2,691 matches
-
plăcere, vecine Alcool, dar nu așa trebuie să procedezi, răspunse Ceaiul. -Dar cum? întrebă imediat curios Alcoolul. -Te aștept cu un contract, răspunse Ceaiul. CÂNTĂREȚUL ÎNTUNERICULUI ȘI VECINII Sub un hat în Bașiu trăiau în bună înțelegere trei vecini; o furnică un greier și un păianjen. Păianjenul torcea fir pe care-l aduna ghem. După aceea urca pe o plantă întindea firul pe șapte, țesea pânza apoi trecea la urmărirea insectelor din jur. Atunci când nu reușea să prindă nimic din mijlocul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
adăpostea la o margine astfel că până la urmă îi cădeau câteva musculițe în plasă. Le învelea în pânză până când ele, neavând aer, mureau și păianjenul avea hrană. Seara revenea la adăpostul lui de unde asculta până târziu în noapte spectacolul greierului. Furnica se trezea de dimineață, înainte de a se evapora roua și pleca la muncă. Aduna mâncare, aducea câte un boț de pământ galben pentru a-și cârpi adăpostul apoi cu câte o frunză cu care-l căptușea pentru a nu da
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
galben pentru a-și cârpi adăpostul apoi cu câte o frunză cu care-l căptușea pentru a nu da frigul peste ea. Greierul, cât de mare era ziua, stătea în adăpostul lui odihnindu-se. Din când în când vecina lui, furnica îi dădea câte ceva de mâncare, din ceea ce-i rămânea ei. Cum venea seara, începea spectacolul. Plimba dinții de-a-lungul aripilor lui și scotea sunete foarte melodioase de nu te lăsa să adormi. Luna stătea în loc multe nopți de vară ascultându-l
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
întunericului. Așa adormeau vecinii lui târziu în noapte în cântec romantic de greier singuratic. Într-o primăvară, considerând că pământul a stat destul în repaus, Omul s-a gândit să-l are. A trecut o zi au trecut șapte și furnica se întreba cu îngrijorare de ce greierul nu mai cântă și păianjenul nu mai lucrează. -Ce-or face? se întreba furnica ..... A luat câte ceva de mâncare și s-a hotărât să bată la poarta adăpostului unde locuia cântărețul întunericului. -Boc! Boc! Rostoboc
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lucrează. -Ce-or face? se întreba furnica ..... A luat câte ceva de mâncare și s-a hotărât să bată la poarta adăpostului unde locuia cântărețul întunericului. -Boc! Boc! Rostoboc! ..... ..... -Măi, ce să fie? Ce să fie?...de vecinul meu nu răspunde? Bătea furnica în poartă și se tot întreba. Într-un târziu se hotărăște: -Mai bine intru ... Ce-o fi o fi, nu am altă variantă decât aceea de a deranja sau supăra. Dar dacă nu am dreptate? Dacă săracul greierul este bolnav
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Ce-o fi o fi, nu am altă variantă decât aceea de a deranja sau supăra. Dar dacă nu am dreptate? Dacă săracul greierul este bolnav? Dacă, ferească Dumnezeu, este mort? Mai bine intru și gata. -Bună ziua, vecine! zise furnica surprinsă, găsindu-l pe greier tolănindu-se în așternut, dar să-i răspundă la binețe nici că se deranja. Stătu furnica și se gândi: -Ce-o fi cu el? Să încerc să-i vorbesc mai de-aproape. -Bună ziua, cântărețule! -A
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Dacă săracul greierul este bolnav? Dacă, ferească Dumnezeu, este mort? Mai bine intru și gata. -Bună ziua, vecine! zise furnica surprinsă, găsindu-l pe greier tolănindu-se în așternut, dar să-i răspundă la binețe nici că se deranja. Stătu furnica și se gândi: -Ce-o fi cu el? Să încerc să-i vorbesc mai de-aproape. -Bună ziua, cântărețule! -A! bună să-ți fie inima! Te rog, vorbește mai tare și mai aproape de mine. Ce mai faci? -Ce să fac, cântărețule
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu tine că nu te-am mai văzut de multă vreme. De cântat, nu mai cânți.. -Așa este, răspunse greierul resemnat. Nu mai cânt pentru că, sunt terminat, zise abia trăgându și respirația. -De ce? Ce s-a întâmplat? întrebă degrabă furnica. -În această primăvară, când omul și-a arat ogorul, mi-a tăiat picioarele și nu mai aud, nu mai pot ieși afară să cânt ..... -Și ... ce ai să faci? întrebă îngrijorată Furnica. -Aștept sfârșitul ..... -Vai de mine! Câtă nenorocire pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-De ce? Ce s-a întâmplat? întrebă degrabă furnica. -În această primăvară, când omul și-a arat ogorul, mi-a tăiat picioarele și nu mai aud, nu mai pot ieși afară să cânt ..... -Și ... ce ai să faci? întrebă îngrijorată Furnica. -Aștept sfârșitul ..... -Vai de mine! Câtă nenorocire pe capul tău, zise furnica. -Așa este. Îmi aștept sfârșitul care va apărea cât de curând, zise necăjit greierul. -Ei, lasă! Dumnezeu e mare! Nu mai fi necăjit..... Uite, mă ai pe mine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
