1,264 matches
-
Îl asigură pe Lefty că majoritatea cadavrelor apăreau primăvara, conservate remarcabil, datorită apei Înghețate. Familia s-a retras În durerea ei. Părintele Stylianopoulos a adus cazul În atenția episcopului, care a aprobat cererea de a i se face lui Zizmo funeralii ortodoxe, cu condiția să fie ținută și o slujbă de Înmormântare la groapă dacă avea, să găsească mai târziu cadavrul. Lefty s-a ocupat de pregătirile pentru Înmormântare. A comandat coșciugul, a ales locul, a comandat o piatră funerară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
CÎnd are loc Înmormîntarea? — Dumneavoastră hotărîți. Medicul legist și-a făcut treaba și puteți lua trupul neînsuflețit cînd doriți. — Unde credeți că trebuie s-o Înmormîntez? — Nu știu. Aici nu cunosc pe nimeni. La Marsilly, tot satul va veni la funeralii, din curiozitate. Mă Întreb dacă i-ar fi plăcut să revină la Marsilly. Auziți, dacă nu mai aveți nevoie de mine, mă duc să caut o cameră la hotel și să fac o baie, pentru că simt nevoia. Voi Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
impresionată cu una, cu două. — Poate că m-am gândit la asta, dar nu eram sigură. Alta ne-ar fi telefonat să ne anunțe. De ce n-ați făcut-o? — Uitați că tocmai Îmi pierdusem sora, singura mea rudă, și că funeraliile aveau loc astăzi. Care nu v-au emoționat deloc. — De unde știți? — Răspundeți la Întrebare. — Poate că m-ați fi reținut. — Nici o treabă urgentă nu vă chema la La Rochelle, pentru că trebuia să mai stați câteva zile În Baleare. — Atmosfera era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mină sumbră. Luptele de gladiatori sunt cea mai sigură metodă de a atrage favoarea maselor. Cutează să ridice ochii din pământ, abia când îl aude pe împărat rostind: — O să folosim amfiteatrul construit pentru jocurile de gladia tori ținute cu ocazia funeraliilor lui Marcus Agrippa. — O idee foarte bună! aprobă Ianuarius. Augustus ridică tonul: — Vreau ca acest spectacol să fie fabulos! Până și copiii de țâță să și-l amintească! Împinge castronul în lături. Se pune să numere pe degete. Cu paradă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
popularitatea de care se bucură legătura strânsă dintre Casa Imperială și cultul zeiței. Însă, pe măsura privilegiilor, au acumulat și responsabilități noi, în afară de cele tradiționale. Pe vremea republicii, singura încălcare a fost când li s-a cerut să participe la funeraliile de stat ale lui Sulla; în prezent sunt obligate să înalțe o dată la cinci ani rugăciuni publice pentru sufletul divinului Caesar. Prezența lor a fost solicitată și la consacrarea Altarului Păcii de pe Câmpul lui Marte, unde fac în fiecare an
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
până la sânge, cuprins de o furie neputincioasă. Într-atât a scăzut prețul vieții omenești la Roma, încât nu e mitocan în Cetate sau prin împrejurimi care să nu-și distreze oa speții la banchete cu lupte de gladiatori. Cât despre funeralii, ce să mai zică? Îi este peste putință să înțeleagă un astfel de obicei. De parcă și-ar dori ca mortul să coboare în Hades cu o suită după el. Zâmbește fără voie. Cine știe? Or tremura de frică, nu cumva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Era o necesitate a acelor vremuri. Nu numai o simplă prejudecată. O dădeau la o parte, însă persoana respectivă era protejată de comunitate. Nu o puneau să muncească, îi ofereau o oarecare siguranță. „Persoana murdară“ se vindeca treptat, când, în timpul funeraliilor, se practicau ritualuri de purificare. Atunci „conceptul de impuritate“ avea o funcție mai eficace, nu-i așa? În ultima vreme, rolul comunității a dispărut și, doar acea noțiune de „impuritate“ a rămas latentă în conștiință. Oare aceasta nu dă naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la casa părintească. Eu, socrii, bunicul soțului și tatăl meu am mers cu trenul. În tren mi-am adus aminte de bunul meu soț și am plâns neîncetat. Mă încurajam singură: «Trebuie să te stăpânești!» Trebuia să mă ocup de funeralii cum se cuvine și apoi nu mă mai interesa nimic. Socrii mei se străduiau, așa trebuia să fac și eu. Se spune că lui Buddha nu-i place să plângi, dar nu mă puteam abține. Cu toate că știam că nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
atotstăpânitor, pentru a nu lipsi cultura română de una dintre marile ei opere și, ca la schimb de ostatici, a dat volumele compromisurilor sale. A fost ales pentru asta membru al Academiei Române și când a murit i s-au făcut funeralii naționale. Oare dumneavoastră ce credeți, nu ar fi meritat Arghezi, indiferent de regimul politic de la putere, să devină membru al Academiei și să fie înmormântat la Mărțișor cu toate onorurile posibile? Cred că veți spune, da, și în felul acesta
