1,494 matches
-
sau reală este, însă acum era liberă și descătușată din inhibițiile Anei de până acum. Costi începu să o sărute din nou pe sâni, apoi coborî spre ombilic, cu mici sărutări scurte și dese, în timp ce mâna lui continua să se furișeze, cu viclenia unui șarpe, printre picioarele fetei, din ce în ce mai strânse. Ana îi mângâia părul, scoțând sunete onomatopeice de plăcere. Era în extaz. Nu mai trăise așa ceva niciodată și nu avusese nici cum să viseze la ele, lipsind aceste momente din viața
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
sau reală este, însă acum era liberă și descătușată din inhibițiile Anei de până acum. Costi începu să o sărute din nou pe sâni apoi coborî spre ombilic cu mici sărutări scurte și dese în timp ce mâna lui continua să se furișeze cu viclenia unui șarpe veninos printre picioarele fetei din ce în ce mai strânse. Ana îi mângâia părul scoțând sunete onomatopeice de plăcere. Era în extaz. Nu mai trăise așa ceva niciodată și nu avusese nici cum să viseze la ele, lipsind aceste momente din
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
zugrăvită și pictată aidoma ei dacă n-ar deosebi-o un acoperiș de deasupra submansardat și zugrăvit în culori vii, predominând roșul și albul și galbenul, ca niște balcoane compartimentate și aerisite pe toate cele patru laturi și care se furișează ca o panglică șerpuitoare asfaltată, acompaniată în lungul ei, de o parte și de alta, de tufe tunse simetric și egal ale cine știe căror esențe exotice. Ambele comori ale arhitecturii japoneze tradiționale amplasate aici sunt reflectate tremurând în undele
GRĂDINILE JAPONEZE DIN GOLDEN GATE PARK ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367082_a_368411]
-
fi, cât voi rămâne viu Și verbul lui statornic mă conjugă. Iubită, soră, mamă, ori bunică, Naștere de-a pururea-n cuvânt, Cu tine niciodată nu mi-e frică Târziu că se va face pe pământ! La sânul tău mă furișez tiptil Tot mai încărunțit, tot mai cuminte- În fiecare zi mă simt Copil, Cu fiecare azi mi-aduc aminte... Referință Bibliografică: Copil... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 152, Anul I, 01 iunie 2011. Drepturi de Autor
COPIL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367200_a_368529]
-
motiv, cu multă ușurință aduce în cuprinsul romanului personaje din rândul polițiștilor, procurorilor, judecătorilor și avocaților. În toată această agresivitate umană, autorul strecoară momente de viață plăcute, bucurii sufletești intense, clipe de tandrețe, iubiri împărtășite. Cu o cochetărie ștrengărească, se furișează în viața liceenilor și ne face cunoscută frumusețea, dar și curățenia sufletească și trupească a tinerilor. Romanul are valoare socială și psihologică. Tehnica autorului aducând procedee de o mare finețe în conceperea actelor din această scriere, dă cititorului prilejul de
CHEMAREA DESTINULUI – UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367145_a_368474]
-
motiv, cu multă ușurință aduce în cuprinsul romanului personaje din rândul polițiștilor, procurorilor, judecătorilor și avocaților. În toată această agresivitate umană, autorul strecoară momente de viață plăcute, bucurii sufletești intense, clipe de tandrețe, iubiri împărtășite. Cu o cochetărie ștrengărească, se furișează în viața liceenilor și ne face cunoscută frumusețea, dar și curățenia sufletească și trupească a tinerilor.Romanul are valoare socială și psihologică. Tehnica autorului aducând procedee de o mare finețe în conceperea actelor din această scriere, dă cititorului prilejul de
CHEMAREA DESTINULUI – UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367145_a_368474]
-
Marco nu putea să-mi facă una ca asta, cred că aveai halucinații! Protesta cu voce înspăimântată Desire. - După ce s-a întors Nicola l-am văzut plecând afară pe un altul. Atunci am lăsat un moment lucrul și m-am furișat către plajă să vă caut. Lucrând deseori la localul acesta, cunosc bine locul. După ce Nicola s-a întors, a plecat un altul, unul slab, înalt și mai brunet, e albanez și nu face parte din orchestră, cred că e omul
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
și de omenesc! Dar și atât de greu de înțeles după secole de minciuni sforăitoare! Parcă nici nu mai știai că acest cuvânt este atât de simplu și de cuprinzător, atât de aproape de tine încât chiar dacă o lacrimă ți se furișează în colțul ochiului știi că-și are rostul și menirea ei. Ai prilejul să simți, poate pentru prima oară, ce este patria și chiar să-ți dai seama că până acum ai învățat despre ea numai cuvinte fără acoperire. Dar
