706 matches
-
cu totul căutarea fericirii de realizările tehnicii, dar un abis continuă totuși să separe aceste două universuri. Omul prometeic seamănă cu un pitic cocoțat pe umerii unui uriaș: ne rămâne să trăim cu conștiința că fericirea este ceva de nestăpânit, fugitiv, imprevizibil, o enigmă de nedescifrat astăzi și, fără îndoială, și mâine. Etică și estetică: o nouă barbarie?tc " Etică și estetică \: o nouă barbarie ?" În paralel cu biosfera, lumea spiritului sau a culturii apare ca un alt mare continent devastat
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a treia și ultima oară (actul al patrulea), el va fi însoțit de câteva năluci chemate de soborul vrăjitoarelor, umbre care vin și pleacă, se ivesc și pier îndată („come like shadows, so depart”, spun vrăjitoarele). Apariții/dispariții de umbre fugitive, umbre simbolizând totuși mersul implacabil al unei istorii deja trăite și consemnate. Întoarcerea fantomei este aici intim legată de fatalitatea istoriei. Într-adevăr, prezența spectrului lui Banquo în urma șirului de regi care defilează prin fața lui Macbeth îi certifică acestuia autenticitatea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cînd; cineva; cîntec; clipă; complex; complexitate; concluzie; conștiință; contemplație; criminal; cub; cugetare; cult; curcubeu; curiozitate; cuvîntare; Dinu; discernămînt; Dragomir; dragoste; drum; dulce; dur; ecou; energie; eșuat; eu; exprimare; fantastic; faptă; femeie; filozofie; fior; fizică; floare; frămînt; frază; frig; frumoasă; fuge; fugitiv; fulger; genial; a gîndi; a se gîndi; gînduri; grijă; grijuliu; hmmm...; iarbă; ideal; identitate; iluzie; imaterial; important; inconștient; influență; inițiativă; intelect; inteligență; intimitate; ironic; în; început; închipuire; închisoare; încordare; îngrijorare; înșelător; înțelegător; întotdeauna; liber; limbă; limpede; lucid; lumină; luminare; lung
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
12); mașină (11); tren(9); alert (8); urgent (8); alergare (7); avion (7); fuge (7); lent (7); merge (7); fugi (6); ușor (6); fulger (5); iepure (5); acasă (4); ager (4); agitație (4); a alerga (4); alerga (4); apă (4); fugitiv (4); rapiditate (4); tare (4); alergat (3); departe (3); eficient (3); a se grăbi (3); întîrziere (3); mișcare (3); oboseală (3); rău (3); viață (3); curge (2); degrabă (2); energie (2); a fugi (2); furios (2); greu (2); hai (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
eu acum când merg la mormântul mamei mele, aprind și pentru ea o lumânare. La Liviu Rebreanu învățam “Ion“ și “Răscoala” iar acasă citeam “Ciuleandra” sau “Adam și Eva” în care apare și numele meu Servilia. Camil Petrescu era studiat fugitiv cu “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” pentru a se reliefa ororile războiului. Acasă însă citeam drama “Act venețian “ care fusese jucată și în Tecuci, de verișoara mea Silvia, ea deținând rolul principal feminin. De fapt rolurile cele
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
pe jumătate: într-o scurtă scenă din Luna verde, alături de protagonistul jucat de Tudor Istodor și de părinții ficționali ai acestuia, Maia Morgenstern mama reală a junelui Istodor (amănunte familiale deloc întîmplătoare), au mai apărut regizorul Radu Afrim, dar și, fugitiv, o fetiță blondă de 9 sau 10 ani. Solicitați să-și dea acordul pentru distribuirea odraslei în film, părinții ei reali, nu ficționali n-au avut nimic împotrivă. În genericul final se poate citi numele fetiței: Alexandra Lefter. 1 Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