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să nu provoace curiozitatea mulțimii; dar pe chipurile burgunzilor, care, avertizați fiind de herald, făceau loc, șovăitori, la trecerea cortegiului, romanul putea citi nervozitate, curiozitate și o așteptare plină de neliniște. Punând capăt unui scurt moment de liniște, Sebastianus întrebă: — Funeraliile lui Waldomar?... Vor avea loc în seara asta, imediat după adunare. Gundovek, însă, a vrut ca sicriul să fie prezent la adunare ca și cum el ar mai trăi încă, înțelegi? Pe urmă, trupurile neînsuflețite vor fi purtate cu solemnități până la mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
l prezentă pe episcop, al cărui nume era Antelmo. Flavius Etius îi vorbise despre acel om, descriindu-l ca pe un conducător autoritar al comunității autohtone, fidel Bisericii Romei. Fu oarecum surprins - nu neplăcut - să-l găsească aici, asistând la funeraliile unui destoinic luptător barbar de credință ariană; după ce îi sărută inelul, spuse două vorbe despre acea împrejurare: — Lui Magister militum îi va face plăcere să afle că, în astfel de clipe grave, comunitatea creștină nu cunoaște dezbinări. Prelatul încuviință, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acea scurtă pauză pentru a-și plânge morții, cei vii aveau să se confrunte din nou cu problemele pe care le punea sfârșitul încă neclar al bătăliei și care îi obliga pe conducători să ia hotărâri definitive. Cei care oficiaseră funeraliile terminară de strâns cenușa defunctului, Thorismund trase de hățurile calului său și porni pe drumul către tabără. Imediat i se alătură și Flavius Etius. îi urmau într-un cortegiu tăcut cele mai însemnate căpetenii aliate și generalii armatei. Armata aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
regele lor era cât se poate de hotărât să-și vândă scump pielea. N-a urmat, însă, nici un atac, fie pentru că forțele de care dispunea Etius fuseseră greu încercate de luptele din ziua precedentă, fie pentru că vizigoții urmau să celebreze funeraliile regelui lor. într-adevăr, cu o seară înainte, din pricina întunericului și a prelungirii bătăliei, nu izbutiseră să-i dea de urmă în mulțimea de trupuri ce zăceau pe câmp, astfel că reușiseră să-l găsească numai la lumina zilei. îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ofițerul gândi că Magister era pe punctul de a comenta comportamentul lui Thorismund, dezvăluindu-le lucruri importante. Etius, în schimb, oftă și spuse obosit: — îmi ceruseși câteva ore de permisie, nu? Așa e, Magister, aș vrea să iau parte la funeraliile lui Elvius Metronius. Etius încreți sprâncenele: — Metronius? Nu-mi amintesc să fi avut numele lui printre ofițeri. Sebastianus încercă să nu-și arate amărăciunea mai mult decât se cuvenea. — Nu era un ofițer superior, răspunse. Comanda legiunea bagaudică. Magister militum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scăpat. Bruch putea foarte bine ca brusc să Înceapă să cânte ca orbul de pe 72nd Street, trăgând după el câinele călăuză, zdrăngănind bănuți În cutia lui: „Ce prieten avem În Iisus - Dumnezeu să vă binecuvânteze, domnule“. De asemenea Îi plăceau funeraliile În glumă cu latină și muzică, Monteverdi, Pergolesi, Missa În do minor de Mozart; cânta „Et incarnatus est” În falset. În primii lui ani ca refugiat, el și cu un alt evreu neamț, angajați la depozitul Macy’s, Își făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cimitirul, chiar În dreapta, unde se terminau treptele: În templul mic și vechi doar țiglele de pe acoperiș mai aveau oarecare strălucire. Nu se mai simțea aici atmosfera orașului, numărul enoriașilor scăzuse și el și singura sursă de venit părea să fie funeraliile. Templul era atît de darăpănat, Încît a trebuit să fie ancorat cu frînghii solide de stîlpi de susținere, roși și ei de termite. Creșterea populației a atras după sine Înmulțirea funeraliilor. Părăginirea se datora probabil unei lipse acute de fonduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
