583 matches
-
cum să nu vă apuce... Desigur vă amintiți ce de glume mai făceam pe vremea când eram bufonul curții... Pe timp de pace... Și cu câte ghidușii vă îndulceam traiul! — Ah, nu..., nu..., făcu Luminăția Sa un gest de pro fundă disperare împărătească. Atunci erai o-ri bil! Fie vorba între noi, abia acum ești cu adevărat caraghios. Dar, de fapt, cum ai ajuns tu în oștire? — Să-mi fie cu iertare, Prealuminate, dar chiar Luminăția Voastră țse pare că sfătuitorul de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se vadă rochia cu decolteul și poalele marcate de volane dantelate, cu mâneci lungi, încheiate și ele cu manșete din dantele. Principesa poartă în jurul gâtului trei șiruri de mărgăritare și o cruce mare. Două paftale rotunde îi închid brâul, o fundă înnodată din panglici încrucișate, cu alte două paftale mai mici, îi împodobește fusta...“ Slavă Domnului că Domnița (de care nu știu câtă lume tânără are cunoștință) a viețuit așa de retrasă în curtea bisericii, la doar câțiva pași de Spitalul Brânco venesc
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lae Manolescu, Horia-Roman Patapievici, Vla dimir Tismă neanu, Andrei Cornea, Lucian Boia). Două cărți de temelie pentru orice dezbatere dornică să lu mi neze ideile politice românești de acum înainte, editate sub egida Institu tului de Studii Populare, cu sprijinul Funda ției Hanns Seidel. Am regretat enorm că nu am putut înregistra dialo gurile purtate pe marginea uneia sau alteia dintre contribuțiile cuprinse în aceste volume. Pe de altă parte, cele aproape trei ore de substanțială interactivitate cu câteva sute de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
acum vedea universul și sensul lucrurilor. Era dificil să traduci viziunea în cuvinte, dar dorea s-o împărtășească și altora. — Totul e ură, bolborosi el ca prin vis. Sîntem făcuți din ură, sîntem niște mari baloane de ură. Legate cu fundele de păr ale lui Ruth. Cele două femei țipară. Doamna Thaw spuse pe un ton ascuțit: — Asta a pus capac. Ne întoarcem. Ne întoarcem mîine. Trebuie să fie cineva care să știe cum să te vindece. Ruth urlă: — Ești egoist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toată podeaua de ciment mozaicat. Fustele i se topiseră și se-ncîlciseră cu brădet de mare ca o pastă, ca un jeleu cafeniu. Mașina de gătit i se-ncrustase într-un șold iar părul i se-ncurcase-n perdeaua cu fluturi de fundă. Patru-cinci metri să fi avut marea statuie putredă, înfășurată în cârpe. Mă trezeam abătut, frustrat ca un amnezic care nu-și poate aminti cine e. Încercam să retrăiesc zone vaste și moarte ale minții mele. Pe mediul de cultură al
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
argintiu, putea servi la obținerea voletelor decupate în osul craniului). Am luat trusa cu grijă și am așezat-o pe masă. Fata a apucat un scaun bătrân și jegos și s-a așezat pe el în fața oglinzii. Și-a dezlegat fundele bretelelor de pe umeri și a rămas goală până la brâu, cu sânii mari și duri, cu gurguiele ridicate de răcoare. Cum stăteam în picioare în spatele ei, î-am trecut o mână prin păr, și prin răvășeala șuvițelor cafenii am întrezărit prima
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în care se rostogoleau norii de vară, cu o fată cheală așezată pe scaun în fața unei oglinzi - și cu mine. Pe podea, umed, era presărat de jur-împrejur păr brun, arătând cumva murdar. Anca s-a ridicat, și-a legat iar fundele bretelelor pe umeri și m-a luat de mână. Am trecut din nou în sufragerie. Am mai rămas câteva minute tăcuți, ea cenușie și epuizată de parcă ar fi știut că viața i s-a sfârșit (am mai văzut-o acum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zdrențe. Pretutindeni foiau păianjenii, în pânzele lor atât de dese, încît păreau, prinse între străvechi pungi de făină viermănoasă și de zahăr pietrificat, niște bucăți de pâslă sau vatelină. Pe mâinile negre și uscate ale vânzătoarei (care mai avea o fundă veștejită în păr) se plimbau gândaci uleioși, atingîndu-și antenele într-un alfabet abstras. Totul era putred, totul duhnea, totul colcăia în vechea alimentară. Am ieșit cu pânze de păianjen în păr, de parcă aș fi încărunțit de tristețe, și mi-am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se aflau copii, unii scoțând doar capul, curioși, alții ieșiți cu totul pe culoar, fetițe și băieți de vârsta mea, unii ceva mai mărișori, toți îmbrăcați în pijamale cum nu mai văzusem niciodată: în loc de nasturi