romanului în roman“, fiindcă povestea de dragoste - rememorată de Ștefan în noaptea de dinaintea plecării la Câmpulung - este inserată în romanul războiului. În Cartea a doua, discursul devine un adevărat jurnal de campanie, bazat pe experiența reală a autorului, cu notații fugitive, cu întâmplări relativ independente. Fiecare dintre aceste forme de scriitură nu poziționează fabula întro cronologie realistă, ci o fragmentează ca sumă de experiențe trăite de eul narator, ca „monografie a unui sentiment“ ori ca „dosare de existență“. O altă particularitate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
epice este narativitatea discursului/caracterul diegetic al textului. Astfel, în fragmentul citat narațiunea reprezintă principalul mod de expunere, fiindcă sunt relatate evenimente legate de prima călătorie la Paris a eroului. Pregătirile, pline de bucurie și nerăbdare, sunt urmate de despărțirea fugitivă de Irina, de mo mentul plecării și de rezumarea existenței agitate la Paris. 9. Secvența selectată din confesiunea personajului narator dezvăluie stări afective și reflecții entuziaste legate de certitudinea plecării la Paris. Primul enunț comunică, întro formă exclamativă, euforia prilejuită
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
2) Deși "scepticul de serviciu" nu se dezminte în această judecată severă, știm că adevărul dă tîrcoale respectivei dezamăgiri. Cînd sînt puneri în scenă ale unui eu hipertrofiat, romanele modernității împărtășesc înclinarea spre hățișul presupunerilor. Încercarea de a surprinde semnificații fugitive, ocultate, închise în cifrul existenței, al actelor sau memoriei, așază romanul mai aproape de "visul" ființei de a se descoperi. Cioran caută "dincolo de roman", adică spre momentul, greu de consecințe, al separării instrumentelor analitice de "obiect": Dar dacă transcendem psihologia, întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
că-l iubești dacă mimica ta arată dezgust; degeaba zâmbești cuiva cu bunăvoință dacă mâinile tale se frământă temătoare. În mod aparent bizar, o femeie care se machiază nu vorbește cu fața, ci cu trupul. Acela care o întâlnește privește fugitiv pe fața ei, o înca drează în categoria femeilor ușoare, apoi trece la trup pentru a vedea ce i se-arată: o crăpătură prin care pi ciorul se ghicește până sus, o bluză mai transparentă prin care sânii așteaptă să
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
a Fiindului-în-Sine, fără însă să fie totuși adus la nivelul spiritului subiectiv."440 Aspectul corectiv transformă operele de artă în "epifanii neutralizate"441, calitativ superioare celor din timpurile străvechi în care s-ar părea că "zeitățile antice ar fi apărut fugitiv la locurile lor de cult"442, respectiva apariție devenind "cu prețul carnației ei vivante"443 o garanție a permanenței acestora. Același autor atrage atenția: "Operele de artă din care apariția a fost extirpată nu sunt decât învelișuri goale de conținut
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
drept o "constantă literară" [v. Jauss, p.160]. Tributar etimologiei sale antice (adjectivul modernus), cuvantul modernité este pentru prima dată atestat în contextul francez în Mémoires d'Outre-Tombe7 și devine termen-cheie în dezbaterea estetică lansată de Baudelaire: "Modernitatea, adică tranzitoriul, fugitivul, contingentul, constituie jumătatea artei, cealaltă jumătate fiind eternul și imuabilul" [1971, p.193]. Prin interpretarea diferită pe care i-a dat-o termenului modernitate, Baudelaire a creat o contradicție care duce și astăzi la definirea modernității că o aporie [v.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
emoțiilor 384. Ea este determinată de psihologia personajelor 385. Această abordare se vede de exemplu în La Curée, unde apartamentele roz ale lui Renée Saccard constituie un fundal senzual, care îi scoate în evidență nuditatea. Spațiul, chiar și cel abordat fugitiv, într-un amestec de percepții diverse zgomote și lumini participa la crearea unui efect complex, mergând mai departe de pictural și prefigurând toate virtuozitățile filmului, sunetului și imaginii. Esență Parizienei se găsește în aparență. Servindu-se de mijloacele limbajului verbal
