522 matches
-
un comentariu (insistînd pe similaritatea contextuală a evenimentelor), dar și de comparații elocvente ("precum un foc mocnit"). (67) Un abur călduț și ușor încă adăsta din zori, mai îndesit în crîngul care-l deșira în nenumărate ruguri fără flăcări ce fumegau precum un foc mocnit. Fumul urca acoperind coroanele copacilor învecinați; dantelăria lui ascundea mulțimea frunzelor de toamnă, umede, lucioase, mîngîiate ici, colo, de degetele soarelui ce căutau să atingă pămîntul și le făceau să strălucească precum niște ducați de aur
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lui Dumnezeu, care alege lucrurile slabe din lume pentru a-i descumpăni pe cei puternici (cf. 1Cor 1,27), a doborât nu doar o mie, ci mai multe mii de filisteni, cu ajutorul Celui care atinge munții și îi face să fumege (cf. Ps 103,32), și a dat umilința spiritului celor care înainte slujeau necurățiilor trupului. Murind pentru vicii și trăind pentru Dumnezeu, nu pentru ei înșiși, din moment ce partea cea mai rea a fost dată pieirii, din aceeași falcă (cf. Jud
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
drept adunările legislative. De la unirea Principatelor, președinția e rezervată mitropolitului de la București, care se intitulează în plus primat al României și Ungariei! La deschiderea sesiunilor, prelatul vine să cheme binecuvântările cerului asupra lucrărilor deputaților. Această ceremonie e impunătoare; tămâia ce fumegă, lumânările care ard, bogatele odăjdii ale arhiepiscopului, mitra sa papală, cârja sa de aur încrustată cu pietre prețioase, totul comandă reculegerea. Fondul religiei se află mult mai mult în practicile exterioare decât în convingeri. Ceremoniile cultului se adresează mai mult
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sub cupola transeptului, în jurul unei mese rotunde acoperite de un covor cu flori de aur; pe covor se află vasele sacre, pâinea (sub formă de pișcoturi) și vinul de împărtășanie, lumânări legate cu noduri de panglică roz și bleu. Tămâia fumega, bazilica se umplea; la ora nouă și jumătate, frumoasa logodnică nu ajunsese. Viitorul soț părea îngrijorat, și asistența îi împărtășea neliniștea. În sfârșit, cele două canturi ale porților se deschid; prefectul de poliție deschide drumul îndepărtând mulțimea; logodnica apare într-
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
au lucrat crâncen paloșele răzășilor. Unii bei și feciori de bei au fost închinați lui Vodă. Măria sa a poruncit numărătoarea morților și a căruțelor. A pus să se facă slujbă lui Dumnezeu pe câmp, la Podul Înalt, față de pieirea care fumega încă în mlaștini, și a rânduit post întregii oștiri pe ziua de 11 ianuarie”. (Mihail Sadoveanu Viața lui Ștefan cel Mare) CURȚILE DOMNEȘTI DE LA VASLUI DIN VREMEA LUI ȘTEFAN CEL MARE Aureolat de stălucita victorie de la Podul Înalt de lângă Vaslui
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
ERA ORA MESEI, ADICĂ TIMPUL DE A AFLA PLANURILE DICTATORULUI. 10 Din avion, Marin privea în jos, spre metropolă: o vedea nu așa cum era, ci așa cum și-o închipuia, așa cum o știa din filmele vechi, așa cum fusese în timpul marilor războaie, fumegând în agonia incendiilor. Asemeni păsării fenix, orașul se ridicase din cenușă de două ori. Prima dată i se dăduse o configurație urbană tradițională, cu clădiri modelate după gustul fiecărui proprietar, cu brațele lungi ale străzilor întinzându-se la infinit, încrucișându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
seama că Louise roșise. Lampa rămase aprinsă toată noaptea și toată dimineața următoare. Când Rateau sau Louise veneau să-l întrebe ce face, le răspundea doar atât: "Lăsați-mă, lucrez". La prânz mai ceru niște gaz. Lampa, care începuse să fumege, străluci din nou cu o flacără vie până seara. Rateau rămase să cineze cu Louise și copiii. La miezul nopții își luă rămas bun de la Jonas. Așteptă o clipă sub ungherul în care lampa mai ardea încă, apoi plecă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Una, două, trei, șapte verticale, cota teren și canal, distanța, volum săpătură. Este luni : slujbașul atârnă în trupul lung, nesfârșit și îngust al zilei ostile. Laminat, umilit. Înalță capul din norul de fum. Jur-împrejur, zeci de tuburi subțiri de hârtie fumegă, între buzele livide. În cele două capete ale vastei săli, pe pupitrele șefului de atelier și inginerului consilier, saltă continuu, cu un țiuit disperat, telefoanele, negre broaște- țestoase de ebonit. La biroul lui Manole se reia, în grup, comentarea etapei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
