462 matches
-
Connor. Nu mă pot uita la nimeni. Poate că vrea să experimenteze... poate că a avut - nu știu - o fantezie lesbiană cu cea mai bună prietenă a ei. Nu ! Nu ! Mă chircesc toată de oripilată ce sunt. Am o viziune fulgurantă cu Lissy acasă, uitându-se la televizor, cu ochii mari, și acoperindu-și gura cu mâna. O să-și dea seama imediat că despre ea e vorba. N-am să mă mai pot uita În ochii ei, În viața mea. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Memoria îmi juca feste, așa că nu eram foarte sigură. Și după asta ne dusesem cu trei - sau fuseseră patru? - dintre prietenii lui în apartamentul cuiva. Afară se înnoptase deja. Și fiecare luase câte două pastile de ecstasy. în afara unei imagini fulgurante cu un club de noapte, care se putea să fi fost reală sau doar să mi-o fi imaginat, nu-mi mai aminteam nimic altceva. Am auzit pe cineva plângând în hohote. Era mama. Fără prea multă tragere de inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de undeva și, cu precizie și indiferență, prinseră de subțiori ghemotocul uman rătăcitor cu gândul prin cosmoparcul tinereții lui. Oare n-ar putea încremeni pentru totdeauna această clipă fugară? Ca un serafic țipăt de viori... Ca insolita dulceață a unui fulgurant ferăstrău de senzații de-a lungul întregului trup...". - Mai ai de trăit încă cinci secunde, începu să rostească pe tonul tehnic ai comenzii unei lansări spațiale Zeul Vitezei, în timp ce raze detectoare, unele policrome, și altele invizibile se încrucișau avide pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
pe peretele într-o culoare pastelată, cu muzica la radio dată destul de tare. Privirile îmi alunecă pe spații albe, pe monitorul rece al PC-ului, pe stiva de foi cu semne mărunte care se cer contemplate îndelung. Menționarea unei întâlniri fulgurante și unilaterale în autobuz (unilaterală fiindcă fusese o întâlnire doar din punctul meu de vedere, fata de care mă apropiasem să-i aspir parfumul de zăpadă proaspătă nici nu-mi remarcase prezența, exact așa cum îmi convenea să se întâmple), menționarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
exaltarea mea, perfect echivalente. N-am făcut-o niciodată până în ziua când a fost prea târziu. Și nu pentru că mi-aș fi dorit ca totul să rămână, ca în scrierile lui Mateiu Cara giale, „sub pecetea tainei“ - dim potrivă, amintirea fulgurantă, nespațială, a unui ținut mistic în care acel parfum mă-ntorcea mereu și mereu mă chinuia ca pe Meaulnes al lui Alain-Fournier -, ci pentru că mereu încer cam cu disperare să respir cât mai mult în miezul acelei explozii de suferință
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
zone ale memoriei mele. Nu era o imagine, era ceva viu, era o clipă trăită de mine cândva și pătrunsă mira culos în realitate... Oricât m-am străduit, n-am putut găsi în memoria mea o localizare a ace lei fulgurante viziuni. Fusese poate, mă gân deam, dintr-un vis... Câțiva ani după aceea n-am mai avut senzația de déjà vu. Nu mă plâng însă: am avut altele, care de care mai fantastice. În acea perioadă am început să am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în mii de statui și monede. Pielea însă îi era pătată, roșiatică pe alocuri - semn al vreunei infecții repetate. Acest detaliu dezgustător îl făcea uman, viu. În spatele lui, coloanele, marea, insulele, coasta îndepărtată, cerul alcătuiau un peisaj de o frumusețe fulgurantă. Și el îl observa pe tânărul Gajus, care se apropia. Poziția lui rigidă trăda anii de viață militară, teribilele campanii din Hiberia, Armenia, Gallia, Pannonia, Germania, de la cele mai însângerate granițe ale imperiului, unde luptase ca un mare soldat, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ajutorul vechilor mijloace de transport”. Se vede foarte bine din asemenea propoziții care sînt punctele de întîlnire ale lui Ion Vinea cu principiile constructiviste, expresioniste sau futuriste. De fapt, poetul are permanent în vedere o „revoluție a sensibilității”. Instantaneitatea, percepția fulgurantă, irațională, sustrasă oricărei retorici explicative, țin de revelație, de o mistică poetică. Deloc întîmplător, partea a doua a Principiilor... trimite abundent la noțiuni din sfera sacrului: invizibil, virtualitate, extaz, secret interior, ubicuitate inefabilă. Ele nu au însă o finalitate spirituală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artistice extreme. O atitudine prudentă, comună întregii noastre critici moderne: inovația radicală și revolta anticanonică sînt acceptate doar în măsura în care ele se lasă integrate în metabolismul „tradiției”, iar autorii comentați evoluează către „cumințire” și organicitate compozițională. O discuție pe marginea poeziei „fulgurante” a lui Voronca din volumul Plante și animale începe printr-o paralelă relevantă cu literatura suprarealistă. Estetica surprizei, a arbitrarietății imagiste este ilustrată prin intermediul unor ample citate din manifestul lui André Breton, regretul fiind acela că „succesiunea de surprize luminoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