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ibidem, p.36]: "Es-tu le fruit d'automne aux saveurs souveraines? Es-tu vase funèbre attendant quelques pleurs, Parfum qui fait rêver aux oasis lointaines, Oreiller caressant, ou corbeille de fleurs?" Trecătoarea, pe care poetul o califica, cu elocventa, "fugitive beauté", se prezintă că o alegorie a frumuseții moderne, teoretizata tot de Baudelaire în Peintre de la vie moderne. Trecătoarea fără nume, sugerează Cl.Leroy, nu este altcineva decât "la muse Modernité" [ibidem, p.37]. Femeia reprezintă pentru Baudelaire atracția infinitului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
epoca, modă, morală, pasiunea" [Baudelaire, 1971, p.184]. Baudelaire menționează că fiecare epoca își are "costumul, pieptănătura și chiar gestul, privirea și zâmbetul ei", care "sunt desăvârșit de armonioase" și "alcătuiesc un tot de o deplină vitalitate. Elementul acesta trecător, fugitiv, cu atât de dese metamorfoze, nu aveți dreptul să-l disprețuiți sau să-l nesocotiți" [1971, p.194]. În Salonul din 1955, noțiunea de modern se referă la viață, care rezumă și concentrează istoricitatea în frumusețe. 104 Gérad Bauer invocă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ce va răsturna echilibrul inițial al atmosferei dramatice, mărturisește un lucru șocant: el vine din flăcările Purgatoriului, unde își ispășește "crimele oribile", săvîrșite în timpul vieții pămîntești. Hamlet este aproape mut la auzul veștii. Abia reușește să înțeleagă ideea fratricidului, exclamînd fugitiv, doar pentru a-și autovalida antipatia față de Claudius: "O, sufletu-mi profetic!" (Shakespeare. Vinea 45). Ce a determinat subit tăcerea prințului, altfel foarte volubil în primele scene ale piesei? Două adevăruri teribile (pentru un adolescent)! Primo, acela că părinții nu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
psihologic, personajul Babo este scindat între utopia recîștigării libertății și spectrul fatidic al morții, cultural abordînd lucrurile, exponentul Babo codifică tensiunile unei lumi împărțite între prejudecățile tradiției și inovațiile modernității. Pe acest palier de "transfer" așa-zicînd sclavul și-a trăit, fugitiv, visul de a fi stăpîn. Bibliografie Herman Melville Benito Cereno. Traducere din limba engleză de Petre Solomon. Col. "Cartea de pe noptieră". București: Humanitas, 2007. Reflectorul jamesian La sfîrșitul victorianismului și debutul modernismului, americanul (naturalizat în Anglia!) Henry James are intuiția
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o "dispută" erotică, ci și o "anexă" a identităților celor doi. Se poate observa că și id-ul (se-ul), și ego-ul/supra-ego-ul (eul/supraeul) lui Cathy intră, din perspectiva deschisă de Emily Brontë, într-o perfectă disoluție. O privire fugitivă asupra personajelor masculine lămurește, pe deplin, misterul. Mai mulți critici (Margaret Homans, Philip K. Wion ș.a.) au menționat originea obscură a lui Heathcliff. Teoretic, el este doar un copil de țigan, găsit de domnul Earnshaw, într-una dintre călătoriile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
