoria ascunsă a generațiilor ce aveau să urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
luase la picior prin grădina de legume ce nu se vădea, la rându-i, decât o cușcă mai mare, așa Îngrădită cum era de un gard din sârmă Împletită. Primarul intrase, Închisese În urma lui portița și se apucase să-l fugărească pe evadat. Dărâmase vrejuri de roșii, călcase În picioare vinete, ardei și straturi de cartofi, făcuse una cu pământul cuiburi de fasole. Diavolescul animal nu se lăsa prins cu nici un chip. Omul se Înfuriase, obosise, mustața cea neagră i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
senior crud din Azuchi? Iar ieri n-a fost vorba numai de faptul că Seniorul Mitsuhide a fost înlăturat de la pregătirea banchetului. Ordinul care a venit imediat după aceea a făcut întregul clan Azuchi să pară o haită de câini fugărind mistrețul sau cerbul. Poate ați auzit că trebuie să ne mobilizăm imediat pentru pornirea spre apus. Ni s-a poruncit să atacăm provinciile clanului Mori din Sanin pentru a apăra flancul Seniorului Hideyoshi. Cum am putea pleca la luptă, simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o singură lovitură de sabie. Se vedea bine că sângele continua să curgă, căci era mai proaspăt decât roua dimineții. Fără îndoială, trupele lui Amano Genemon care porniseră înaintea armatei principale îi văzuseră pe acei agricultori matinali pe plantații, îi fugăriseră și-i uciseseră. Poate că le fusese milă, dar aveau ordin să nu riște succesul acțiunii mai importante care urma. Privind în jos, la sângele proaspăt de pe pământ și în sus, la norii roșii de pe cer, Mitsuhide se ridică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lovit de un glonț și luat pe umerii aghiotanților, în văzul tuturor soldaților. — La atac! Tăiați-i! Cea mai mare parte a unității Hori pornise deja în urmărire, dar Kyutaro țipa din răsputeri, încercând să-și oprească oamenii: — Nu-i fugăriți! În elanul momentului, însă, comanda de reținere avea prea puțin efect. După cum era de așteptat, avangarda unității lui Matsuda începu să se rostogolească în josul muntelui, ca o cascadă noroioasă. Întăririle nu veniseră, iar generalul lor fusese împușcat. Nu le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mi-a scăpat, da’ nu-i ușor să te dezveți de un nume pe care l-a folosit toată lumea, timp de douăzeci de ani. Așa e, „Maimuța“ e numele care-mi vine în minte. Demult, era ca un maimuțoi netrebnic fugărit de colo-colo cu treburi prin Castelul Kiyosu. Pe vremea aia, unchiul meu servea, uneori, în schimbul de noapte. Am auzit că într-o noapte, când se plictisea, l-a invitat pe Maimuțoi și i-a dat sake, iar când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe soldații din taberele separate. Părea să fi ajuns la concluzia că ar fi fost neeficient să-și lase proprii generali să transmită ordinele stricte lansate de la comandament. — Oricine părăsește tabăra fără motiv va fi tăiat pe loc, zbiera el. Fugăriți-i și împușcați-i pe toți lașii care dezertează! Oricine împrăștie zvonuri sau descurajează spiritul războinic al oamenilor să fie executat pe loc! Dar situația se agravase mult prea mult, iar revigorarea asprului spirit marțial al lui Katsuie era zadarnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de Ieyasu ca de un mijloc pentru a-l ține în șah pe Hideyoshi nu demonstra decât incapacitatea lui de a înțelege celelalte părți implicate. Omul cu mintea întortocheată nu-și cunoaște niciodată, cu adevărat, adversarul. Este asemenea vânătorului care fugărește cerbul fără a reuși să vadă munții. Pe lângă asta, concluzia firească a unui asemenea mod de gândire era aceea că Nobuo avea să-l