CUVINTE DIN SUFLET ÎN ZBOR PESTE MĂRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368563_a_369892]
-
un slăbănog, care cânta uneori în restaurant cu grupul lui Marco și care după părerea sa, se drogase la masă, că o ia împleticit către plajă și atunci Anca decide repede ca înainte de a anunța pe tatăl său să se furișeze să vadă unde au dus fata. Se strecoară neobservată pe plajă prin spărtura în gard pe unde ieșise Marco cu fata și mai încolo pe plajă vede acel om drogat, profitând de corpul complet gol al fetei care zăcea inertă
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
plajă vede acel om drogat, profitând de corpul complet gol al fetei care zăcea inertă pe plajă. Și-a înfipt unghiile adânc în carne să nu țipe de oroare și furie, se întoarce târâș înlăuntru prin aceeași spărtură și aleargă furișat la tatăl ei să-i ceară să vină grabnic, să ajute fata, rugându-se tremurând de spaimă ca nu cumva să nu fie moartă deja și să fie prea târziu pentru a fi salvată. Va urma Referință Bibliografică: PETRECERE NEFASTĂ
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > SATUL MEU Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Prin satul meu ce-l port de ani în gând, La fel cum se gătea în primăveri, Mă furișez adesea ascultând Bobocii alintați de-un soare blând Cum se deschid de bucurie-n meri; Cobor apoi pe râu, din deal, izvor, Doar să clătesc în ape cristaline, Stârnind mireasma pâinii din cuptor, A morii piatră, ca să mă strecor Prin
SATUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350319_a_351648]
-
interpretative, artista a reușit continuu să topească în torentul haric al spiritului său mulțimea tuturor destinelor literare cu care s-a intersectat în vreme, ajutându-le să iasă cu ușurință la suprafață din carapacea înțelesului lor tainic spre a se furișa cuminte într-un loc pe care, teoretic, nimeni, în afară de Dumnezeu, nu ar trebui să îl atingă cu aripa hâdă a răului interior vreodată - sufletul... Dacă despre unii artiști afirmăm că sunt înconjurați de o aureolă de tip cehovian, despre alții
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
la tobă, la tocat carne pentru trandafiri care se agățau deasupra sobei la uscat, la topitul unturii, la preparat șunca pe care o agrementa totdeauna cu boia iute și mujdei de usturoi, la scosul peciei, carnea slabă din care, mă furișam în pod să tai câte o bucată că-mi plăcea așa crudă. Apoi bucățile de carne slabă prăjite, erau puse la borcan, un borcan mare de pământ, peste care se turna untură topită, se așeza undeva la răcoare că se
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
Acasa > Poezie > Imagini > "TONUL FACE MUZICA"... Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1909 din 23 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ziua în amurg se furișa Pianul vibra și-mi desfăta Auzul,cu inegalabile atingeri Ale sonatei de Chopin. Sufletu-mi printre note zăcea, De amintiri ce-l tulburau fugea Vrând să-șî audă pentru prima dată, Liniștea. Ecouri vagi îmi pătrundeau Din trecut ,cu sfială, Încurajată
TONUL FACE MUZICA ... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348611_a_349940]
-
cu huo, copiii, ținându-se ciorchine de alai, aruncau cu bolovani, care explodau, ca grenadele, pe țeasta lui Amza. Atrași de mirosul unturii râncede se adunaseră toții câinii din comună, stăteau la o oarece distanță, câte unul, mai îndrăzneț, se furișa pe la spate și-l mușca de picior. Apoi l-au scos la marginea comunei, spre Slobozia, i-au desfăcut talanga și funia de după gât, i-au dezlegat mâinile și i-au tras și câteva bâte pe spinare, după care i-
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
cu intenția să dispar cât mai repede din acel perimetru. În ziua următoare, când am trecut pe Dizengoff în același loc, am traversat pe celălalt trotuar, prevăzătoare să nu mă recunoască. O văzusem de departe și de astă dată mă furișasem cu discreție după colțul străzii Bar Kochba. Nimerisem la Mendelssohn, sigur, o partitură pentru un trio sau poate un quartet în care violoncelul intervine cu patimă, cu sobrietate și romantism, peste drum de locul unde mă oprisem în stradă, condusă
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
