438 matches
-
astăzi. Similar, toate celelalte capitole se opresc asupra paradigmelor teoretice majore relevante pentru acele teme: paradigma primordialistă (esențialistă) versus paradigma constructivistă în analiza identității; analizele teoretice clasice ale comunității, dar și teoriile moderne edificate pentru înțelegerea acesteia (ecologia umană, perspectiva funcționalistă, a psihologiei sociale, analiza de rețea); sau teoriile clasice și cele mai noi ale analizei modernității și postmodernității (teoria diferențierii structurale, funcționalistă, culturalistă). Obiectivele ce au ghidat cercetarea au urmărit cele trei teme analizate și contextul de analiză a acestora
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
analiza identității; analizele teoretice clasice ale comunității, dar și teoriile moderne edificate pentru înțelegerea acesteia (ecologia umană, perspectiva funcționalistă, a psihologiei sociale, analiza de rețea); sau teoriile clasice și cele mai noi ale analizei modernității și postmodernității (teoria diferențierii structurale, funcționalistă, culturalistă). Obiectivele ce au ghidat cercetarea au urmărit cele trei teme analizate și contextul de analiză a acestora. Comunitatea rurală după 1989 a suferit schimbări importante, în toate planurile vieții sociale. Modificările produse au determinat efecte variabile asupra spiritului comunitar
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
sunt abordate diferit în funcție de paradigma teoretică de explicare a acesteia. Chiar dacă sunt conceptualizate diferit, mecanismele schimbării sociale, prezentate pe scurt mai jos nu se exclud reciproc, ci dimpotrivă, acționează în mod concertat în viața socială. Astfel, pentru evoluționiști și pentru funcționaliști, mecanismele schimbării constau în procese ca acumulare, diferențiere, specializare, cooperare (Bădescu, 2002, Buzărnescu, 1995). Omenirea acumulează cunoaștere, idei, capital de multiple feluri, moduri de a face și în urma acestei acumulări se specializează și se diferențiază. Pe de altă parte, pentru
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și alte teorii (Bădescu, 2004): teoria diferențierii structurale a lui N. Smelser, care spune că prin modernizare, o structură socială cu funcții multiple este divizată în mai multe structuri specializate ce îndeplinesc, în mod mai eficient, doar o funcție; teoriile funcționaliste ce abordează modernizarea dintr-o triplă perspectivă, ca proces sistematic, transformator și imanent (o schimbare produsă într-un anumit domeniu produce schimbări similare și în alte domenii); teoria modernizării ca fenomen de criză multiplă pe planul identităților naționale, al legitimității
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Continuând analiza fenomenului comunitar și lăsând în urmă contribuțiile sociologilor clasici, trebuie amintite alte cinci paradigme și discipline care au oferit un cadru și instrumente specifice pentru analiza comunității, paradigme care au fost conturate începând cu 1920: ecologia umană, perspectiva funcționalistă, perspectiva conflictualistă, abordarea psihologiei sociale și analiza de rețea (network-exchange) (vezi tabelul 4.1). Interesați de problema comunității, Robert Park și elevii săi au dezvoltat în cadrul Școlii de la Chicago ecologia umană. Conceptul de ecologie umană mai vechi decât mișcarea ecologistă
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
alternarea fazelor de echilibru cu cele de competiție (Stoneall, 1983: 90) Funcționalismul a fost de asemenea interesat să ofere explicații asupra comunității văzută ca un sistem de instituții sociale fondate pe valori comune și pe consens. Întrebarea care animă studiul funcționalist al comunității se referă la liantul comunității. Studiile funcționaliste, cum ar fi Middletown al soților Lynd, sau studiul despre Yankee City al lui Lloyd Warner, sunt realizate dintr-o perspectivă instituțională și holistă și apelează uneori la comparația cu organismul
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
