1,286 matches
-
sticla și paharul și Încă un pahar cu apă. Tom se-ntinse și dădu la o parte capacul de pe vasul cu gustări gratuite. Erau picioare de porc murate și mai era o chestie de lemn, ca o foarfecă, cu două furculițe de lemn la fiecare cap, cu care apucai picioarele. — Nu, spuse barmanul și acoperi din nou vasul. Tom ținea Încă-n mână foarfeca de lemn. — Bag-o Înapoi, spuse barmanul. — Știi tu unde aș băga-o, spuse Tom. Barmanul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tăticul?! Sau băiat care să fie... mămică?! Ce frumos e când Sorina se simte stăpână peste crăticioare, farfurii, străchini, cuțite, linguri!... Ca fiecare gospodină adevărată - chiar dacă are numai câțiva anișori - Sorina are toată trusa de bucătărie, începând să spunem, cu furculițele și sfârșind cu aragazul. Iar când, ceva anume, se mai strică, ori se pierde, înlocuiește totul, cumpărând ceea ce este necesar de la magazinul de jucării aflat la parterul blocului ei. Și mai frumos e atunci când farfuriile, și furculițele, și platourile și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să spunem, cu furculițele și sfârșind cu aragazul. Iar când, ceva anume, se mai strică, ori se pierde, înlocuiește totul, cumpărând ceea ce este necesar de la magazinul de jucării aflat la parterul blocului ei. Și mai frumos e atunci când farfuriile, și furculițele, și platourile și ceștile sunt adevărate, nu mici-mititele și făcute din material plastic! Căci, de la un timp încoace, mama îi dă voie să stea mai mult pe la bucătăria cea mare și - după puteri - s-o ajute. Câte lucruri folositoare a
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
urechi ascuțite de liliac și de pielea căzută a obrajilor. Nasul turtit făcea vizibile nările mari și negre, dinăuntrul cărora plecau două mănunchiuri de păr, îngrijit trecute peste buza superioară și răsucite apoi în sus, formând o bizară mustață în furculiță, de care altfel obrazul său spân n-ar fi avut parte. Din timp în timp, Jordan scotea pe gură un mic norișor de abur gălbiu, după care scuipa abundent într-un vas alb de faianță, atașat la jilț. în același
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
preocupat de chestiuni importante, în afara micilor nevoi zilnice. Precizia cu care mânca, singur, îți putea arăta că nu era așa de distrat cum lăsa să pară. Ca și cum ar fi fost o întîmplare, mâinile lui tremurau pe farfurie, pe pâine, pe furculiță, făceau cu repeziciune înconjurul mâncării din față. l-am invidiat această precizie, eu, care văd, care pot așa de ușor uza de toate mijloacele de investigație, și care nu știu nimic! Astăzi am făcut noi descoperiri asupra mea, și absolut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rustice, exasperante, învățate din mediul unde a trăit. E ciudat cum exista în ea atâta sensibilitate, atâta jenă în fața fiecărei vorbe pe care o spune, atâta frică de ridicol și, în același timp, la masă te servește cu ușurință cu furculița ei cu care mâncase. Nu mă miră gestul acesta și altele similare, căci așa o crescuse unchii ei (cu care, de altfel, nu se împacă), dar mă miră că e întotdeauna așa de subtilă în nuanțele sufletești. Sau enervant (dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Eli erau niște oameni răi. Nu cunoșteau pe Domnul. 13. Și iată care era felul de purtare al acestor preoți față de popor. Cînd aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa cînd se fierbea carnea. Ținînd în mînă o furculiță cu trei coarne, 14. o vîra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală, și tot ce apuca cu furculița, lua preotul pentru el. Așa făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo. 15. Chiar înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
popor. Cînd aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa cînd se fierbea carnea. Ținînd în mînă o furculiță cu trei coarne, 14. o vîra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală, și tot ce apuca cu furculița, lua preotul pentru el. Așa făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo. 15. Chiar înainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului și zicea celui ce aducea jertfa: Dă pentru preot carnea de fript, el nu va lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