când omul și-a arat ogorul, mi-a tăiat picioarele și nu mai aud, nu mai pot ieși afară să cânt ..... -Și ... ce ai să faci? întrebă îngrijorată Furnica. -Aștept sfârșitul ..... -Vai de mine! Câtă nenorocire pe capul tău, zise furnica. -Așa este. Îmi aștept sfârșitul care va apărea cât de curând, zise necăjit greierul. -Ei, lasă! Dumnezeu e mare! Nu mai fi necăjit..... Uite, mă ai pe mine de vecină, o să te ajut cum pot, cu mâncare. -Mulțumesc, vecino! Ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe vecinul nostru, păianjenul, nu prea am bază, nici c-a venit să mă vadă..... -Știi că ai dreptate, nici eu nu l-am mai văzut de multă vreme? La revedere. Mă duc chiar acum și pe la el. -Mergi sănătoasă, Furnico! Te rog mai vino pe la mine, că tare mi-e urât. Câte zile voi mai avea, doresc să nu le petrec singur. -Fii liniștit, cântărețule, n-o să te părăsesc, vom ieși împreună afară din adăpost și ai să vezi ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
urât. Câte zile voi mai avea, doresc să nu le petrec singur. -Fii liniștit, cântărețule, n-o să te părăsesc, vom ieși împreună afară din adăpost și ai să vezi ce bine va fi.... Viața merge înainte. În timp ce mergea prin galerie furnica se gândea: -Nu cumva și păianjenul a pățit la fel ca greierul? Numai ce și-a terminat șirul gândurilor că a și ajuns la adăpostul păianjenului. -Boc! Boc! Rostoboc!. Ce s-a gândit furnica: -Mai bine să intru. -Bună ziua
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
merge înainte. În timp ce mergea prin galerie furnica se gândea: -Nu cumva și păianjenul a pățit la fel ca greierul? Numai ce și-a terminat șirul gândurilor că a și ajuns la adăpostul păianjenului. -Boc! Boc! Rostoboc!. Ce s-a gândit furnica: -Mai bine să intru. -Bună ziua, Păianjenule! Acesta nu-i răspunde și furnica se apropie, așezându-se chiar în fața lui. Când a văzut-o nu mai putea de bucurie și i-a strigat cât putea de tare: -Vai, ce bine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a pățit la fel ca greierul? Numai ce și-a terminat șirul gândurilor că a și ajuns la adăpostul păianjenului. -Boc! Boc! Rostoboc!. Ce s-a gândit furnica: -Mai bine să intru. -Bună ziua, Păianjenule! Acesta nu-i răspunde și furnica se apropie, așezându-se chiar în fața lui. Când a văzut-o nu mai putea de bucurie și i-a strigat cât putea de tare: -Vai, ce bine îmi pare că te văd, vecino! Dar unde ai fost atâta vreme? Nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu te-am văzut la vânătoare de musculițe, am început să intru la idei și ..... iată-mă. Dar ..... ce-i cu tine? De ce ții legătura aceea la picioare? Și...și te rog vorbește mai încet că mi spargi timpanul. -Iartă-mă, Furnico. Dar așa-i când nu mai ai cu ce auzi. -Cum așa? a întrebat surprinsă furnica. Atunci păianjenul, în loc să-i răspundă, a dat așternutul la o parte și în loc de picioare i-a arătat vecinei niște cârpe în care erau înfășurate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-mă. Dar ..... ce-i cu tine? De ce ții legătura aceea la picioare? Și...și te rog vorbește mai încet că mi spargi timpanul. -Iartă-mă, Furnico. Dar așa-i când nu mai ai cu ce auzi. -Cum așa? a întrebat surprinsă furnica. Atunci păianjenul, în loc să-i răspundă, a dat așternutul la o parte și în loc de picioare i-a arătat vecinei niște cârpe în care erau înfășurate ceea ce-i mai rămăsese din membre. -Vai de mine și de mine! Și tu ai rămas