el și singura sursă de venit părea să fie funeraliile. Templul era atît de darăpănat, Încît a trebuit să fie ancorat cu frînghii solide de stîlpi de susținere, roși și ei de termite. Creșterea populației a atras după sine Înmulțirea funeraliilor. Părăginirea se datora probabil unei lipse acute de fonduri a celui direct răspunzător de templu sau poate pur și simplu l-a lăsat În halul ăsta ca să nu fie nevoit să mai plătească taxe. După ce-am trecut de poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Între noi se stabili o Înțelegere tacită; ca martori, făceam front comun. Rezultatul a fost o schimbare vizibilă În atitudinea celui cu bărbie ascuțită. Vigilența de pe chip Îi dispăru precum o mustață falsă lipită cu salivă. — Cel care răspunde de funeralii trebuie să fie undeva În față. Îl aduc imediat. Plecă În grabă și dispăru imediat În spatele draperiei. Dar cel cu ochelari fumurii, care stătea cu un pas În spatele nostru și ne pîndea ca pe niște bagaje, nu făcu nici cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de rigorile legii... Dar nu putea face oricine lucrul acesta... Și dacă nu-i creșteai pe toți la aceeași școală, lucrurile se complicau... Trebuia Îmbinată plăcerea cu profilul. Făcînd legătura cu toate acestea, am Început și eu să pricep de ce funeraliile mi-au produs o impresie atît de neplăcută. Nici nu-mi era greu să-mi dau seama acum de ce grupul acesta Încurca treburile asociației. Conducerea fusese redusă la un singur șef. Era de aceea greu de Închipuit că cineva ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
două zile care mi-au rămas, chiar dacă nu mă mai număr printre membrii organizației de detectivi? — Din vina mea. — Ai schimbat perdeaua de la fereastra ce dă spre stradă, nu? — Da, am pătat-o cu cafea. Da, stați așa... alaltăieri... ziua funeraliilor fratelui meu. Da, așa-i... după ce ați trecut dumneavoastră pe aici. Pata de cafea n-a mai ieșit și am trimis-o la curățătorie. Am stat de vorbă eu cineva care a ținut neapărat să bea o cafea. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
era izolarea sa internațională nimeni nu vizita Chile (cu o singură excepție, confratele de armă brazilian) și nimeni nu-l primea în vizită pe Pinochet (făcuse, cu titlu "particular", o vizită la Madrid, în noiembrie 1975, pentru a asista la funeraliile lui Franco, al cărui admirator era). Hernan Cubillos avea să fie ulterior înlocuit de Rene Rojas Galdames, diplomat cu o largă carieră, fost ambasador la Vatican, Argentina și Spania. Acesta era Chile la sosirea mea, în noiembrie 1979, și aceasta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
al cărei manuscris a rămas la Roma, aceștia sunt bărbați permanent îmbrăcați în femei, fardați și purtând podoabe, care își rad barba, vorbesc cu glas ascuțit și torc lână în timpul zilei. Oamenii din Fès nu-i văd decât cu prilejul funeraliilor, căci există datina ca ei să fie angajați alături de bocitoare spre a spori jalea. E bine de știut că fiecare dintre aceste ființe are un concubin și că se comportă față de el întocmai ca o soție cu soțul ei. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și să te lași în seama înțelepciunii Sale, atunci când, din nefericire, se întâmplă altfel. A continuat cu o rugăciune, pe care cei de față au murmurat-o împreună cu el. Apoi și-a reluat fără pauză firul predicii: — Prea adeseori, la funeralii, aud credincioși și credincioase blestemând moartea. Cu toate astea, moartea e un dar al Celui-Prea-Înalt și nu putem blestema ceea ce ne vine de la El. Cuvântul „dar“ vi se pare provocator? Acesta este totuși adevărul gol-goluț. Dacă moartea n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tocmai o luase în căsătorie pe o frumoasă circaziană de care se înamorase, fiica unui ofițer din garda sa. Sultanul Egiptului, întristat, zice-se, de moartea prințului, s-a aflat în fruntea celor ce au rostit rugăciunea pentru cel dispărut. Funeraliile au fost mărețe, cu atât mai remarcate cu cât se desfășurau potrivit obiceiurilor otomane, prea puțin cunoscute pe atunci la Cairo: caii lui Aladin mergeau în față, cu coada tăiată și cu șaua întoarsă; pe targa funebră, deasupra corpului, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Elbaroom 34. în Elbaroom 35. Invitația 36. Gribb 37. Fiul Răsare 38. Acasă la Cerkasovi 39. Sodomizarea 40. Leagănul 41. Călărețul Negru 42. Madame Iocasta 43. Despre obsesie 44. Struți și întreruperi 45. Media 46. Vrăjitoarele palide 47. Moartea 48. Funeralii 49. Retragerea 50. Ucide sau tămăduiește 51. Piatră 52. Doamna O’Toole 53. Anagrama Partea a treia - GRIMUS 54. Cincizeci și patru 55. Trandafirul de Piatră Zeitățile care guvernează zilele săptămânii în cultura popoarelor germanice. Chanakya î350-283 î.Hr.) a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]