p. 382). Primatul imaginii în raport cu construcția poetică, autonomizarea părții în raport cu întregul au ca efect, în opinia lui Perpessicius, „poezia care impresionează, dar nu vrăjește. Izbește, dar nu reține. Pentru că este o poezie fragmentară”. Criticul nu refuză de plano această poetică „fulgurantă”, dar constată alteritatea ei radicală în raport cu tradiția marii poezii universale: „Ești mulțumit cu intervenția acestor splendori paradiziace - nimic de zis. Ele sînt, de altminteri, destule și destul de vii și nu se poate spune că nu sînt impregnate de poezie. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nisipul avea aici un aspect mâlos, cerul aparent senin era cenușiu și posomorât, fără urmă de soare sau de nor după care să se ascundă. Acea parte superioară, monocromă, a peisajului era scăldată într-o perdea de ceață subțire și fulgurantă, în spatele căreia se agitau în gesturi minimaliste costumele de baie în alb și negru, costumele largi și generoase de epocă. Lumina urca de dedesubt, din partea policromă a peisajului, cea cu marea transparentă de smarald prin care se vedea deosebit de clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
poezii Închinate bisericii Angliei? Shelley, ateul, nu mai avea nici măcar siguranța exilului. Liberalismul ideilor, care strălucise ca o rază a inteligenței celor mai iluștri bărbați din această țară deasupra fariseismului Înalt, a convenționalismului Înghețat și mincinos, nu a luminat decât fulgurant, căci mumia sentimentului religios și formalismul au continuat să domnească din străfundul mormântului lor Îmbătrânit. Totul s-a Încheiat, iar societatea aceea frumoasă, al cărei idol fusese Brummell, a murit, pentru că el Îi fusese doar expresia celor lumești, a relațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Îmi ajunseseră la ureche zvonuri precum că Adam Adam se număra printre consilierii secreți ai Președinției. Cu statut neoficial, e adevărat, dar consultat sistematic, mai cu seamă În chestiuni de politică externă. Imaginea savantului În stare pură, Învăluită În aura fulgurantă a livrescului, se asprise brusc, dezvăluind dimensiunea comună, terestră a existenței sale. Și asta doar pentru că părerea mea despre politică, politicieni și tot ce ținea de această sferă era una peiorativizantă, ca să nu spun mai rău. Ba spun: era, pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de orice corupție pământească, pentru că planul arhitectural al Templului este lucrarea zeilor și se găsește așadar foarte aproape de zei, în Cer. Modelele transcendente ale Templelor se bucură de o existență spirituală, incoruptibilă, cerească. Prin mila zeilor, omul ajunge la viziunea fulgurantă a acestor modele, pe care se străduiește apoi să le reproducă pe Pământ. Regele Babilonului, Gudea, a visat că zeița Nidaba îi arăta o placă pe care erau înscrise stelele binefăcătoare și că un zeu i-a dezvăluit planul Templului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
au ajutat să supraviețuiesc în anii mizeri. Chit că mare parte din banii luați îi dădeam pe băutură. Era și băutura tot un dar al cărților. Au avut grijă de mine. M-au ocrotit, cu tăcerea lor, cu trecerea lor fulgurantă prin viața mea. M-au ajutat cărțile să supraviețuiesc. De-asta mă și simt bine în mijlocul lor. Le simt sufletul, le simt căldura ocrotitoare, le simt prezența sprijinului dezinteresat. Gh.Gh. tot nu vine. A trecut aproape o oră. O întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu m-am întâlnit niciodată, însă îl cunosc așa cum insomniacul cunoaște somnul, așa cum cel care privește în întuneric cunoaște lumina.“ La 17 octombrie 1910, Carlo Michelstaedter își trage un glonț în cap. Avea douăzeci și trei de ani. Un geniu fulgurant - și în filozofie se moare arareori de tânăr. * Străfulgerările de fericire pe care le trăim nu le dobândim decât triumfând împotriva neantului personal, chiar dacă va trebui să crăpăm după aceea. Și totuși, ucenicia întru neant este imposibilă - nu avem nimic
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
învinețită nu izbutiră să emită nici un sunet. Apoi, o zvâcnire a mehari-ului și un geamăt ce se năștea în rărunchii bietului animal îl readuseră la viață și deschise ochii, dar trebui să-i închidă din nou, învins de albeața fulgurantă a salinei. Nici o zi, nici chiar aceea în care îl pierduse primul lui născut, ce scuipa sânge și bucăți de plămâni pe nisip, devorat de tuberculoză, nu i s-a părut atât de lungă. Nici atât de călduroasă. Apoi sosi noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
