1,190 matches
-
exprimă teamă că în contextul confruntărilor dintre plebei și patricieni securitatea Ameliei nu este asigurată (duetul Cielo di’ stelle orbato). Aflând depre intenția Dogelui de a o căsători pe Amelia cu Paolo, Gabriele s-a asigurat de binecuvântarea lui “Andrea“ (fugarul Fiesco) în ce priveste dragostea lui pentru Amelia. Acesta îi relatează evenimentele petrecute cu 25 de ani în urmă și îi dezvăluie cum a ajuns Amelia fiica contelui Grimaldi (Propizio ei giunge). Cele aflate nu schimbă intențiile lui Gabriele Adorno
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cuviință, că ăștia le smulg din mîna... Corbi, domnule! Ca să nu mai vorbim de flori... le fură de pe pieptul mortului! Ce să mai vorbim! (scoate din sacoșă un coșuleț de hîrtie din care va mînca colivă) Să-i las și fugarului... (spre cort) Hei, fugarule! M-auzi! Te-ai sculat? (tăcere) Aiurea! Nu doarme, dar nu vrea să răspundă. Ce figură de om mai e și ăsta! (se aud clopotele bătînd "în dungă"; își aprinde o țigară) Ia, astea-s trase
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
smulg din mîna... Corbi, domnule! Ca să nu mai vorbim de flori... le fură de pe pieptul mortului! Ce să mai vorbim! (scoate din sacoșă un coșuleț de hîrtie din care va mînca colivă) Să-i las și fugarului... (spre cort) Hei, fugarule! M-auzi! Te-ai sculat? (tăcere) Aiurea! Nu doarme, dar nu vrea să răspundă. Ce figură de om mai e și ăsta! (se aud clopotele bătînd "în dungă"; își aprinde o țigară) Ia, astea-s trase pentru domnul ăla în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
acuma, de exemplu, cînd ai decis ca azi să fie miercuri... E adevărat că e doar o scînteie de libertate... care s-a stins în chiar clipa în care ai aprins-o... Octav: E, totuși, ceva... Groparul: Nu e nimic, fugarule, nu e nimic... Omul ca să fie, chipurile, liber, e în stare să facă orice... Numai că a face orice ca să fii liber, înseamnă să te înjugi la acest orice... adică nu mai ești liber... Octav: Nea Socrate, vezi că ai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de tine... ți-e frică de frica ta și-atunci pui întrebări... Groparul: E viu, domnule, e viu, ce mai vrei?! Octav: Da... Tata știe foarte multe vorbe, dar n-a învățat încă să spună da și nu... Groparul: Ehe, fugarule dragă, cuvintele astea sînt prea mari pentru gura noastră... Pentru că în spatele fiecărui da stă ascuns o jumătate, sau chiar un nu întreg... Și cu nu-ul se-ntîmplă la fel... este pîndit de un oarecare da... Octav: Bine, și-atunci? Groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în care se aud clopote) Dumnezeule, să treacă optsprezece crăciunuri, optsprezece primăveri, optsprezece sărbători ale Paștelui, optsprezece toamne, optsprezece zăpezi și să nu te poți bucura... fără milă... fără iubire... Dumnezeule, suferința Fiului Tău a fost mai omenească... (clopote) Ei, fugarule, eu mă duc să mai moșesc un "cumințel". Octav: Cum adică să-l moșești! Groparul: Păi nu asta fac? Moașa îl scoate dintr-o groapă... și eu îl pun în alta... Cam asta-i toată viața... drumul între două gropi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ai descoperit ceva bun la mine... Dar să-mi spui că sînt util! Octav: Păi nu ești?! Groparul: Fir-ar să fie! Înseamnă că ceva nu e-n regulă! Octav: Da de ce te-ai supărat așa, frate?! Groparul: Păi, măi fugarule eu dacă am avut vreun succes în viața asta apoi acela e că am scăpat de teroarea utilului... Pentru delict de eroare te amendez cu încă o gură de votcă... Ba nu... trecem, la whisky... Octav: Și adcă-i fals? Groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
morală... Dar ăștia n-au încălcat nici o lege morală... pentru simplul motiv că nu știu ce-i aia morală... Adică sînt amorali... și deci n-au nici o vină... Octav: Hai, las-o, Socrate...! Sofisme...! Dialectică trasă de păr! Filosofie de tribunal! Groparul: Fugarule, tu știi ce-i aia morală? Octav: Hai, lasă... Groparul: Bine, văd că știi... Bravo! Atunci spune-mi și mie ce fel de morală e aia care dă voie turcului să aibă o turmă de neveste... iar pe mine, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
altul, depășirea granițelor disciplinare, relativa pasivitate și ne-memorarea intenționată a informațiilor etc. Noul mod de operare presupune relativizarea formulărilor, părăsirea rutinelor procedurale și a lentorilor protocolare, Încurajarea inteligențelor multiple, cultivarea plăcerii de a veni În contact accidental cu cunoașterea. Fugarul, ca experimentare „În viteză” a prezentului de către ființă, constituie una dintre capacitățile fundamentale ale omului. Cunoașterea este compozabilă și sumatoare. Ea se revendică din infinitatea unor acte de multe ori insesizabile și inconștiente. Paradoxul ființei ar consta În faptul că
