909 matches
-
mult soarele, bunico!” - se auzi glasul ca de clopoțel al unei fetițe „Sigur draga mea, el ne încălzește, ne dă energie, fără el n-am putea trăi - îi răspunse aceasta cu duioșie. Razele astrului amintit, reușiseră pentru moment să străpungă fuioarele norilor și să pună stăpânire pe peticul de cer azuriu. Și lumina pe care-o risipeau cu generozitate, crea o atmosferă care, îi dădea Smarandei acea senzație de „deja vu”, pe care în ultima vreme o retrăia din ce în ce mai des, cu
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
în înserare ca într-o taină lină. Atingerea de suflet e deplină. Îmi beau, îți beau aromele curgând prin orele târzii când te apropii într-un gând cu pașii vii. Prin tine mi se separă noaptea de zi, când torc fuiorul visului de alint, când gustul dorului îl simt. Și de la dulce la amar e cale doar de-un sanctuar. (9-10 aprilie 2016) Referință Bibliografică: Sanctuar / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1927, Anul VI, 10 aprilie 2016. Drepturi
SANCTUAR de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381935_a_383264]
-
Anotimp > ÎN IARNĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN IARNĂ Merg copiii prin ninsoare, Unul cântă, altul sare, Fulgii cad la întâmplare, Săniile sunt ușoare, Vântul strânge în grămadă Lungi fuioare de zăpadă. Ciorile-n salcâmi se ceartă, Ciutura de-ngheț e spartă, Scârțâie o veche poartă, Se desprinde-o frunză moartă, Iar din bolta cenușie Iese-o geană aurie. Toți copiii-s în cojoace, Iarna tare mult le place, Omul
ÎN IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382049_a_383378]
-
gândului ce nu mai vrea să vină... S-a rătăcit pe culmea timpului pierdut printre meandre... Îl chem adesea, dar e un rebel... Și nu mai vrea s-asculte nici rugile din cer pe care îngerii tăcuți le-adună în fuioare, apoi le fac ghem... Mi le trimit pe roua culeasă de pe flori, să-mi fac din ea oglindă... Și chem din nou gândul, iar el nu vrea să vină, se pierde în lumină... prin timpul regăsit... Viv Referință Bibliografică: Gând
GÂND... ÎN OGLINDĂ... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380463_a_381792]
-
Emotie > NOAPTEA INIMII TALE Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2333 din 21 mai 2017 Toate Articolele Autorului Sub razele afumate ale felinarului adunam cu privirile pustiul străzii și-l împleteam în ghirlande aurii dăruind jerfă pe altarul iubirii fuioarele de fum și zădărnicie s-au lipit de ferestrele tale și-au ofuscat zâmbetul înlăcrimat al ciobului de lună ce-ți săruta pleoapa nepăsătoare te ascundeai parșiv după colțul nopții și priveai cu obtuzul orgoliu obrazul palid și zvâcnetul orb
NOAPTEA INIMII TALE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379485_a_380814]
-
Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 2348 din 05 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Duhul de Rusalii Eu nu am fost în crângul de mălini Ochiul izvorului spală vara de cer iar iarba vede cum crește verde Cerbii agață fuiorul de ceață în coarne de eter Și florile trezesc poiana narciselor Eu nu am simțit aroma de mălin Devreme s-a trezit dimineața cu obrajii roșiți de iureșul pârâului rece unde păstrăvi zboară spre un înalt mai bun și albastru
DUHUL DE RUSALII, POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379497_a_380826]
-
cuibărit Și brazda de sub ochi așteaptă ghiocei, Dar nu vor răsări decât dintr-un condei. Când lumea e un cântec, tu mâinile îți frângi Și buzele ți-s arse de greu, dar nu te plângi, Mai răsucești o zi-n fuiorul vieții tale, Atât de resemnată, urmând doar a ta cale. Deși pe pleoape-ai rouă,de-i noapte ori de-i zi, Iubire ai să-mparți când tu te vei trezi, Având inima plânsă,cu buzele zâmbești, Ești mamă, ești
CEA MAI FRUMOASĂ EŞTI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381126_a_382455]
-
eternilor eroi îndrăgostiți Romeo și Julieta, înfierbântând totul în lumina și fascinația care se cerne ca o corolă a bucuriei: îmbujorarea, tresărirea, mângâierea, emoția, șoapta, ecoul, refrenul, cântul, doar atunci când nemărginirea a odrăslit în inimă, când graiul se toarce în fuiorul mierii rugăciunii de taină și când crucea Cuvântului e aurită de grâul spicelor dacice mănoase, înfrățite în grăirile înțelepciunii prisositoare de bine, adevăr și iubire. Frumusețea este un drum senin, auriu desprins de pe streașina cerului pe care se brodează Verdele