duratei lungi" (dacă ar fi să abordăm alegoria Daliei Sofer prin prisma terminologiei braudeliene). "Istoria mare", a grupului nevăzută per se -, înghite "istoria mică", vizibilă, a existenței individuale, proiectînd-o apoi într-un decor tenebros și pestilențial, unde fiecare umbră ivită fugitiv pe retina ochiului pare o fantomă apocaliptică. Aș observa de aceea că principala calitate a volumului Septembrie în Shīrăz rămîne capacitatea de a crea și întreține o stare de nevroză, pe care personajele încearcă întîi să o suporte, iar, ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Apelăm la text" e, în lectura Autoarei, marcajul imperativ semnalând autoritatea incontestabilă a mărturiei contemporane: " Ce sosiră asupra noastră cumplite acestea vremi de acmu, de nu stăm de scrisori, ce de griji și suspinuri". În tratarea literarității, există o referire fugitivă la "expresivitatea involuntară", ce ridica intenția la rangul standardului fix de evaluare a literaturii vechi. Formula era restrictivă cu păcat, spun și azi, întrucât cel ce-o lansase părea să fi uitat explicitele declarații de efort și intenție precum " Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
uman ideal. 3. "...să ne cunoașteți, cum că ne sârguim pentru folosul obștii...". Autorul Vom selecta aici, punctual, câteva atitudini autorefe-rențiale ale predoslovilor configurând și alte modele ideale, umane și cărturărești deopotrivă, lăsând citatul să vorbească elocvent, cu impresia schițării fugitive, dar în tușe memorabile, a unor portrete de erudiți în cabinetul lor de lucru, reactualizând, parcă, imaginea Sfântului Ieronim, traducătorul Vulgatei, în meditatie asupra scrierilor sale, fie în interiorul cabinetului de studiu, ca în picturile lui Ghirlandaio, Caravaggio sau Rubens, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
stinge candela în urma unei lumi pierdute, uită că acest teoretician al descompunerii a fost o ființă vioaie, care se lăsa cu voluptate pradă unor conversații frivole, care înjura cu aplomb (în românește!) și rîdea ca un copil. Vom adăsta, deci, fugitiv asupra uneia din cele mai savuroase și temeinice "ocupații" ale sale, pe care am numit-o iscusința-de-a-nu-face-nimic (le savoir-ne-rien-faire), în care a excelat, cu nedisimulată mîndrie, întreaga viață. Toată lumea știe că a plecat în Franța pentru a scrie, chipurile, o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de vedere ideologico-artistic, politicianul și diplomatul romantic francez F.R. Chateaubriand (1799-1850) a reinventat termenul de modernitate, caracterizată prin lupta dintre "nou" și "vechi". Sugestivă și pentru filosofie rămâne observația lui Ch. Baudelaire (1821-1867), conform căreia arta modernă nu redă numai fugitivul și tranzitoriul, ci și eternul și imuabilul. Adesea, modernitatea se rezumă la genuri de creșteri: fie ale bunurilor, capitalurilor și populațiilor locale antrenate în programe moderne de viață, fie prin creșterea organizărilor formale ale societății democratice, fie prin creșterea mobilității
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și variațiunile ei culturale la numeroasele populații rurale din Balcani și din Est intrate mai târziu în modernitate din motive complexe. Cu toate acestea, în lucrare sunt vizibile tendințele pentru conceperea unitară a episoadelor mari din evoluția Europei. Luate drept fugitive configurații temporale ale unei narațiuni mai savante a trecutului continentului european, ele devin treceri de la afirmarea la creștinarea, cuceririle, dominările și crizele Europei din a doua jumătate a secolului trecut, care au dus la situațiile anilor '90, peste care s-
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
unui boboc de floare pe un lujer, capul se înalță direct din soclul paralelipipedic. E foarte posibil ca Paciurea să se fi gândit la un monument unde himerele sale să joace mai mult decât un rol decorativ. Ceea ce apare schițat fugitiv în aceste carnete, cu un anumit grad de stilizare, se regăsește și în sculptura ca atare. Mai mult, ceva din imperfecțiunea, nefinitul generic al eboșei se transmite și sculpturii într-un sens general. Ceea ce conferă originalitate himerelor paciuriene este fluiditatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]