împingă pe Ieyasu în față, încercând să împiedice ascensiunea lui Hideyoshi la putere. Într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din unitatea principală, dispăru din nou în miasma de fum și sânge și, atins de un glonț rătăcit, căzu mort înainte de a-și fi putut ajunge din urmă propria armată. Kyutaro răgușise de atâtea urlete: — N-are rost să-i fugăriți prea mult timp. Genza! Momoemon! Opriți trupele! Spuneți-le să se întoarcă! Câțiva dintre vasali se repeziră înainte și, cu mare dificultate, opriră soldații. — Înapoi! — Retragerea sub stindardul comandantului! Hori Kyutaro descălecă și ieși de pe drum, pe vârful unei movile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de tine ai întâlnit pe unul Gligorașco Moarte. Sigur că am întâlnit, părinte. Cum s-ar fi putut să uit așa un nume - Moarte? Întrebarea-i de ce l-o fi chemând așa? Apoi povestea-i lungă...Dar cum nu ne fugărește nimeni, am să ți-o spun: Cică unul din străbunii lui Gligorașco era fântânar. Sigur că numele lui nu era Moarte. Îl chema altfel - nu-mi amintesc acum. Povestea e că el săpa o fântână...Cum-necum, deodată o bucată de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Cu loviturile ritmice de ciocan pe nicovala covăliei în auz și cu mirosul de copită arsă în nări, privesc în jur cu aduceri aminte... Hai să intrăm pe Ulița Strâmbă - mă trezește bătrânul din visare. Pășesc alături de el cu privirea fugărită peste tot ce ne înconjoară. Câte o gospodină mătură colbul din fața casei și apoi îl astâmpără stropindu-l cu apă. Dughengiii își așază marfa la vedere. Zarzavagiii își poartă coșurile din nuiele pline-ochi strigând din rărunchi: „Hai la barabuli, curechi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
avem în față, în lungul uliței se aude tropot de cal, pocnet de bici și strigăt de durere... Ce se aude, părinte?întreb eu înspăimântat. Asta mă întreb și eu. Cred însă că vreun nenorocit care cine știe ce a făcut este fugărit de darabani... Nu a trebuit să treacă prea multă vreme, că prin fața noastră a trecut - alergând împleticit - un flăcăiandru a cărui spinare numai vârci sângerânde se vedea prin cămașa zdrențuită. În urma lui - doi darabani călări - îl plesneau cu șfichiul biciului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
se vedea prin cămașa zdrențuită. În urma lui - doi darabani călări - îl plesneau cu șfichiul biciului...Urmăresc scena cu sufletul îndurerat... De ce darabanii nu strigă la el să se oprească dacă vor să-l prindă, părinte? Așa li-i obiceiul. Îl fugăresc lovindu-l până împricinatul cade zdrobit de durere și sângerare. Ai văzut doar că bietul flăcău abia bleștea...Va cădea îndată și atunci îl vor lega burduf și îl vor duce la agie. Sărmanul flăcău. Oare ce o fi făcut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
primăvară, chiar de era toamnă, în palmele ei se odihnea puiul golaș.” Ostiță e și el o victimă. Am putea spune că victimele ocupă un loc privilegiat în proza Dorinei Neculce. Copil inteligent, cu un viitor strălucit înainte, Ostiță e fugărit de un vânător beat, care îl amenință cu pușca. Urmările sunt tragice: copilul frumos și inteligent de altădată e „masiv, are chipul tâmp și un rânjet de hienă i s-a întipărit pe buze (...) O nebunie cruntă care-l arcuiește
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
treceau prin cap, în patul meu, mă uitam, și iată că s-a coborît din ceruri un străjer sfînt. 14. El a strigat cu putere și a vorbit așa: Tăiați copacul, și rupeți ramurile; scuturați-i frunza, și risipiți roadele; fugăriți fiarele de sub el, și păsările din ramurile lui! 15. Dar trunchiul cu rădăcinile lui, lăsați-l în pămînt și legați-l cu lanțuri de fier și de aramă, în iarba de pe cîmp, ca să fie udat de roua cerului, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