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
cu piciorul pe pedală descurca mereu la ițe țesea până mai târziu, nepoatei să-i facă multe când o veni vremea și-o să vrea să se mărite când firele termina își punea furca la brâu lângă vatră se-așeza răsucind fuiorul greu pe plita încinsă bine punea câteva gutui așteptând ca să se coacă, depănând de-a amintiri. pe perete, lângă pat, flacăra lămpii ardea mirosea a gaz și-a fum, însă tare-mi mai plăcea! mâinile-i svelte torceau, firul pe
CĂSUȚA DE LÂNGĂ LAC de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381258_a_382587]
-
fie Cât Unicul Dumnezeu Cel Veșnic și Bun Îl va ține ține pe Glie. Zamolxe Părinte Străbun, le-a spus Celor din Vale Să țâie în veci aprinsă- Flacăra Vie De Neam, de Glie- Pământul Străbun Din bucium să sune. Fuioare de fum să zgârâie, Al Muntelui Sfânt creștet în vânt. De-ar fi ca alt neam de coloni să se-mbie De-al Țării pământ și Apa cea Vie. În veci să rămână această poruncă Zis-a Zamolxe cu Piatra
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
Acasă > Versuri > Spiritual > RIDICĂ-TE, SI DOMNU- O SĂ TE CHEME!.. Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Și mi- am ales fuiorul veșniciei- Voi delegă, din el, cu truda, evlavie, Si pioșenie, în trup, sufletul meu, Pe care- l simt, ca arde, ca un zeu. Am admirat, în fibrele din oameni, Cuvantul, care biruie dușmanii, Averea lor de spirit, preoțeasca, Si bunătatea
RIDICĂ-TE, ŞI DOMNU- O SĂ TE CHEME!.. de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381377_a_382706]
-
e alt dar mai mare, pe pământ. Cine de grâi, istorie și baștina se lasă, Pentru o viață multă, dar neînțeleasa, E singur, cănd i-e plină - mparăția, Căci e deșeartă fără el, aici, chilia. Ne pomenim, c- avem multe fuioare... Și toate- s albe, de prins la cingătoare, Dar nu mai știm, au cine le va toarce?.. Rămân fără tradiții satele.... sărace... Ce- ar spune Sfanțul Ștefan, dac- ar fi Conducător de Țară, Ctitor de-a nu Muri, Viteaz în
RIDICĂ-TE, ŞI DOMNU- O SĂ TE CHEME!.. de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381377_a_382706]
-
Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1636 din 24 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Sânziene Aur adunat din soare, Mireasmă plină de culoare, Născută în mijlocul verii, Speranța bun-a-nvierii. Văzduhul se scaldă-n lumină, Soarele pe bolți se anină, Fuioare de vânt se joacă pe cer, Făpturi de lumină, mister. Ireale, pure și-atât de frumoase, Trupuri de aer și rochii spumoase, Cu rouă curată pe gene, Dansează pe ape, ingenue. În hora iubirii ne prind, Sânziene aprinse ne-ntind
SÂNZIENE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381465_a_382794]
-
misticăa cerului, care zboară,cănd nesecate apeîși topesc charismelela focul tăciunilorSchillerieni... E ploaia care ne apară... XX. RIDICĂ-TE, SI DOMNU- O SĂ TE CHEME!.., de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016. Și mi- am ales fuiorul veșniciei- Voi delegă, din el, cu truda, evlavie, Și pioșenie, în trup, sufletul meu, Pe care- l simt, ca arde, ca un zeu. Am admirat, în fibrele din oameni, Cuvântul, care biruie dușmanii, Averea lor de spirit, preoțeasca, Și bunătatea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
baștina devine un simplu drum, De unde am plecat, cu suflet bun, De- aice darul vieții atunce l-am primit- Nu e alt dar mai mare, pe pământ. Cine de grâi, istorie și baștina ... Citește mai mult Și mi- am ales fuiorul veșniciei-Voi delegă, din el, cu truda, evlavie,Si pioșenie, în trup, sufletul meu,Pe care- l simt, ca arde, ca un zeu.Am admirat, în fibrele din oameni,Cuvantul, care biruie dușmanii,Averea lor de spirit, preoțeasca,Si bunătatea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
tăcerea-și torcea firul, cu nerăbdare, când legi nescrise s-au deșirat în rânduri și-am dezlegat gândul păstrat, întrebare. Gândului ostenit i-am pus hamuri-cuvânt și-am înhămat caii ce zburdau pe pereți, iar zăbale le-am tras din fuioare de vânt, căci fără potcoave vor părea petrecăreți. Dintre tăcere și cuvânt izvorăște alt gând, filon de nădejde prin deșertul singurătății, neostoit dar optimist mi-e gândul flămând, chiar dacă-n fiece zi, e mai mic fitilul vieții. Caii gândurilor trec