1983: 90) Funcționalismul a fost de asemenea interesat să ofere explicații asupra comunității văzută ca un sistem de instituții sociale fondate pe valori comune și pe consens. Întrebarea care animă studiul funcționalist al comunității se referă la liantul comunității. Studiile funcționaliste, cum ar fi Middletown al soților Lynd, sau studiul despre Yankee City al lui Lloyd Warner, sunt realizate dintr-o perspectivă instituțională și holistă și apelează uneori la comparația cu organismul uman. Fideli tradiției lor de cercetare, teoreticienii conflictului au
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
finalizarea acestei lucrări. Capitolul I PE URMELE IDENTITĂȚII CĂRTURARULUI DIN PROVINCIE Conform analizei întreprinse de istoricul francez Christophe Charle 1, trei perspective complementare oferă un spectru coerent de abordări asupra intelectualității. Analizat în sfera sociologiei, intelectualul este definit pe baze funcționaliste, prin raportare la diviziunea muncii și la stratificarea socială, cu accent pe capitalul simbolic deținut, generator de prestigiu, conferind intelectualilor aura de "boieri ai minții". Perspectiva culturală accentuează rolul intelectualului în câmpul cultural, în ipostaza de producător de bunuri culturale
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
dar și de dinamica producției culturale scrise corelate cu necesitatea creșterii gradului de alfabetizare. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, învățământul înregistrează un avans considerabil, iar educația devine pârghia de acces spre poziții sociale înalte. Teoriile funcționaliste promovate de Emile Durkheim sau Talcot Parsons conferă educației funcția de creare a identității sociale a individului, cu accent fie pe solidaritatea socială, fie pe componenta individuală. Într-o societate meritocratică, educația devine principalul mecanism de alocare a rolurilor pe
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
și piața în economie, este constituit de acțiunile și interact-țiunile unităților, iar teoria se bazează pe supoziții în legătură cu comportamentul lor." (Waltz 1979: 118) Astfel, sistemul nu este în mod necesar mai mult decît suma părților sale. Altfel spus, părăsind modelul funcționalist în favoarea modelului de echilibru al pieței, teoria este la bază individualistă, nu holistică. Din moment ce structuralismul și holismul sînt termeni folosiți adesea unul în locul celuilalt, este mai bine, probabil, să ne referim la Waltz ca la un realist sistemic, și nu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
domină centrul istoric, se pot diferenția mai multe stiluri arhitecturale: baroc (Palatul Național), neoclasic (Palatul Minelor), italian (Palatul Poștei), Art Nouveau (Palatul de Arte Frumoase), BeauxArts (Muzeul Național al Artelor, Banca Mexicului), Art Deco (interiorul Palatului de Arte Frumoase), stilul funcționalist (Turnul Latino american). În oraș se merită a fi vizitate: Catedrala Metropolitană (construită în perioada 1573 1813 în zona în care a fost amplasat templul aztec al lui Teocalli, este printre cele mai mari catedrale din emisfera vestică); Palatul Național
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
urmare s] dețin] un înțeles comun. Aristotel era de p]rere c] un prost nu poate avea nici o virtute, afirmație aflat] în contradicție cu morală creștin]. O teorie mai recent] este cea a lui Edmund Pincoffs, care propune o abordare „funcționalist]” a virtuții, potrivit c]reia adev]ratele virtuți sunt cele indispensabile unei vieți decente, indiferent de forma pe care o îmbrac] „viața obișnuit]”. În opinia sa, exist] un nucleu al virtuților absolut necesare dezvolt]rii oric]rui tip de societate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
conflictualist Indivizii reproduc și / sau transformă societatea Sursa: adaptat după Bhaskar (1997) În prezent, se poate vorbi, la modul reducționist, de două mari viziuni asupra schimbării sociale: o perspectivă sistemică 6 căreia Appelbaum (1970) îi asociază teoriile evoluționiste, teoriile echilibrului (funcționaliste), teoriile conflictualiste și teoriile ciclice, iar Sztompka (1993) îi asociază teoriile evoluționiste, neoevoluționiste (sau structural-funcționaliste), teoriile modernizării, teoriile ciclurilor istorice și materialismul istoric (sau teorii conflictualiste) în care accentul e pus pe structuri și rolul lor în schimbarea socială; și