făcut. Atât! Să fiu informată corect. Unde să merg, cui mă adresez. — Dosarul dumneavoastră nu e la noi. Interesați-vă la secretariat. La secretariat, stimată doamnă, interveni, melodios, cavalerul doctor Florin Dinu. — Care secretariat, ce secretariat? De opt ani mă fugăriți de la un secretariat la altul. Ca să aibă el timp pentru curve. Și-a făcut de cap cu toate putorile, n-ați luat nici o măsură. L-am adunat de pe drumuri, i-am dat numele strămoșilor mei, un nume vechi ca patria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din viața ta. Când a fost asta? La sfârșitul lui martie? Începutul lui aprilie? Căsniciile nu se erodează așa repede. Nu când oamenii se iubesc. Eu încă îl iubesc, mi-a răspuns Rachel. Dar Terrence mă îngrijorează. — Omul te-a fugărit până pe partea cealaltă a pământului ca să te convingă să te măriți cu el. Îți aduci aminte? El a venit după tine. La început, nici nu erai sigură că îți place. Aia fost demult. Asta e acum. Ultima dată când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sub pomeți ochii mici de tătar, și se-ntoarce spre corturi. În săptămâna cât am stat pe-acolo aveam să aflu și eu de ce se mirase omul: bătrâna era atâta de zgârcită, că pe copiii din sat, ăștia care se fugăresc acum printre corturi, când i-a prins odată noaptea la pepenii care nici nu erau ai ei, i-a ținut toată vacanța la muncă pe lângă casă, să-și scoată paguba. Nea Țârțâc, bătrânul care mă întâmpinase, trebuie să stea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din loc, nu făceam nici un gest. Încă mai credeam, deși din ce În ce mai puțin, că ar fi de-ajuns ca el să se uite mai atent la mine ca să mă recunoască. De aceea stătusem liniștit toate aste două săptămâni, cât l-au fugărit profesorul Stan cu șleahta lui de urechiști și team-ul de bișnițari al vărului Victor. Numai că timpul trecuse, the game is over, mai era nițel și el intra În vamă și eu trebuia să aleg, sau rămân până În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
PAGINĂ NOUĂ 15 Galeria subterană, prin ecourile ei prelungi, amplifica râsetele și vorbăria invitaților. De Lăsata secului și în buna tradiție a Luminăției Sale, Nicolae își invitase prietenii și rudele la o serată fantastică. Bolțile vuiau și umbre mari se fugăreau de-a lungul pereților de la o făclie la alta. Bicigașii chiuiau, fluierau și se întreceau în mânuirea bicelor, gonind cu trăsuricile lor colorate prin orașul subteran. Luminăția Sa ridicase o reședință de vară pe malul unui lac. Foișor, ziduri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu Cazimir. După ce-l băteam bine-bine pe Hantut, Întorși În sat, prindeam să ne lăudăm față de alți copii, din alte cete. Niciodată ceilalți nu ne credeau - las-că nici noi pe ei... Noi le povesteam cu de-amăruntul cum l-am fugărit Întâi; cum l-am Încolțit, prin părți, ca la vânătoare și ca la război; cum l-am prins; și ce i-am mai fă-cuuuut: l-am bătut, de s-o chișăt; și s-o căcăt. Dar ceilalți nu ne credeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Raiul: ca dealurile Manei când Înfloresc viile. Nu degeaba umblă vorba cântată că, de cum Înflorește via, / iese la șăzut Maria... - am văzut eu, cu ochii mei (dar nu În tovărășia lui Moș Iacob, ci În a copiilor), flăcăi și fete-mari fugărindu-se prin vii, În chelea goală, ca Adam și Eva lui - așa se vorbea; noi vorbeam despre ei, dar ei nu prea vorbeau, doar chicoteau și râdeau și mai cântau și iar chicoteau și iar cântau și dup-aceea gemeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]