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vecinul nostru, greierul, a pățit la fel? întrebă curios și surprins totodată păianjenul. -Da, vecine. Da! Și el a pățit la fel ca și tine. -Atunci când omul și-a arat pământul, a pățit-o și el. -Așa este! zise furnica după care a căzut adânc pe gânduri. -Ei! Acum să te văd, vecino. Cum ai să te descurci cu doi surzi fără picioare. -După ce că ești necăjit, îți mai arde și de glume, îl certă furnica pe păianjen. -Dacă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Când aveam picioare, îmi construiam plasa. Că nu mai aud, asta este o pedeapsă și nu am încotro, o suport, zise resemnat păianjenul. -Poate ai dreptate, te rog să mă crezi, nu am menirea de a te judeca, îi răspunse furnica și a căzut pe gânduri. -Unde-ți umblă gândurile dragă .... vecină? a întrebat păianjenul. -Departe; sunt negre gândurile mele, îi răspunse furnica. -Dar de ce, ai pățit ceva și nu mi-ai spus? -Nu, nimic. Mă gândeam că, dacă eram acasă, pățeam
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
resemnat păianjenul. -Poate ai dreptate, te rog să mă crezi, nu am menirea de a te judeca, îi răspunse furnica și a căzut pe gânduri. -Unde-ți umblă gândurile dragă .... vecină? a întrebat păianjenul. -Departe; sunt negre gândurile mele, îi răspunse furnica. -Dar de ce, ai pățit ceva și nu mi-ai spus? -Nu, nimic. Mă gândeam că, dacă eram acasă, pățeam și eu la fel ca voi. Poate și mai rău, mă omora, dacă îmi tăia burta. Nu numai că nu auzeam
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ceva și nu mi-ai spus? -Nu, nimic. Mă gândeam că, dacă eram acasă, pățeam și eu la fel ca voi. Poate și mai rău, mă omora, dacă îmi tăia burta. Nu numai că nu auzeam, a încheiat vorba îngrijorată furnica. -Așa este, că bine zici, tu ai timpanul pe burtă, zise păianjenul .... Rău este pentru greier săracul, nu mai are picioare nu se poate deplasa, nu mai aude, dar de cântat poate cânta. -Dar cui îi arde să cânte când
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zici, tu ai timpanul pe burtă, zise păianjenul .... Rău este pentru greier săracul, nu mai are picioare nu se poate deplasa, nu mai aude, dar de cântat poate cânta. -Dar cui îi arde să cânte când este necăjit? îi răspunse furnica. -Așa este, ai dreptate, zise păianjenul. -În timp ce discutam, mi-a venit o idee. Nu vrei să mă aștepți? Mă întorc numaidecât. După numai o clipă furnica a revenit la adăpostul păianjenului cărând după ea o frunză verde. Și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cânta. -Dar cui îi arde să cânte când este necăjit? îi răspunse furnica. -Așa este, ai dreptate, zise păianjenul. -În timp ce discutam, mi-a venit o idee. Nu vrei să mă aștepți? Mă întorc numaidecât. După numai o clipă furnica a revenit la adăpostul păianjenului cărând după ea o frunză verde. Și s-a adresat păianjenului: -Hai afară la aer, hai să respirăm aerul Mamei noastre și să ne bucurăm de viață. Dacă stăm așa, îmbătrânim și murim înainte de vreme
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
adăpostul păianjenului cărând după ea o frunză verde. Și s-a adresat păianjenului: -Hai afară la aer, hai să respirăm aerul Mamei noastre și să ne bucurăm de viață. Dacă stăm așa, îmbătrânim și murim înainte de vreme. Păianjenul a ascultat furnica, apoi a întrebat puțin iritat: -Cum să merg? Nu vezi că n-am picioare? -Uite așa bine, te urci pe frunză și eu o să te duc afară din adăpost. -M-ai convins, ești o adevărată prietenă, trebuie să recunosc asta. -Cam
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
stea împreună cu noi. -Greierul nu este cârcotaș și egoist ca tine, l-am dus pe el mai întâi și după aceea am venit după tine. -Bine, bine! Atât a mai putut îngâna păianjenul, văzând cât de aspru l-a judecat furnica. Din acea zi, cei trei vecini, ieșeau afară din adăpost cu ajutorul devotatei lor, furnica, unde toate vietățile se zbenguiau în aerul curat, sub cupola albastră a cerului, în lumina caldă a soarelui ce-și întindea razele peste tot. O pasăre
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe el mai întâi și după aceea am venit după tine. -Bine, bine! Atât a mai putut îngâna păianjenul, văzând cât de aspru l-a judecat furnica. Din acea zi, cei trei vecini, ieșeau afară din adăpost cu ajutorul devotatei lor, furnica, unde toate vietățile se zbenguiau în aerul curat, sub cupola albastră a cerului, în lumina caldă a soarelui ce-și întindea razele peste tot. O pasăre micuță a aterizat lângă ei dându-le binețe cu un ciripit abia perceptibil: -Cip
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]