grup, nu poate să stea împotriva comandantului suprem al Armatei, Marinei și Aviației Statelor Unite. Trase adânc și încet aer în piept. Kay, nu vezi că lumea ne aparține? CAPITOLUL 2 Craig ședea la masă într-un restaurant. Mâinile lui, ținând furculița și cuțitul sau o bucată de pâine sau o cană, se mișcau în sus și în jos ca niște extensii bine sincronizate, de robot, ale trupului. Mâncarea îi atingea buzele și din când în când simțea un fior de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
urechi ascuțite de liliac și de pielea căzută a obrajilor. Nasul turtit făcea vizibile nările mari și negre, dinăuntrul cărora plecau două mănunchiuri de păr, îngrijit trecute peste buza superioară și răsucite apoi în sus, formând o bizară mustață în furculiță, de care altfel obrazul său spân n-ar fi avut parte. Din timp în timp, Jordan scotea pe gură un mic norișor de abur gălbiu, după care scuipa abundent într-un vas alb de faianță, atașat la jilț. în același
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de șaizeci de ani. Fiică a unui vechil, ajuns proprietar mare. Măritată acum o jumătate de secol cu un frate al doamnei M..., iubitor de arginți. Văduvă din timpuri imemorabile. Păstrează, indelebilă, marca familiei de origine. La masă, își ajută furculița cu mâna stângă. (Adela își mușcă buzele, să nu izbucnească!...) Când cască, zgomotos și în trei etape, face o cruce cu degetele în dreptul gurii. (Idem!) Vorbește cu "tăți", cu "să vezi mata". (Tema unică: "băietul". Băietul e fiul ei, colonel
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ilustra băcănie "Tomovici", veche de peste jumătate de secol, condusă acum de un subaltern. La o masă de crâșmă dintr-un colț, pe care un băiat a curățit-o, cu un șorț murdar, de resturile unei gustări anterioare, am consumat fără furculițe, mezelurile obișnuite - tradiționale și reglementare - însoțite de obligatoriile pahare de vin cu borviz. Ca să ne conformăm complet locului și împrejurării, am ciocnit paharele pline. Adela oficia cu o delicată stângăcie acest ritual, în care era cu totul novice. În jumătatea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
făcea mereu cruce: „Pesemne iarăși am păcătuit... Necuratul nu mă lasă o clipă În pace. De unde Îmi vin gândurile astea, dacă nu de al el?“. Din ce În ce mai des, la poartă apărea acest Ippolit cu părul uns cu unt și mustățile În furculiță, aducând cu un chelner sau frizer, Îmbrăcat Într-un halat alb, cu nelipsitul lui ștergar dungat aruncat pe umăr și o pereche de găleți. Oprindu-se sub cumpăna ce semăna cu un cioc uriaș de cocostârc, după ce-și lepăda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ogradă, hârșâindu-și pașii prin praf. Orbecăind, amenința berzele cu bastonul. Le lua drept ciori. „Crrr, le striga, duceți-vă la vărsătoare... Acolo veți găsi tot ce poftiți...“ Începea să confunde lucrurile. La Început, confundă masa cu scaunul, lingurile cu furculițele. Cuțitele cu pâinea. Sarea cu oțetul. Smântâna cu brânza. Undelemnul cu vinul, astfel că bucatele pe care se Încăpățâna să le gătească nu se Încumetau să le mănânce nici câinele, nici pisica, nici râmătorii, nici o pasăre sau vreun animal pripășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Sigur că este. Somn ușor și vise plăcute“, bolborosise vizitatorul pe jumătate adormit. După ce oaspetele se culcase, Mașa strânsese masa, apoi Își făcuse rugăciunile de seară, apoi se apucase să tămâieze prin odaie. Tămâiase, rostind Tatăl nostru, masa, scaunul, cuțitele, paharele, furculițele, cana, resturile de scrumbie și de pâine pe care le strânsese de pe masă și le pusese În frigider, precum și toate celelalte lucruri, care, Într-un fel sau altul, fuseseră În contact cu vizitatorul venit din alte galaxii sau fuseseră atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se deschideau de la sine. Balamalele scârțâiau. Clanțele ușilor se umpleau de broboane de sudoare, iar În casă se adunau atâtea lucruri, că abia reușeai să te mai miști printre ele. Dacă la Început bătrâna confunda scaunul cu masa, cuțitele cu furculițele sau lingurile cu făina, acum confuzia fusese Împinsă dincolo de granițele oricărei rațiuni. Împleticindu-se În cele douăsprezece fuste ale sale, Tatiana confunda poarta cu grajdul și grajdul cu fântâna și fântâna cu batoza, iar batoza cu mesteacănul, pe care tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tovarășii nu stătuseră cu mâinile În sân. Umblau noaptea, prin viscol, din casă În casă În casă, lămurind bătrânii și femeile să se Înscrie la colectiv. Îi Însoțea Însuși Increatul, iar Ippolit, cu părul uns cu unt și mustățile În furculiță, Îmbrăcat Într-un halat alb, cu nelipsitul lui ștergar dungat pe umăr și o pereche de găleți, se ținea și el În preajma lor. Increatul mergea călare pe o șobolăniță uriașă, ținând În mână un glosar uriaș, urmat de cei doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