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
că schimbarea poate fi determinată de factori exogeni ș.a. Lăsând momentan criticile la o parte și urmărind dezvoltările teoretice ulterioare vom constata că asumpțiile evoluționiste se regăsesc sub formă modificată sau îmbunătățită în toate celelalte perspective sistemice (teoriile de tip funcționalist, teoriile modernizării, teoriile conflictului, teoriile ciclice). Așa cum arată și Sztompka (1993), analiza modernă a schimbării sociale a fost și este încă puternic influențată de această viziune. Funcționalismul, de pildă, este o paradigmă de tip sistemic ce este percepută ca și
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
pretenția de a fi o teorie înglobantă a schimbării sociale, "o teorie unificată a schimbării și ordinii, care să cuprindă într-o schemă unică structurile variate și schimbătoare ale istoriei" (Smith, 1973:2). În anii 1970-1980, teoriile schimbării de tip funcționalist sunt dominante în sociologie vezi de exemplu Smith (1973) sau Boudon (1986). Postulatul principal care stă la baza viziunii funcționaliste este că societatea are nevoie de stabilitate pentru a exista 7 și a se menține. Numai în echilibru sau stabilitate
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
într-o schemă unică structurile variate și schimbătoare ale istoriei" (Smith, 1973:2). În anii 1970-1980, teoriile schimbării de tip funcționalist sunt dominante în sociologie vezi de exemplu Smith (1973) sau Boudon (1986). Postulatul principal care stă la baza viziunii funcționaliste este că societatea are nevoie de stabilitate pentru a exista 7 și a se menține. Numai în echilibru sau stabilitate societatea poate funcționa și își poate îndeplini imperativele funcționale: socializare, reproducere, educație, integrare ș.a. De aceea, e suficientă o teorie
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
schimbarea tot ca pe o consecință a unor forțe impersonale și inevitabile care există în societate (Appelbaum, 1970; Smith, 1973, 1976; Sztompka, 1993). La conflictualiști, schimbarea e endemică pentru toate organismele sociale (Appelbaum, 1970:81). Altfel spus, dacă din perspectivă funcționalistă pentru sistemele sociale "normalitatea" o reprezintă homeostazia și integrarea perfectă a subsistemelor sau unităților sistemului social, pentru conflictualiști sistemul social este în mod inerent instabil și subsistemele sale se află în dezechilibru. Foarte simplu spus, conflictualiștii identifică sursa schimbării în
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sistemul social este în mod inerent instabil și subsistemele sale se află în dezechilibru. Foarte simplu spus, conflictualiștii identifică sursa schimbării în opozițiile existente între elementele sistemelor sociale. Conflictul în această perspectivă este sursa progresului. Dahrendorf (1958) contrapune asumpțiile esențiale funcționaliste și cele conflictualiste ale schimbării în felul următor (Tabel 2): Tabel 2: Asumpții funcționaliste versus asumpții conflictualiste asupra schimbării Asumpții funcționaliste Asumpții conflictualiste 1. Orice societate e concepută ca o configurație de elemente persistentă în timp. 1. Orice societate este
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Foarte simplu spus, conflictualiștii identifică sursa schimbării în opozițiile existente între elementele sistemelor sociale. Conflictul în această perspectivă este sursa progresului. Dahrendorf (1958) contrapune asumpțiile esențiale funcționaliste și cele conflictualiste ale schimbării în felul următor (Tabel 2): Tabel 2: Asumpții funcționaliste versus asumpții conflictualiste asupra schimbării Asumpții funcționaliste Asumpții conflictualiste 1. Orice societate e concepută ca o configurație de elemente persistentă în timp. 1. Orice societate este supusă în fiecare moment schimbării; schimbarea e omniprezentă. 2. Orice societate este o configurație