va vesti Neamurilor judecata. 19. El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Și nimeni nu-I va auzi glasul pe ulițe. 20. Nu va frînge o trestie ruptă, și nici nu va stinge un fitil care fumegă pînă va face să biruie judecata. 21. Și Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." 22. Atunci I-au adus un îndrăcit orb și mut, și Isus l-a tămăduit, așa că mutul vorbea și vedea. 23. Toate noroadele, mirate, ziceau: Nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
brațe-i pe înger mai tare-a cuprins Și umbra surâde, cu-aripa-l mângâie Și gura-și apleacă în dulce beție, I-apasă pe buze-i sărutu-i aprins. "Vezi tu, zice umbra, pe-a hăului vale: Pământul cu munți-i ce fumegă stins, Cu mări adormite ce murmură-n jale; Dorm populii, țări și cetățile sale. De-asupră-ți oceanul de stele întins. "Pămîntul departe-ntr-un punct s-a contrage Căci lumi de departe în puncte se schimb, Dispar a pământului visiune vage
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de molii Și viața, frumuseța, al patimei nesaț Nu din viața însăși - din cărți le învățați. În capetele voastre, de semne multe sume, Din mii de mii de vorbe consist-a voastră lume. Ca o făclie stinsă de ce mereu să fumegi De ce mereu aceleași gândiri să le tot rumegi Și sarcina de gânduri s-o porți ca pe un gheb, Astfel ades în taina durerii mă întreb... Nu aflu unde capul în lume să mi-l pun: Căci n-am avut
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
golgotă divină : iubirea. “Sublimul” unor iubiri nu poate depăși romanța. În contact cu monotonia, iubirea devine oțet. Iubirea stă să cadă de pe harta sentimentelor umane. Epoca noastră i-a mai pus un bemol iubirii. Iubirea arde. Dar, uneori, mai și fumegă. Marea ambiție a omului e să transforme dragostea pură în amor „ghebos”. Anotimpul iubirii apare când vioiciunea sevelor provoacă plesnirea mugurilor. Misoginii spun că femeia este un medicament, cu foarte multe contraindicații. Căsătoria este un angajament dinaintea punerii sub acuzare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu intră în sfera înțelepciunii. Pentru ca sensul vieții rămâne zbaterea. Marea școală a vieții rămâne eșecul. Fără artă, viața se circumscrie erorii. Filosofia rafinează limbajul până la neantizare. Fug artiștii contemporani de claritate ca de o boală venerică. Există creiere care fumegă după lectura unei pagini. Pentru regizorii actuali nu este nici o dificultate să transforme comediile în tragedii și viceversa. Oricât s-ar strădui un exilat, bagajele lui tot incomplete rămân. Nu poți încropi o inteligență ascuțită din gânduri obtuze. Dincolo de limitele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și viceversa. Oricât s-ar strădui un exilat, bagajele lui tot incomplete rămân. Nu poți încropi o inteligență ascuțită din gânduri obtuze. Dincolo de limitele decentei, abstractizarea artei devine o sfidare. Omul actual se îndreaptă spre marea neutralitate afectivă. Când scopul fumegă, nici mijloacele nu ard. Doar câteva procente din populația globului citesc. Iar ceilalți nu simt nici o frustrare pe această chestie. Deocamdată, televiziunea pare a fi piciorul de lemn al culturii. Mișună prin galeriile de artă și destui onaniști ai penelului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se uită cu mai multă luare aminte. Până atunci senină, zarea se acoperise de ceață. Dar de unde ceață în deșertul uscat? - Nu vezi? mai zise o dată sclavul și-i arătă soldatului măgurile de nisip, adineauri nemișcate, ale căror vârfuri acum fumegau, ca munții înalți din Atlantida. De pe vârfurile măgurilor de nisip se ridica fumul tremurător, până când aceste măguri, irosite de vântul care creștea, se mutară de pe pământ în cer. Norii de nisip întunecară soarele. - Hai în cort! spuse Auta cu gura
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ca să nu zboare în zadar. Totuși, nici Piscul Sfânt nu fu pe placul străinilor, când aflară că acolo locuia stăpânul lui Auta, nici Muntele de Foc, după ce le spuse că scânteile ies din acel munte mereu. - Așa, toți munții noștri fumegă, zise Auta. Dar cei mai frumoși sunt aceștia, unde este Muntele de Foc. Între străini se încinse o sfadă aprinsă, așa i se păru pământeanului. Crezu că se vor bate, dar nu s-au bătut. Numai vocile lor strigau mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se va sfârși. Dar aici nu putem aștepta sfîrșitul! - Care sfârșit, Hor? Nu înțeleg nimic! Hor nu mai putea vorbi legat. Zise iarăși: - Atlantida... Cine știe, poate că se scufundă în mare. - Toată? - Asta nu putem ști. Dar munții voștri fumegă