religioasă, consumă produse de bucătărie introducându-le În gura cu mâna ca apoi, să-și lingă degetele Încât nu mai e nevoie să folosească apa...!; Chiar așa...” - se minună Atena. „Probabil la dumnealor În țară Încă, nu s-a inventat furculița ori bețele chinezești... făcu un spirit de glumă povestitorul. Și cum va spuneam...Vorbitorii de limbă Spaniolă, Începând cu Mexic, America Centrală și de Sud pot fi găsiți În toate cele patru Emisfere ale orașului. Majoritatea lor inundă piețele orașului În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe sfori țintuite cu speranță de tavan spre ventilator. Tulpinile de avocado arătau ca niște bețe de artificii căzute după explozie și produceau câteva frunze ruginite, țepoase, lovite de antrax, pline de lindini. Urâțenia botanică, produsul a atâta săpat cu furculița, udat, atâta piept și braț, inimă și nădejde, Îți spunea ceva, nu-i așa? În primul rând, Îți spunea că faptele individuale erau pline de mesaje și Înțelesuri, dar nu puteai fi sigur ce Însemna mesajul. Ea dorea o boltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
asta. Aparent fără invidie, fără stinghereală, Shula, cu perucă și sacoșă, cu fața-i albă Încruntată În continuă inspirație (primind și transmițând mesaje de-a valma) ședea pe cât de stângaci posibil În superconfortul tapițeriei Angelei, mânjind cești de porțelan și furculițe de ruj. În versiunea Shulei, tatăl ei avusese conversații cu H.G. Wells ce duraseră câțiva ani de zile. Își luase notițele cu el În Polonia În 1939, așteptându-se să aibă timp liber pentru acele memorii. Chiar atunci țara explodase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În apă, marca Geisha, mirosind proaspăt a pește. Sammler duse cutia la nas. Aha! Luase cineva o gustare? Emil, șoferul, poate? Sau chiar Wallace, mâncând direct din cutie, fără oțet sau sos? Wallace ar fi lăsat firimituri pe masă și furculița murdară, urme neglijente că a mâncat. Sammler dădu drumul Înapoi În coș cercului de metal tăiat, luă piciorul de pe pedala găleții și se duse În sufragerie. Acolo pipăi grătarul șemineului, pentru că Shulei Îi plăcea focul. Era rece. Dar seara era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu țin să le discut cu tine, tată. Dar este un netrebnic ordinar. E aici În New York. Dacă se apropie de mine, o să-l Înjunghii. — Mă uimești, Shula. Chiar l-ai Înjunghia pe Eisen cu un cuțit? — Sau cu o furculiță. Adeseori Îmi pare rău că l-am lăsat să mă bată În Haifa și nu i-am plătit cu aceeași monedă. M-a lovit rău de tot și ar fi trebuit să mă apăr. — Atunci cu atât mai important să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a dus s-o viziteze pe mama ei imediat după moartea tatălui. Tăiaseră împreună ouă pentru prânz și încercaseră din răsputeri să fie drăguțe și calde una cu alta, dar era ciudat. După o vreme, doamna Taylor și-a pus furculița jos și a zis: — O, draga mea, nu e prea distractiv, nu? Sheba începuse să protesteze, dar doamna Taylor a dat din cap. Nu, e un fapt, zisese ea. Chiar și când trăia Ronald, i se păruse greu să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
un zbor pentru care mă înarmasem cu o plasă enormă cu sandviciuri, să nu mor de foame crossing the ocean. De unde să știu eu că ne dau întruna de mâncare și că o să mi se rupă inima după paharele și furculițele de plastic pe care stewardesele le aruncă? O dată ajunse acolo, n-am văzut nici o Miss Liberty, ci un câmp cu bălării și apoi, în noapte, un lung drum spre statul NJ, cu așezări omenești care îmi turteau nasul de geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spusele lor, ca intonație, în ținuta vestimentară precum și în mica plimbare în jurul grădiniței, aveau ceva din secolul trecut, cam după războiul de Independență, ceea ce scotea în evidență impresia aceasta era mersul lor tacticos, cu mâinile la spate, mustățile răsucite “în furculiță” ale domnului Andronescu și „grija patriotică” cu privire la evenimentele politice ale timpului, pe care nu le înțelegeau în totalitate - unele nici nu erau de priceput - pentru că le gândeau în lumina depășită a unor concepte anacronice de care erau legați prin educație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]