aveau șirete albe înnodate cu fundă din loc în loc. Pijamalele erau șterse de atâta spălat, dar se vede că fuseseră odată viu colorate, și erau împodobite cu figuri de animale: girafe, zebre, elefanți, maimuțe... Am străbătut tot culoarul, privind în camere, cele mai mari pe care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se-ntîmpla ceva solemn și misterios, președinții de detașament ieșeau în față, se aliniau și, salutând, dădeau pe rând raportul președintei de unitate, o fată dintr-a șaptea cu mari cozi prinse-n buclă ca niște urechi de cățel și cu funde mari și albe. Ea o jucase și pe Lizuca la serbarea de sfârșit de an, vara trecută, sub cupola Circului. La rândul ei, comandanta de unitate se-ntorcea către tovarășul Preda, de geografie, care, caraghios, avea și el cu ocazia
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
efortul nostru comun de a-l distanța, cu umor, de nefericita clipă deveniseră caraghioase și triviale, aidoma Întâmplării Însăși. A doua zi, luni 26 iunie 1976, Cella avea să primească un uriaș buchet de trandafiri roz, legat cu o superbă fundă de mătase roz, venind, parcă, de pe tărâmul unde se născuse și unde se Întorsese, recent, dezolat, vasul de Bacara. O lume a fragilității eterate și a grației atemporale și anacronice, căreia și Radu Îi aparținea. Împreună cu buchetul sosise și darul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pentru a-i simți greutatea. —Mulțumesc, am șoptit. Apoi m-am întins spre partea mea de pat și am scos din sertar un pachet. Întotdeauna am știut că asta va fi aniversarea ta preferată, mi-a zis el în timp ce desfăcea funda complicată cu care era legată cutia. Oare ce o fi creat cea mai proaspătă și inteligentă artistă origami a Angliei, pentru soțul ei, cu ocazia acestei zile? Nedumerit, a scos foaia de hârtie simplă din cutie. —Origami plat? — Citește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vânzătoarea, o tânără agreabilă îmbrăcată într-un elegant tailleur 8 de catifea verde, să înmâneze comisionarului, un puști simpatic în uniformă la culoarea ierbii încheiată până sus cu nasturi aurii, un pachet învelită în hârtie albă peste care tronează o fundă mare, roz, apoi prezintă domnișoarei dorința sa. Fata se apucă cu mișcări îndemânatece să scoată florile din vasele pline cu apă unde sunt ținute. Așezat comod, picior peste picior, pe o banchetă ce dorește să imite un model egiptean, Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nu se aude decât respirația gâfâită a lui Marius. Depune femeia încă sfârșită pe un colț de bancă. Eliberat din încleștarea spasmodică a brațelor femeii, încearcă cu gesturi stângace să liniștească plânsul copilului. Cu toate încercările, bebelușul, un băiețel după funda albastră a bonetei, scâncește și suspină mai departe. Poate îi este foame! spune un bărbat înalt, cu o căciulă de oaie îndesată bine pe cap încât nu i se poate vedea fața. O țărancă tânără cu capul înfășurat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de indiferență, era Wolvereta B&I. Cu ochii de mărgele, cu dinții ascuțiți și botul țuguiat, stătea sprijinită de crosă, ținând piciorul drept Încrucișat peste glezna stângă. Avea o tunică albastră și o eșarfă roșie. Între urechile blănoase purta o fundă roșie. Era greu de spus dacă zâmbea sau mârâia. Wolvereta noastră avea ceva din tenacitatea buldogului de la Yale, dar avea și eleganță. Wolvereta nu juca numai ca să câștige. Juca și ca să-și mențină silueta. La țâșnitoarea din apropiere am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
circulare gravate a mesei. Cutia era acum atât de ticsită cu amintiri, că nu se mai Închidea. Înăuntru erau fotografii, scrisori vechi, nasturi prețioși, mătănii. Undeva sub toate acestea știam că se află două șuvițe lungi de păr, legate cu funde negre, sfărâmicioase, și o cunună de nuntă din parâmă de vapor. Voiam să mă uit la toate, dar când am pătruns În cameră, atenția mi-a fost atrasă de spectacolul măreț de pe pat. Desdemona stătea În capul oaselor, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și-au întins rufele, ca niște drapele, prin balcoanele mâncate de rugină. Au stat o vreme așa, cu tencuiala stacojie ningând peste ei de pe pereți, până cineva s-a-ndurat să revopsească totul în culori aproape 33 acceptabile. Acum fetițele lor cu funde roșii în cozi bat mingea în singuratice curți interioare. Dacă treci și de țigănie, ieși în Teiul Doamnei, stradă curbă, periculos de traversat, dincolo de care se află alte țigănii, între care cea mai pitorească e pe Maica Domnului. Știu acolo