CAII GÂNDURILOR de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374322_a_375651]
-
podul de gheață, ce-i îngrădește libertatea. Gerul câștigă lupta, dar nu războiul, astfel că țărmurile cotropite de gheață rămân pentru o vreme, sub ocupație. Cuptoarele adâncului intră în funcțiune la capacitate maximă, alimentate cu focul ascuns în inima Terrei. Fuioare gigantice de aburi fierbinți se ridică tăcute din bezna nopții, adormind arcașii tot mai obosiți, care-și abandonează săgețile ascuțite pe nisipul viclean al plajei, ce le îngroapă cu strășnicie în cele mai tainice ascunzători. Iarna pierde teren și domnia
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani, după cum ne povestea uneori. De la ea învățase și tatăl meu cântecul și îl
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
aducea acasă și îi melița, adică pe un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit darac și elimina și ultima urmă de parte lemnoasă, după care intrau bunica și mama în activitate. Ele torceau fuiorul, năvădeau[ A năvădi = (la războiul de țesut) - a trece firele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
melița, adică pe un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit darac și elimina și ultima urmă de parte lemnoasă, după care intrau bunica și mama în activitate. Ele torceau fuiorul, năvădeau[ A năvădi = (la războiul de țesut) - a trece firele urzelii prin ițe și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit darac și elimina și ultima urmă de parte lemnoasă, după care intrau bunica și mama în activitate. Ele torceau fuiorul, năvădeau[ A năvădi = (la războiul de țesut) - a trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. (DEX)] și țeseau pânză pentru saci din cânepă, la războiul ținut la păstrare în podul casei. Iar din fuiorul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
fuiorul, năvădeau[ A năvădi = (la războiul de țesut) - a trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. (DEX)] și țeseau pânză pentru saci din cânepă, la războiul ținut la păstrare în podul casei. Iar din fuiorul de in pregătit după aceleași canoane, țeseau pânză, din care ne făceau nouă, copiilor, cămășuțe. De asemenea, pentru casă, confecționau ștergare de pus la icoane, sau pentru șters vasele, mâinile și fața. Într-o zi, mai mulți copii de vârsta
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
mărgelele» trasoarelor noastre se încrucișează cu cele ale rusului câteva secunde, apoi aud strigătul lui Giurgea în cască : «Gata l-am terminat și pe acesta!». Într-adevăr, după câteva clipe văd IAK-ul trecând prin stânga mea, învăluit într-un fuior de flăcări și fum, după care se răstoarnă încet pe aripa stângă, înscriindu-se în vrie spre pământ, ca o cometă ». După «lovitura de stat militară» din 1989 îi sunt recunoscute meritele militare, fiind avansat, la 9 mai 2005, la
DOI “CIOLOVECI”, UN FLEAC! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374408_a_375737]
-
în altă lume se pierd florile vieții,călcate pe cărări suflete-n pustiuri se sting fără de nume nisipuri mișcătoare ,călătoresc pe mari! Au înflorit caișii și visul se intoarce din patosul ce arde în viață această crudă a mai rămas fuiorul,ce încă ne mai toarce cămașă amintirii,ce-n versuri mai asuda! Au înflorit și codrii,etern nemuritori nu mai aveau arama ,nu mai aveau argint au înțeles săracii că printre trecători se-nscriu în viață falsă ...încet și calm,murind
FUZIUNE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374497_a_375826]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ȘI PALMA TA DE NUFĂR ÎNFLORIT Autor: Shanti Nilaya Publicat în: Ediția nr. 1554 din 03 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Se-ndepărtează toate...Vii la mine- Fuior grăbit de gând în peisaj, Din ce în ce mai rar. Un fir te ține Cu fluturii mei mari, din vernisaj. Nici nu voi ști cuvinte ce urmează În mine alfabetul a murit... Deși din Cer mai vine câte-o rază, Nimic din ce
ȘI PALMA TA DE NUFĂR ÎNFLORIT de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374541_a_375870]