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ulterior, libertatea. În afară de aceștia, un rol l-au jucat și cei refugiați în nordul Dunării ca urmare a apăsării fiscale din Imperiu, se adăugau victimele credinței oficiale, ereticii și schismaticii, care fugeau fără încetare la barbari, așadar, o sumedenie de fugari. Prin urmare, între 454-600, în spațiul carpato-dunăreano-pontic, au existat condiții favorabile pentru consolidarea comunităților existente și creștinarea locuitorilor din nordul Dunării încă păgâni. Dar acești factori n-au acționat cu aceeași intensitate și durată în întregul interval de timp și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romanicilor la nord de Dunăre.20 Exodul locuitorilor din Imperiu, în nordul Dunării, din cauza unei fiscalități apăsătoare a continuat și în secolul al VI-lea și începutul celui de-al VII-lea. Slavii și avarii cereau de la supușii lor temporari, fugari romani din Imperiu, numai dijma în natură (produse). Mihai Sirianul notează: "...avarii, slavii și longobarzii spuneau locuitorilor supuși de ei: ieșiți, semănați, cosiți, noi vom lua de la voi numai jumătate din produse". În concluzie, acestea erau condițiile de viață ale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Metodiu, povestește despre supunerea Moraviei Mari, la începutul secolului al X-lea, de către unguri (vezi mai jos), adăugând apoi "cei pe care nu i-au prins ungurii, au fugit în Bulgaria", de unde rezultă fără echivoc vecinătatea acesteia cu Moravia. Trecerea fugarilor moravi în Bulgaria se putea face numai prin nordul Transilvaniei.11 Prin urmare, dominația, mai mult reală decât nominală, a Bulgariei în nordul Dunării, în tot cursul secolului al IX-lea, este mai presus de orice îndoială. Ne putem întreba
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cai, încep să sufere de foame (DRH D, I, p. 47). În cele din urmă, extenuată și permanent hărțuită de români, oastea regească ajunge în fața Argeșului și își instalează tabăra acolo. Iorga prezintă lucrurile diferit, după ajungerea regelui la Severin: fugari (nemulțumiți) de sub stăpânirea lui Basarab l-au informat și chiar l-au ațâțat pe rege împotriva voievodului. Aceștia (Danciu, fiul lui Vladislav, Dionisie al lui Nicolae ș. a.) reprezintă, probabil, și pe moștenitorii (succesorii) acelor formațiuni prestatale (cnezate și voievodate) de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stătător. Cu trenul, cu căruța, pe jos... A văzut tot. Cai înhămați, o întreagă herghelie, care galopau fără călăreți pe o câmpie, se opreau o clipă, apoi, speriați, își reluau cursa nebunească, fericiți și îngroziți de libertatea recâștigată. Unul dintre fugari a atras privirea tuturor. O sabie, adânc înfiptă în șa, se înălța pe spinarea lui. Calul galopa și lunga lamă înțepenită în pielea lui groasă se mlădia strălucind în soarele scăpătat. Oamenii i-au urmărit din ochi clipirile stacojii care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dimineților de pace. Strada care ducea la gară era presărată cu cioburi de sticlă, cu crengi rupte. Uneori, un copac frânt în două bara drumul. La un moment dat, a trebuit să ocolească o pâlnie uriașă. În locul acela, mulțimea de fugari devenea mai compactă. Îndepărtându-se de pâlnie, oamenii împovărați cu saci, se împingeau și, dintr-o dată, se observau unii pe alții. Încercau să-și vorbească, dar unda de șoc rătăcită în mijlocul caselor țâșnea pe neașteptate și, cu un ecou asurzitor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din moși-strămoși, ei nu se lăsau mistificați sau clătinați câtuși de puțin prin încuscrirea caselor lor domnitoare cu dinastia maghiară. La Buda, dimprotivă, considerația pentru legăturile de familie cu celelalte case domnitoare totuși ajungea atât de departe încît emigranții sau fugarii din statele respective aflau intrare și primire în Ungaria cu toată macula acatolicismului, din care rezultă că erau rău văzuți, deși pe de altă parte nu se putea ignora că asemenea eretici și schismatici emigrați intrau în țară ca tot