gips și o femeie de gips și dialogul lor se muia lent și-i intra sub unghii. Nici nu știu dacă acest vis are vreo legătură cu ceea ce vreau să demonstrez. Îmi vine greu să selectez pentru că tocmai aceste detalii fulgurante, inconsistente, Îmi par infinit mai revelatoare decît marile evenimente din viața unui om. „Să exiști În oglinzi paralele / sanșa de-a răsplăti două patrii deodată“ - să fie această dorință expresia unei sciziuni a eului, o formă de schizoidie, necesitatea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
toți dovedeau o curtoazie exemplară, ambianța era amicală și politicoasă; dar anumite priviri nu puteau să Înșele și, puțin câte puțin, Își dădea seama că nici pe plan sexual nu e tocmai la Înălțime. Avea totuși momente de plăcere năprasnice, fulgurante, la limita leșinului, care-i smulgeau adevărate urlete; dar asta nu avea nici un raport cu virilitatea, ci mai curând cu finețea, cu sensibilitatea organelor. Pe de altă parte, Bruno era neîntrecut la mângâieri, Christiane i-o spunea, iar el știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu gîndaci. S-a lucrat pe brînci la ei, au ieșit mai mari decît oamenii, sînt antrenați de opt specialiști, par vii. O actriță principală a declarat cu satisfacție că, la o vizionare, lumea s-a speriat. Adică acea magică, fulgurantă comuniune cu publicul, cu gîndacul. Un al treilea film va fi cu Stallone În rolul unui polițist blînd, cauză pentru care-a fost nevoit să se-ngrașe cu 20 de kilograme. Tragediile lipidice ale meseriei. Identificarea prin confuzie a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
arsuri la nivelul feței, luxații, iată cîteva solide argumente ce justifică afirmația potrivit căreia Victoria aparține elitei oamenilor de cultură. Cum este și Loredana Groza, din care respiră prin toți porii ideea de transculturalitate și care a Înregistrat o apariție fulgurantă de spectatoare la concertul lui Petrucciani din noiembrie trecut. Fulgurantă dar spectaculară, Într-o blană albă deasă ca un nor, fardată În straturi succesive de alb pînă dincolo de hipoderm, diferit Însă de albul aristocratic al prietenei ei, Jeanine, mireasa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
justifică afirmația potrivit căreia Victoria aparține elitei oamenilor de cultură. Cum este și Loredana Groza, din care respiră prin toți porii ideea de transculturalitate și care a Înregistrat o apariție fulgurantă de spectatoare la concertul lui Petrucciani din noiembrie trecut. Fulgurantă dar spectaculară, Într-o blană albă deasă ca un nor, fardată În straturi succesive de alb pînă dincolo de hipoderm, diferit Însă de albul aristocratic al prietenei ei, Jeanine, mireasa din povești. Maniera excepțional balansată din punct de vedere narativ În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doilea rînd, pentru că „acum tirajul a scăzut dezastruos”. Dacă tirajul unei reviste atît de cerute scade, atunci crește altceva la Ministerul Culturii. Și nu ce trebuie, ce vor cititoarele. Într-un alt număr din RL, sîntem Încîntați de o frază fulgurantă a lui Benedict Ionescu. „SÎntem garanția că Revoluția n-a fost confiscată.” Adică garanția că n-a confiscat-o poporu’. În toiul Înțelepciunii electorale românești, care votează stînga și Tudor Vladimirescu, se ițește o poezie amarnică dedicată geniului Împușcat, Bocet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
putea să nici nu mai ai cu cine te juca. În cele mai rafinate publicații de baștină (Dimineața, Azi, România Mare, Românul, Europa, Bordel), comentariile postelectorale prezintă un triplu numitor comun. Fraudă, trădare, unguri. Nu se dau fapte, se fac fulgurante afirmații. Mai prost este că nu se mai găsesc comprese pătrate, pentru capul plin de har al jurnaliștilor fulguranți. Gligor Hașa, de exemplu, susține că membrii animalici ai Convenției i-au cerut scalpul, la o reuniunea de la Deva. Greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
România Mare, Românul, Europa, Bordel), comentariile postelectorale prezintă un triplu numitor comun. Fraudă, trădare, unguri. Nu se dau fapte, se fac fulgurante afirmații. Mai prost este că nu se mai găsesc comprese pătrate, pentru capul plin de har al jurnaliștilor fulguranți. Gligor Hașa, de exemplu, susține că membrii animalici ai Convenției i-au cerut scalpul, la o reuniunea de la Deva. Greu de crezut, deoarece scalpul lui Gligor trebuie să fie oribil. Iată cum descrie el pe dușmanii neamului nostru strămoșesc: „O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]