plecă. Purta portretul ca pe un nimb de aripi de fluture, ca să nu-l încrețească. Poate un fir de lașitate nu o lăsă să-l privească pe loc. Se temea ca cicatricea din portret să nu-i rănească privirea. Se furișă în vila în care își petrecea zilele de odihnă, se închise în cameră și își aruncă ochii, lacomă, pe portret. Doamne! Încremenise! I se înfățișau privirii ei nelămurite linii întrupând un joc neînțeles, care mai groase, care mai subțiri, parcă
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
de munte, a văilor înecate în verdeața ce îmbrățișează așezări omenești, ascunse și învălurite de ceața alburie disipată de razele învingătoare ale soarelui și, ultima, defileul apei Bistriței cea năzuroasă, susurând grațioasă în liniștea înfiorată și spășită a trecătorilor strâmte, furișate pe sub stâncile înclinate într-o tandră apropiere, parcă sărutând seninul cerului. Am pășit smerită, ca într-o catedrală naturală, a cărei maiestuoasă sobrietate întrece gândirea omenească. Am continuat drumul către nord, când, pe neanunțate, am primit răsplata. De departe mânăstirile
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
Nerun plecă la drum lung. Însă, abia făcuse câțiva pași, că își dădu seama că nu putea să plece fără s-o revadă, măcar pentru o clipă, pe fata de care era îndrăgostit din toată ființa sa. De aceea, se furișă până în fața casei ei, se uită spre geamurile camerei în care trebuia să se afle Mona și așteptă să apară și să o vadă. Mona chiar avu o presimțire că Nerun ar fi putut să fi pe aproape. Și cum
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
și a încolțit o movilă. Apa i-a sărutat picioarele și atunci movilița fudulă s-a umflat și umflat până a ajuns un deal în toată regula. Plictiseala s-a instalat iar regină peste întinderi dar un vânt de seară furișându-se în jurul dealului a înverzit ideea unei vegetații. Și cum evident exista sămânța de alb și de verde a apărut firava floare primăvăratecă, vestitoarea tuturor florilor chiar de atunci de la începuturi. Și în creșterea-i răcoroasă a visat cu putere
POVESTEA ÎNĂLŢIMILOR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344537_a_345866]
-
te chem, dar nu mai pot... Mi-e teamă de ziua în care va dispărea de tot. Lacrimile Prinde-mi sufletul în palmele tale, Lumină lui să-ți fericească inima. Am văzut într-o seară cum pe obrazul tău se furișa o lacrima, Cu palma răsfirata pe fata ai vrut să o alungi, Aș fi vrut să o pot sorbi în adâncul ființei mele, Să mă îmbăt de iubirea ce zace în ea Să devin una cu tine. Șterge lacrimile ce
SUFLETE FLĂMÂNDE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348012_a_349341]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > CÂND DORUL... DOARE Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Când dorul... doare Noaptea înfrigurată se furișează sub vălul de cristal al stelelor. Ora obosită se așează pe cadranul ceasului, să-și respire clipa trecătoare... Invăluită în tăcerea nopții, privesc de la fereastra camerei adormite, albastrul nemișcat, înghețat pe coama orizontului... Privirea-mi sculptează visul gândului în perdeaua
CÂND DORUL... DOARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347520_a_348849]
-
ai tinereții noastre? Unde s-au ascuns? Când au dispărut? La fereastra ta aș dori să fiu acum! Să trec pentru ultima oară prin galeriile dorului și să îți bat ușor la fereastră. Las-o deschisă Iubite, să mă pot furișa la ceas de taină lângă tine... Să-mi așez bătaia inimii pe perna ta brodată cu... nopțile mele albe, iar la căderea clipei obosite, să-ți mângâi fruntea încrețită de griji dăruindu-ți suspinul buzelor mele... Mii de umbre săltărețe
CÂND DORUL... DOARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347520_a_348849]
-
peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar haita flămânzește mai departe se umple cerul de lumină lină topind în ea icoanele
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350063_a_351392]
-
Ciocoiu tremurând. - Sau diavolițe? - rosti Conacu cu inima cât un purice de spaimă. - Sunt fantasmele nopții! Nu le băgați în seamă, că vă pocesc! - le șopti Arnăutu. Vă mutilează, vă strâmbă gura, rămâneți muți, surzi, orbi... Cei șapte călăreți se furișară tiptil printre năluci și se opriră într-o poieniță unde la lumina lunii zăriră un stejar bătrân cu coroana imensă și tulpina scorburoasă. După indicațiile vampirului, acolo trebuia să fie comoara. Dintr-odată o flacără galben-roșiatică se ridică de la rădăcinile
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]