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în opozițiile existente între elementele sistemelor sociale. Conflictul în această perspectivă este sursa progresului. Dahrendorf (1958) contrapune asumpțiile esențiale funcționaliste și cele conflictualiste ale schimbării în felul următor (Tabel 2): Tabel 2: Asumpții funcționaliste versus asumpții conflictualiste asupra schimbării Asumpții funcționaliste Asumpții conflictualiste 1. Orice societate e concepută ca o configurație de elemente persistentă în timp. 1. Orice societate este supusă în fiecare moment schimbării; schimbarea e omniprezentă. 2. Orice societate este o configurație de elemente bine integrate. 2. Orice societate
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și al inter-schimburilor sau negocierilor ce au loc între aceștia (vezi Sztompka, 1993:191-3). Practic, această tranziție a conceptualizărilor schimbării sociale descrisă de Sztompka (1993) poate fi văzută și prin prisma focalizării cercetătorilor socialului pe nivele spațio-temporale diferite: de la analiza funcționalistă situată spațial la nivelul comunităților și statelor și temporal la nivelul lunilor, anilor sau secolelor, la analiza etnometodologică (Garfinkel, 1967) sau interacționistă a situațiilor localizate temporal la nivelul orelor sau minutelor și spațial la nivelul grupurilor mici, și în fine
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sau sunt complementare, fiecare accentuând o parte distinctă a explicației? sau identice, reductibile una la cealaltă? Pozițiile nete în această privință sunt rare. Invocarea lor ne oferă însă limitele cadrului în care au loc discuțiile. • Sunt explicații alternative. În teoriile funcționaliste sunt invocate de regulă numai funcțiile, fără însă a fi exclusă, în mod explicit, explicația de tip cauzal. Aceasta din urmă s-a încetățenit ca o componentă fundamentală a oricărei științe, fiind mai dificilă respingerea ei ca nespecifică științelor social-umane
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fel încât raportul condiții obiective/nivel de aspirații (deci calitatea percepută a vieții) să fie cel puțin constant în raport cu nivelul de școlaritate, dacă nu chiar mai favorabil grupurilor socioprofesionale cu un nivel mai ridicat de școlaritate. • Teoria stimulării performanțelor. Teoria funcționalistă a stratificării sociale argumentează că pentru stimularea unor performanțe ridicate în profesiile înalt calificate, care prezintă o mare importanță pentru colectivitate, ocupanții acestora trebuie stimulați cu condiții de viață mai bune. Din această teorie decurge necesitatea unui nivel al calității
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
concluziile lui Arnold van Gennep din Les rites de passage (1909). Tudor Pamfile ar fi practicat o formă de anthropology at home, În cazul ,,observării participative” a satului său natal, Șepu. La rândul său, folcloristul Dimitrie Caracostea ,,a Îmbrățișat teoria funcționalistă” independent de B. Malinowski, E. Durkheim sau A.R. Radcliffe-Brown. Ținând tot de ,,preistoria antropologiei românești”, cercetările folclorice ale lui Petru Caraman asupra tatuajului la români citează numeroase surse etnografice și istorice asupra originilor acestei practici, Între care F. Ratzel
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pentru a le pune În practică, procedeele de asigurare a consensului sau a ordinii sociale. Procesul de socializare se Înscrie Într-un raționament de tip holist sau tributar unor interpretări În termenii individualismului instituțional. Socializarea este analizată potrivit unei paradigme funcționaliste - În termenii rupturii de conformism și apariției comportamentelor deviante - sau potrivit unei paradigme interacționiste, punând În evidență contextul multidimensional. Socializarea poate fi, de asemenea, percepută, conform lui Jean Remy, ca o tranzacție - aducând aminte de imaginea simmeliană a punții și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]