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a fost ceva special, răspunse. O să fiu plecat o lună, vreau să te rog să nu judeci sentimentele pe care le am pentru tine după frecvența mesajelor trimise. Și Închisese, promis Parisului. Viața reală nu era legată frumos cu o fundă, ca-n ultima scenă din Pretty Woman, ci, ca În filmele lui Almodovar, devenea din ce În ce mai complicată pe măsură ce acțiunea Înainta În desfășurare, Împingând-o pe Kitty În pragul unei căderi nervoase. Începu să-și dorească dintr-odată compania prietenilor, voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lucruri. Faptul că bâzâiau și se izbeau de geamuri nu era ieșit din comun, dar întreceau măsura, o făceau într-un chip necuviincios și în momente nepotrivite, bunăoară când una dintre vocile acelea de clopoțel, în rochiță albastră și cu funde albe, recita ceva din manualul de citire, aducând laolaltă trandafirii, hărnicia, gărgărițele (cu accent pe i), lanurile de grâu, partidul și cununile de pini de pe creste. S-a întâmplat apoi ca un muscoi negru-albăstrui să pice amețit în decolteul tovarășei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
printre hainele puse la naftalină, îi auzea pașii la întoarcere, o simțea foșnind, ghicea după sunete unde era ascuns pachetul lucitor, o aștepta să termine și să încuie, să se îndepărteze, apoi ieșea din cotlonul lui și căuta tăcut, desfăcea fundele și hârtia cerată, își umplea gura cu două-trei trufe deodată, își trecea degetele prin crema șarlotelor și le lingea pe rând, compara și înghițea, praful subțire de cacao îi provoca tuse, dar nu tușea, pe urmă, ca un motan sătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fie deschisă. Dar am respirat ușurat: un lacăt enorm, moale, ca de carne, atârna la ușă. Pe drumeagul care cobora din munții îndepărtați și se oprea în fața ușii mele venea o fetiță. Părea cuminte și bine crescută cum înainta, cu funde mari la codițe și cu gurița umedă, înspre ușă. Pereții borcanului deveniseră drepți și limpezi ca de cleștar și brusc am simțit o spaimă irațională, o teroare cum nu mi-a fost dat să mai încerc vreodată. Fetița ajunsese în fața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
reușit să-l regăsesc. Țin minte cât de mirat eram din cauza asta. Din această amintire, mi-am dat seama că trebuia să situez desfășurarea visului mult mai adânc în trecut. M-am concentrat asupra fetiței, a cozilor ei legate cu funde enorme de pânză albă, scrobită. M-am gândit că seamănă cu tărăncile pictate de maeștrii olandezi, femei cu capul acoperit de mari și învoalte dantele. M-am gândit la cearceafurile din olandă pe care se tolăneau nudurile superb arcuite ale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întorcea fundul Mendebilului, ba se uita la el cu mai puțină ură decât la oricine altcineva, cu ochii ei ca două fante verzi, Iolanda era cea mai apropiată de el și îi vedeai destul de des schimbând câteva cuvinte. Ea avea funde uriașe la cozi și se adresa oricui, până și păpușilor sau pisicilor, cu "dragă". Odată se amuza să arunce cu boabe de agrișe într-un păianjen enorm, imobil în mijlocul plasei sale atârnate între doi pomi. Încerca să-l nimerească cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
desenele fistichii ale fetițelor, și chiar intra cu ele în vorbă. Locul de "consilier intim" și de confesor (așa cum bănuiam noi) pe care îl avusese pe lângă Mendebil băiatul infirm, cu gheata lui ortopedică nichelată, fusese luat de Iolanda, cea cu funde uriașe. Mendebilul vorbea des cu ea, descriind curbe ciudate prin aer cu mâinile lui atât de expresive; în seara dinaintea zilei care avea să-i aducă definitiv prăbușirea, Mendebilul, cu Iolanda la picioarele lui și înconjurat de noi toți, ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de un zâmbet ciudat, inexplicabil. Tot corpul său îngust, cu mușchii abia reliefați de câte o linie galbenă, cu coastele fine, ușor vizibile, cu picioarele subțiri și ferme, părea o schiță delicată și tulburătoare. Mai scundă, cu cozile prinse în fundele de satin alb, cu vițele bretonului răsucindu-i-se pe frunte, zâmbind cumva încurcată, cum am văzut mai târziu zâmbind toate femeile rămase goale , Iolanda îl privea în ochi. Corpul ei îl văd aievea în fața ochilor și acum, când scriu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]