toți și ar putea să aibă legături subpământene... Și Tefnaht a căzut cu luntrea tocmai în gura celui mai grozav. Eu ți-am spus, Auta, ții minte, și când a venit fostul tău stăpân care se suie acum pe corabie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lanțul de miazănoapte, unde fusese odată Piscul Sfânt, și cele trei lanțuri de munți de pe fostul țărm răsăritean, prefăcute în trei grămezi de insule mai mari și mai mici. Rămăsese chiar și o parte din Muntele de Foc, care mai fumega și acum, însă neputincios. În aceste ostroave scăpară vremelnic unii atlanți și unii robi, dar ostroavele erau sărace și seci, nu puteau hrăni pe nimeni. Numai pe marile insule calde tăiate de ape din munții de miazăzi trăiră mai departe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
care părea puțin crispat, neobișnuit fiind cu societatea dar încerca și chiar reușea să zâmbească uneori la câte o mică glumă făcută de Andrei. în tot acest timp cât clopotele băteau, bătrâna doamnă Neli se ruga în fața icoanei sub care fumega candela cu tămâie, ca la toate sărbătorile mari de peste an. Ea acum își făcea griji pentru fiica ei Ramona, care se apropiase atât de mult de Radu, pe care îl considera un tânăr cu mult bun simț, foarte atent
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
suprime istoria dinaintea lor, temîndu-se că, altfel, victoria le va fi mereu contestată de ceea ce rămâne. Pentru a-și atinge acest scop, el s-a războit nu numai cu armatele aztecilor. Mii de manuscrise au fost arse, iar peste ruinele, fumegând încă, ale templelor dărâmate, s-au ridicat în grabă biserici catolice. Mirosul de sânge din aceste temple i-a oferit cel mai bun pretext pentru "dezinfecția magică", cum o numește Huxley. Cu aceasta, o istorie s-a încheiat. Și alta
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe lume și diletanți a căror singură specialitate e melancolia. Și, evident, eu fac parte dintre ei. Plecăm, în fine, după ce Enrique, șoferul autobuzului nostru, încearcă, în zadar, să repare la un atelier instalația de aer condiționat. Ploaia abia mai fumegă în aer, în schimb în autobuz începe să fie din ce în ce mai cald. Niciodată nu mi s-a întîmplat ceva într-adevăr spectaculos în călătorii. Alții povestesc fel de fel de lucruri, senzații tari, întîmplări neobișnuite, dramatice sau cel puțin insolite, în vreme ce
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
holbați la ecran și țipând. — Hai, leneș nenorocit! Fugi!!!! Doug Disperatul nu se zărea nici unde. Dar alsacianul lui era lățit pe podea, lângă focul cu trei arăzătoare, cu limba atârnându-i Într-o parte afară din gură, cu blana fumegându-i ușor din cauza căldurii. O pală de vânt năvăli pe lângă Logan În camera Întunecată și plină de fum, aducând cu sine un vârtej de zăpadă, fluturând afișele de pe pereți. Fără să privească În jur, un bărbat masiv, Îmbrăcat ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe care cineva, romancierul, le răsfoiește acum fără să știe cât de mare a fost combustia interioară ce le-a nutrit. Oare suntem mai autentici În jurnal decât În viața reală? Un posibil sfârșit de roman Țigara de foi mai fumegă Între degetele lui; dâra ei de fum, șarpe capricios În aer, este un semnal permanent că aici au loc arderi intense; lângă fotoliu s-au strâns mormane de mape, scrisori Împrăștiate, maldăre de dosare, caiete de diferite mărimi: unele ofilite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
este, deși recunosc că vechile obiceiuri mor greu. Instinctul meu încă mai împărțea lumea în evrei și neevrei. Singura diferență era că acum eram de partea sigură. Am luat-o pe Seminole Road. Nu mă mai așteptam să văd ruine fumegând sau păduri acolo unde nu fusese niciodată vreo clădire. Credeam cu convingere că locuința mea va rămâne veșnic acolo, proaspăt vopsită, cu streșinile curățate și tufișurile îngrijite, aproape ascunsă de copacii care creșteau în jurul ei aproape la fel de repede ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
clipă. Înțelegând ce i se cerea, ieși să umple butelia. La Întoarcere, tunetele Începură să se rostogolească, joase și dese, de parcă deasupra norilor se Încinsese o luptă disperată Între blindate. Fima Își aminti deodată versetul „El atinse munții, iar ei fumegară“, pe care reuși aproape să-l vizualizeze. Și se Înfioră. De la etajul doi se auzeau sunetele violoncelului, lente, grave, delicate, aceleași două fraze repetate iarăși și iarăși. Cu toate că era numai trei și jumătate, Încăperea se Întunecase atât de mult, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]