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestuia, anume Ioan (Ioannitius, Kalojoannes). Deși cestiunea acestui război stătea acum mai rău decât oricând și cerea o desfășurare de puteri mai mari din partea bizantinilor, totuși împăratul întrerupse {EminescuOpXIV 84} și de astă dată campania și se-ntoarse oarecum ca fugar în capitală, unde-l ademeneau farmecele verii în Propontis și plăcerile partizilor de vânat, călărie și altele. Astfel cuminția și curajul unui popor primitiv și încă incult știu să-nvingă moliciunea și neîndemînarea unei nații cu mult mai civilizate și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-o eminentă tărie fizică și spirituală; temperament vioi și pornit spre mânie, caracter statornic, plin de planuri cari mergeau departe, dar pe cari le cultiva cu îndărătnicie, prietenos în purtarea lui cu romeii dar mănțiindu-și pururea intactă individualitatea sa, fugarul acesta era un tip vrednic de mirare și izbuti curând prin servicii folositoare să ajungă în mare grație la bizantini. Împăratul încuviință însurătoarea lui Ivanco cu Teodora, fiica sebastocratorului Isaac, pe care acesta i-o promisese de mult, puse să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însă în împărăția grecească asiatică de la Niceea și Brussa, care puse în frunte-i pe iscusitul întru ale statului, Theodor Laskaris, soțul fiicei împăratului Alexie III (Angelos), carele-n ziua luării cu asalt a capitalei se ridicase pe tron în locul fugarului Alexie V (Murzuflus), dar peste puține ceasuri se văzuse asemenea silit să fugă. În aceeași vreme Alexie Comnen, nepotul împăratului tiranic Andronic Comnen, ce răposase de mult, se așeză în Trapezunt; iar Mihail Angelos Komnen în Tessalia și Epir; amândoi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în secret, grecii știură să implice în luptă pe cei mai cumpliți dușmani ce-i avuseră ei, pe bulgari, români și cumani, o luptă în care ei din parte-le se aruncară cu o mare oțărâre și cu neomenoasă turbare. Fugarii întorși puseseră la cale răscoala în mai multe orașe din Tracia și Macedonia și cu ajutorul românilor o împinseră la cea dintâi ocazie bună să izbucnească pe deplin. În urma acestei răscoale latinii pierdură orașele mai de samă, Didymotichos (acum Demotica), și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cai și apucară la goană după cumani cu dârlogii slobozi. Cumanii însă fugiră cu toată graba îndărăt și pe când fugeau își zvârleau săgețile fără a se opri, înapoia lor, asupra dușmanului ce-i urmărea, fără a se lăsa ajunși, având fugari cu glezne repezi și pe dânșii armătură ușoară. Proba metodei de luptă a latinilor era deci făcută, și ziua trecu fără alte urmări. Curând după asta, Ioannițiu se ascunse cu oștirea între ponoară, adâncături ale terenului și văi înguste ale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lanțuri și în fiere până la gât, unde fu aruncat în grea {EminescuOpXIV 103} închisoare pentru totdeauna. Bătrânul doge Dandolo, așezat în ariergardă, nu ajunsese încă a se lupta corp la corp și nu încăpuse în cursă, iar, spre norocul lui, fugari din avangardă îl vestiră de cu vreme despre înfrîngerea suferită, încît numai el singur izbuti, printr-un repede marș în retragere, să-și mântui ceata sa la Rhaedestos (acum Rodosto) lângă malul mării, unde întru adevăr a fost în siguranță
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a dreptul la Constantinopol. Împăratul îl ținu anume de rău pentru o purtare atât de nebărbată și de mișelească, prin care se nimiciseră dintr-o singură lovitură multiplele silinți și cheltuiele pentru recâștigarea Bulgariei; refuză mai multă vreme celor doi fugari intrarea la Curte și chiar mai târziu le îngădui cu greu înfățoșarea în audiență. Pe tronul vacant prin fuga lui Asan se urcă în puterea voinței poporului ambițiosul Terteres, rândui să-l încoroneze numaidecât și puse mâna în curând, făr-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
între păduri, râpi și munți, fu surprins pe neașteptate, încunjurat și bătut cu totului tot. Întreaga oaste de secui era acum parte prinsă și legată în mînile biruitorului, parte fără viață așternută în păduri și mlaștini și numai prea puțini fugari ajunseră cu zor-nevoie în patria lor. Și voievodul Niclas își pierdu viața și cu mare osteneală îi scăpară cadavrul în Ardeal. Cei mai de samă subconducători rămaseră asemenea morți pe câmpul de luptă. De vreme ce, din cauza învingerii suferite, împreunarea plănuită a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dar pe drum fu ajuns de Mohamed ce-i venea în urmă cu putere precumpănitoare, fu atacat, bătut și după împrăștierea întregii sale oștiri fu silit să caute scăpare în {EminescuOpXIV 185} acest oraș. Mohamed ceru categoric estradițiunea celor doi fugari, căci de altmintrelea amenința cu imediata cucerire a orașului, cerere pe care Leontaris o refuză poli[ti]cos, însă hotărâtor. Împăratul Manoil, căruia Mohamed îi espuse acuma dorința, refuză asemenea estradițiunea, dădu însă făgăduința obligatorie și cu jurământ că, pe câtă vreme
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]